Viva Romania, viva Constitutia si viva romanul! Inventica este la putere mai ales daca se pot trece toate costurile in fisierul „blat”. Ideile geniale vin pe banda rulanta, fenomen cu un mecanism usor de inteles, atunci cand este timp zi-lumina sa contemplezi la acel „bingo!” care iti poate aduce o remuneratie cat pentru o viata lipsita de orice nevoi, chiar si de cele spirituale. Dar intrebarea de temelie ramane „muieti ti-s posmagii?”, folosita de toti cei care nu gasesc niciun motiv destul de puternic pentru a-i face sa-si miste statuia din barlog, pentru a o duce la un loc de munca. Si asta pentru ca se intampla tot mai des ca inclinarea religioasa se ofere destula munitie cat pentru a trai cu succes o zi dupa alta. Se pun pe inventar si situatiile in care “taria”, nu de caracter, este unul dintre felurile de baza, nelispsit din niciunul dintre cele trei meniuri ale zilei. Si cum aburii alcoolului se hranesc ireversibil cu neuroni neregenerabili, sinapsele care inca se mai formeaza nu sunt suficiente pentru a accesa niciunul dintre link-urile ce activeaza procesul numit „munca”. Si asa ajung la vorba lui Florian Pitis: ”mama prostilor este mereu gravida”. Ma intreb oare cati subalterni are intr-o generatie.

Sa spunem ca un serviciu este mult prea solicitant, insa niciun fel de miscare nu-i destul de atractiva pentru a renunta la levitatie. Ar fi totusi cateva sporturi care ar starni interesul printre care si datul cu parerea, statul pe ganduri sau aruncatul cu privirea. Nu cer prea mult efort si nici bani ca sa fii antrenat. Ba mai mult, te poti lauda cu o ampla cariera de autodidact in care poti sa incasezi tot venitul fara a-l diviza intre actionari.

Nu doar prostii au mama lor. Mai este una, lenea, numita si mama tuturor rautatilor dar, ca o mama ce este, ea trebuie respectata. Cand gluma se ingroasa si vantul umfla la maxim buzunarele, te inscrii cat mai repede in partidul cu cei mai multi membri, PCR (pile, cunostinte si relatii), si astepti promovarea. Odata cu ea incep, pentru unii, exercitiile pentru intinsul mainii, iar pentru altii cautarile costumelor cu buzunare lungi si late. Nu-i nimic daca mana devine prea lunga pentru ca in acel moment nu te mai judeca nimeni ca nimeresti alte buzunare decat cele proprii atunci cand trebuie sa achiti datoriile. Costumul te face aproape invizibil. Continuam totusi sa traim intr-un mediu cu un trend descendent la capitolul „initiativa”, unde se alege calea somajului, a subventiilor si a banilor sociali. Motivul este cat se poate de simplu: nu te costa nimic saracia lucie – nici macar o pereche de slapi de vara.

Roxana Maticiuc