(SUPLIMENT, 11.00)PREMIERA-ATENEU-UNDERGORUND/ Expresvitate si umor in piesa “Underground”
(CUZANET, Iasi, 1 iunie) – Contrar asteptarilor, o piesa de teatru te poate binedispune chiar si fara cele mai spectaculoase efecte speciale, cu un decor nu foarte incarcat. Cu alte cuvinte, cu un „buget de criza”. Piesa „Underground”, de Octavian Jighirghiu, a carei premiera a avut loc vineri, 29 mai de la ora 19.00, este dovada faptului ca spectaculosul se poate face si fara bugete cu multe zerouri la sfarsit.

„Underground” este povestea muta a patru personaje care se intalnesc intr-un subsol. Partea frumoasa a piesei este ca lasa libertatea sa denumesti figurile dupa bunul plac, sau dupa ce inspira. O gravida, o visatoare, un refugiat si un soldat fac dintr-un subsol un loc de adapost. Ii uneste frica de bombe si nevoia de a se adaposti. „Este o poveste de viata, plasata undeva in istoria spectaculosului secol XX”, specifica si regizorul Octavian Jighirghiu. Expresivitatea este  cuvantul de baza al piesei. O piesa muta poate ca nu starneste un interes prea puternic, ca dovada si locurile libere din sala Ateneului Tatarasi. Insa „Underground” a compensat lipsa efectelor speciale spectaculoase cu spectaculosul din jocul actorilor. Povestea este simpla:  o gravida careia i se apropie sorocul se adaposteste in subsolul casei, pentru a-si aduce copilul pe lume. Tot incercand sa nasca, apare visatoarea, ce se avanta in jocuri stupide pentru a alunga plictiseala.  Gravida se ascunde intr-un dulap din subsol si imediat apare imediat si refugiatul, care se tot chinuie sa prinda semnalele radio printr-un receptor ce pare defect. El va oscila intre captarea semnalelor radio si pe cele … amoroase ale visatoarei. Nu peste mult timp apare soldatul, pe care refugiatul il impusca de teama ca e inamic. Din pacate, il impusca chiar pe tatal copilului pe care gravida il naste. Personajele trec peste frica pe care o simt unii fata de altii si se unesc pentru a ajuta pe gravida sa isi aduca pe lume pruncul. Ceea ce pare a fi un final final fericit se transforma intr-unul cu valente de tragedie: pe capacul uitat deschis de visatoare al subsolului intra un proiectil, care ii ucide pe toti. Finalul le surprinde spiritele urcand spre o lumina, ce vine din afara podului.

Impresionanta in piesa este alternanta dintre momentele de flash-back, realizate intr-o maniera originala. Ca sa evite cu totul dialogul, atunci cand acesta era necesar, regizorul a apelat la momente muzicale, in care jocul devenea dinamic si spectaculos. Piesele au inlocuit cu succes schimburile de replici si au dat culoare spectacolului. „Tacerea e consumata in tensiuni ce nu nsecesita, nu reclama vocabule pentru a fi transmise public”, afirma regizorul Octavian Jighirghiu despre „Undergorund”. Umorul a fost unul din elementele cheie ale jocului, pus in special in spatele visatoarei, personaj haotic si hazliu. Actorii au dovedit ca nu e nevoie de cuvinte pentru a spune  o poveste. Precum nu e nevoie de simbolistica si incarcatura de sensuri pentru a face o piesa de teatru buna. „Undergorund” a sintetizat rolul teatrului si anume, acela de a relaxa si binedispune.

Raluca Sipurel