(ORASUL, 18.30) CRONICA – SPECTACOL – FAST FORWARD/ Cronica de teatru contemporan in viziunea lui Florin Caracala.

(CUZANET, Iasi, 29 noiembrie) – Spectacolul regizat de Florin Caracala dupa “Cartoteca” lui Tadeusz Rosewicz ne introduce intr-o lume a teatrului deschis. Vorbim de o lume creata din imagini si flash-uri dintr-un prezent si trecut al unui om fara nume (“Eroul”) care puse cap la cap formeaza un dosar de viata. Spectacolul isi propune sa creeze usi prin intermediul fiecarei scene si replici.Este un discurs existential ce scoate in evidenta momentele cheie din viata unui om. Fiecare participant la spectacol a trait o drama, Florin Caracala nu face decat sa puna in scena toate efectele ei. Viziunea suprarealista a regizorului se axeaza pe ideea ca fiecare om este “Eroul” vietii sale, celelalte personaje graviteaza in jurul sau, dar il marcheaza definitiv.

Spectacolul ii aduce in scena pe rand pe Femeia Grasa, Unchiul, Fata, Mama,  Tata, Olga, Secretara, Grasanu, Reporterul, Corul Batranilor si Eroul. Aceste personaje intruchipeaza piesele ce completeaza puzz-lul existential al Eroului. Personajele prezente fac parte din realitate, locul lor putand fi luat chiar si de fiecare spectator in parte. Ele vin si pleaca asemenea ideilor, experientelor, gandurilor, nu au o logica anume ci se bazeaza pe instinct dand o impresie nestavilita de real.

Cicero spunea ca “sunt trei feluri de bunuri: cele mai mari sunt cele ale sufletului, următoarele – acelea ale corpului, ultimile – cele din afară”. Eroul isi incepe monologul prin evidentierea unuia dintre bunurile lui Cicero si anume acelea ale corpului. In prima instanta, el pare fascinat de ideea ca este stapanul propriilor maini. “Locuinta particulara” a acestuia este invadata de segmente nedefinite in timp si spatiu care cauta ca in final sa-i dea Eroului un nume.

Corul batranilor reprezinta plasarea regizorului pe scena. Acesta cere de la personaj trairi, emotii, actiune, deoarece omul nici nu stie ce poate pierde cand “doarme”. Desi totul este simplu, sta in natura oamenilor sa complice, prin cautarea de “subtexte, simboluri si alegorii” in experietele traite.  Tot <Corul batranilor> este acela care ofera tuturor celorlalte personaje haine, punandu-le in situatia de a-si crea un rol pe scena.

Cu toate ca scopul “regizorilor” este de a-i da Eroului un tel, acesta se razvrateste impotriva lor, aspirand sa-l caute singur. Cu toate acestea, in momentul in care este vanat de catre celelalte personaje, ganduri, idei, simboluri, Eroul pare pierdut. Dezbracarea lui poate fi perceputa ca o pierdere de sine, urmata de fireasca regasire. “Fii! Fii viu si asta te va implini, fii viu si vei muri frumos. Omule, fa rost de tine…pamantul te striga, lumea te vrea, fii demn! Nu-ti astupa urechile si nu-ti inchide ochii, nu esti decat propriul tau stapan…Omule, nu fi slav!” va fi decalogul Eroul din viitor.

Spre finalul piesei, personajul cheie dispare din locul lui si reapare intr-o proiectie video. Acesta este perceput drept un “actor grabit” care si-a incheiat performanta artistica si incearca sa raspunda unui interviu realizat de Reporter. Intrebarile existentiale care marcheaza momentul au scopul de a sublinia daca Eroul iubeste sau nu viata. Moartea este raspunsul pentru “un om care n-avea ce face si a murit”.

Fiecare personaj prezent pe scena este un sentiment, dorinta, concept, ideal, astfel incat intregul conglomerat sa redea o imagine cat mai complexa asupra  evolutiei omului in dosarul existentei lui. In viata lor privata ei sunt actorii principali, dar in viata Eroului sunt doar piese care ajuta ca mecanismul vietii sa se miste.

"Un teatru pe masura timpului nostru"

Cei care au dat viata personajelor fac parte din trupa FastForword. Tinerii actori se caracterizeaza printr-un dinamism si “o ardere incandescanta, o traire de intensitate maxima, un mod de a simti si de a te simti, de a cauta si de a te cauta, de a lucra provocandu-ti limitele”. Fast Forword este Vlad, Ana, celalalt Vlad, Mirona, Iulia, Ioana, Iustin , Cosmina, Dobi, Bianca si cealalta Bianca, Andrei, Cristi, Oana, Alex, Vasilica, Mu si Madalina, o colonie de celule vand in sine memoria propriei deveniri. Alaturi de Florin Caracala trupa formeaza intregul ce adus artei inca o ofranda.

Jocul scenic a starnit reactii pozitive din partea publicului spectator, care a fost marcat de seriozitatea problemelor evidentiate pe scena. Astfel, scena reintalnirii dintre Unchi si Erou amuza prin amestecul de dor si interes material, Fata grasa este o metamorfozare a femeii in varsta, candva idolatrizata, Fata nemtoaica este o ironizare a tendintelor cotidiene privind comportamentul si atitudinea tinerelor marcate de aspectul exerior. Educatia sexuala oferita de parintii Eroului, este un spectacol in sine, ce ofera un tablou complex de vorbe si miscari. Publicul este educat prin joc si incitat la joaca.

Cu toate ca piesa este realizata intr-o maniera care ar putea fi etichetata ca simplista, in care se regasesc experientele care nu au ocolit niciun om, solicita un cod pentru a fi descifrat. Spectacolul artistic ii cere publicului implicarea totala si explorarea vagaunii detaliilor, caci “acesta este teatru pe masura timpului nostru”./ Andreea Jugaru, Raluca-Daniela Lungu