Nostradamus sau maiasii au citit in semnele lor un sfarsit al lumii prin 2012. Nu a spus nimeni ca acesta se va contura cu cativa ani mai devreme. Ecomonia prabusita, falimentul, ipotecile, subtierea oricaror posibilitati de supravietuire, nu tot cu-n sfarsit s-aseamana?! Ca nu suntem solidari si nu ne sincronizam in iminenta scufundare, asta tine de un fel de a fi care permite sa faci orice pentru tine, dar macar putin si pentru ceilalti. Ne-a invatat scoala romaneasca toate luptele de la Burebista incoace, dar nu ne-a indrumat sa ne alegem un bun conducator de turma. Ne-a aratat tot continentul schitat intr-o harta, dar nu ne-a ajutat sa ne gasim locul. Ne-a incins creierul cu formule matematice, dar nu am aflat cum sa ne calculam ziua de maine fara sa ne bazam pe resturi. Si am ramas oaia ratacita a Europei, care-si pune speranta intr-un Pastor care sa-i arate o cale, caci ea le-a incurcat pe toate. Mai gaseste de una singura cate o pajiste verde si luminoasa, dar se topeste odata ce pasii inainteaza spre ea. Acum vrea doar un adapost de vremuri grele, fara stapani sfidatori ce o poarta spre locuri mlastinoase si sunt in stare sa ii ia si cele cateva fire de iarba de la gura.

Taramul acesta pe care ne ducem veacul, purtand grijile in spate si nemultumirea in gesturi, pare a fi in comparatie cu uniunea in care a intrat, un corp trezit dupa o lunga si profunda coma. Totul in jur si-a luat alta infatisare, si-a facut drumuri mari pe care sa incapa sperantele spre viitor, si-a luminat de mici copiii cu jucarii imbuteliate in principii, si-au transformat orice bogatie a naturii in punct de referinta. In sfarsit, si-a deschis portile, usile, ferestrele, pentru a primi tot ce este folositor, tot ce e bun si ieftin din import, iar gunoaiele le-a aruncat pe alte presuri.

Corpul acela scapat din coma, are pasii marunti si nesiguri. Dintr-un impuls nebunesc uneori alearga sa-i prinda pe ceilalti din urma. Cade fara suflare inainte sa constientizeze ca nu poate mari pasul nici pe o carare batatorita. Alteori, se aseaza la o coada prea lunga pentru a mai ajunge in fata. Doar pentru ca este o veriga neslefuita ce-i drept si pe care s-a pus rugina, apartine vrand nevrand unui intreg si astfel isi poarta spiritul prin nisipul care mai este in clepsidra univesului.

Cand globul se opreste din ameteala in care l-a aruncat niste maini puternice, se vede si un peste ce se inneaca la mal. I se da un strop de apa, cat sa nu afecteze aroma dulceaga imprastiata pe ici si colo. In legea talionului era “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ca atat victima, cat si calaul sa cunoasca locul celuilalt. Iisus ne indemna cand primim o palma, sa intorcem si obrazul celalalt. In secolul XXI zarurile au fost aruncate, astepand cu gura cascata, cu ochii mari si mainile inclestate sa ne vizualizam existenta, glumind ca niste stranepoti ne vor pomeni cand vor vedea un capitol de istorie fara nume al unor timpuri fara eroi.Am observat ca in Romania, in urma unor masuri ce nu mai merita nici macar criticile, deoarece trebuie sa valorificam tacerea sau pretiozitatea unor cuvinte gandite inainte sa prinda viata, odata cu propunerea de taiere a celor 25%, totul a inceput sa se masoare in sferturi sau in lipsa lor. As mai adauga asadar, pe langa istorie, geografie sau matematica, o alta ramura pe care noua Lege a Invatamantului, cu toate imbunatatirile pe care vrea sa le aduca nu a surprins-o. Titlul nu este definitivat, ca mai tot ce ne inconjoara, dar este legat de amalgamul anomaliilor cotidiene. Da-i romanului zile libere trecute pana si in Codul Muncii, cand el nici macar nu mai are unde munci. Lasa-i timp de picnicuri, cand el se gandeste ce o sa mai puna pe masa a doua zi. Fa-i favorul de a-i transforma sarbatorile crestine in “zile de sarbatoare legale”, ca poate nici sfintii nu-l mai aud daca nu are liber de la serviciu. Trimite-l in concediu fortat, caci se mai moare din epuizare, si nu poate astepta Craciunul, Anul Nou, Pastele sau Rusaliile ca sa mai ia legal o gura de aer odihnitor. Se trambita la inceputul anului ca suntem ghinionisti si la zilele libere date din bunavointa statului, deoarece din cele 11, doar 4 cad sambata sau duminica. In mod normal, in Europa suntem “tara cu cele mai multe” (taxe, cazuri de TBC sau avorturi), doar la numarul zilelor libere legale eram printre ultimii din UE. Astfel, incepand cu 2008 acestea s-au inmultit, cand am ajuns sa ne temem ca vom avea numai zilele libere de acum incolo. Cu-n sfert de tragere de inima, vom astepta Pogorarea Sfantului Duh si-n a doua zi de Rusalii daca tot e libera, cu speranta ca va lumina imparatia din Casa Poporului, supunandu-i la chinuri groznice pe cei de acolo spre a-si vizualiza propriile fapte. Iar bugetarii vor ingaima prin niste ultime sfortari “milueste-ne si ne mantuieste pe noi”. Amin.

Andreea Jugaru