Viata este frumoasa, cu bune si cu rele. De-a lungul anilor am trecut prin diverse etape: la scoala eram „pitici” cu ghiozdanele cat noi, pasind bucurosi intr-o alta lume, ce are sa ne faca „oameni mari”. E momentul in care incep esecurile si succesele. Cu palma transpirata si tinand strans stiloul in mana, „conturand” perfect literele, deja te simti altfel: incepi sa inveti. Dezamagirea isi face insa loc in sufletul tau atunci cand auzi o voce severa spunand: „Nu ai facut bine, pentru a cata oara sa-ti arat?”. Printre rasetele colegilor, o iei de la capat, pentru a demonstra invatatoarei si celorlalti ca tu poti sa faci cea mai frumoasa litera. Cuvintele si tonul invatatoarei, dar si amuzamentul colegilor, te-au motivat sa reusesti sa fii ca ei sau, de ce nu, mai bun.

Astazi, ajuns „om mare” la facultate, te izbesti de alte probleme. Esecul inseamna restante si pierderea locului de la buget. Succesul inseamna bucuria de a trece anul, promovarea unui examen „imposibil”, recastigarea locului la buget. Un rol important in reusite le au si acele cuvinte „amenintatoare”, cu scopul de a te motiva sa mergi in directia corecta.

Cu trecerea timpului, ai invatat sa pierzi si totodata sa castigi, sa fii dezamagit de tine si mandru de reusitele tale, sa pleci capul cand ai gresit si sa-l ridici fara rusine. Probabil, cu totii am trait asemenea sentimente. Iar daca nu, mai este timp…

Andreea Tiganescu