Cand Parlamentul s-a inchis in seara cu pricina, rezultatul era acelasi ca in primele sapte dati. S-a jucat curat, adevarat si cu pofta, pentru ca noua clasa este condusa de principiile solide care urmeaza acelasi ritual cu perseverenta,pana la atingerea scopului dorit.

Totul a inceput cu un puternic sentiment al repetabilitatii. Pana la momentul confruntarilor verbale,treaba a fost facuta cu ochii inchisi.Prezentare,initierea in taine,cuvantare si votare cu bila.

O zi lunga, plina de meditatii adanci, proteste obosite si carcotasi amortiti.Problema, rasarita din simplul fapt ca niciun participant nu a crezut cu tarie in scopul prezentei sale acolo, l-a ajutat pe actualul Emil Boc, fara numar sa reziste, sa ne arate ca e de calitate. Mai de calitate decat Anastase care-l ponteaza pe Geoana cand premierul paraseste sala ca un papagal iubitor de versuri eminesciene. Noul Cod al Muncii a primit destule figuri de stil si s-a ajuns la concluzia ca-i plictisitor pana la lacrimi de somn.Grupurile celor care si-au omorat timpul la o plimbare internautica au fost destul de rare. ,iar majoritatea nu si-a dat nici macar acest interes. S-a dormit pe capete acoperite cu ziare.

Si totusi, de ce toti care intreprind o actiune in acest sens stiu, parca, dinainte rezultatul, iar absentii s-au gandit ca vin data viitoare?

Cu o puternica credinta verbala in sanse, dar o acuta lipsa in fapt, adunarea dinantru a fost condimentata de romani care au iesit sa sustina, afara. Amploarea anuntata s-a mai atenuat intre timp, dar asta le-a dat sansa fetelor palide sa iasa in multime pentru o gura de aer si de sustinere.

E greu de rezumat plictiseala si umorul liberal. Emil a purtat cravata mov, fara niciun scop,  Antonescu a facut glume, Roberta l-a dat inlaturi pe Mircea si, la sfarsit, adunarea a cazut. N-au fost 236. De apreciat ca macar au incercat! Poate Boc e o felina care stie cum sa scape, dar data viitoare sigur au succes. Pisicile nu au decat noua vieti.

Ana-Maria Durila