(CULTURAL ,11.00)-CULTURA-FILM-ALIONA MUNTEANU/ Interviu cu Aliona Munteanu sau scurta conversatie despre ambitie cu o moldoveanca de dincolo de Prut care a reusit in Romania

 

(CUZANET, IASI, 26 octombrie)

Aliona Munteanu, finalista la „Dansez pentru tine” in 2007, absolventa a Institutului de Teatru de la Bucuresti, actrita in filmul  „Tinerete fara tinerete” regizat de Francis Ford Coppolla si o prezenta fermecatoare la lansarea filmului „Schimb valutar”, ce a avut loc vineri, 24 octombrie, la cinema Glendale. Cu flori intr-o mana si o prajitura in cealalta,  Aliona se plimba, cu multa naturalete, printre admiratori si prieteni veniti de la Vaslui, sau chiar din Republica Moldova ca sa o vada.

"Am dansat pentru o proteza de picior pentru tatal meu" 

Alexandra Enachi (A.E.) : Buna, Aliona! Felicitari pentru prestatia in film! Prezinta-te, te rog, in cateva cuvinte.
Aliona Munteanu (A.M.) : Multumesc! Sunt foarte bucuroasa ca m-am vazut cu toti prietenii de aici…Despre mine…am terminat liceul „Stefan Procopiu” la Vaslui, limbi straine si filologie. Am facut un an de actorie la „ George Enescu”, aici la Iasi, apoi m-am transferat la Bucuresti, la UNATC, sectia „Papusi si marionete”. Ma mai puteti sti de la „Dansez pentru tine”. Am dansat impreuna cu Arsenie, in scopul obtinerii unei proteze de picior pentru tatal meu, iar visul meu s-a realizat.

"Se cauta un personaj cu accent"

A.E.: Cum ai ajuns sa joci in „Schimb valutar”?
A.M. : De la „ Dansez…”. M-au vazut cei care au facut castingul la „Schimb  Valutar”, in special Doina Caradar, care este regizor secund al filmului si au zis „hai s-o sunam pe fata aia moldoveanca de la Dansez.., ca sigur stie sa vorbeasca cu accent”. Se cauta un personaj, anume Lili Buzdugan, care sa aiba accent moldovenesc.

A.E.: Am vazut ce i-a facut pe regizori sa iti propuna aceasta colaborare, ce te-a facut pe tine sa accepti?
A.M. : In primul rand, mi-a placut tare mult de Cosmin la casting, un actor foarte bun si un om care m-a ajutat sa dau proba, care m-a sustinut si a avut grija de mine. Eu eram grabita sa plec, el imi spunea sa o iau mai usor, sa mai incercam odata. Eu, neavand experienta asa multa, am zis ca e mai bine sa ascult de el. Cred ca am impresionat in mod special prin melodia pe care le-am cantat-o in rusa. A trebuit sa ma prefac si putin ametita…A fost o experienta foarte placuta, mai ales datorita domnului Margineanu ( Nicolae Margineanu, regizor „ Schimb Valutar”- n.red. ), care este un om si jumatate. N-a trebuit sa stau foarte mult pe ganduri. Imi doream foarte mult sa joc. Eram in facultate, toti colegii mei care au fost la mii de castinguri nu reuseau, iar eu aveam oportunitatea asta. De ce sa dau cu piciorul? Se pare ca am facut o treaba buna, vad ca toata lumea ma felicita. Sa dea Domnul sa fie asa si in continuare!

"Filmul ramine o viata" 

 A.E.: Spre ce vrei sa te indrepti in continuare? Te atrage mai mult teatrul, vrei sa mergi in continuare pe film?
A.M. : Sa fiu sincera, ma atrage mai mult filmul. In film poti sa demonstrezi ca esti un actor total. Canti, dansezi, joci… Plus ca filmul ramane o viata, ramane o amintire. In viitor, vreau sa-mi mearga totul ca pe roate, sa nu mai am timp sa dorm (rade)!

"Am stat luni intregi cu creionul in gura, ca sa scap de accent" 

A.E.: Ce sfat ai da studentilor de aici, pentru ca stim ca trecerea ta spre Bucuresti a fost pe aici, prin Iasi? Cum pot reusi?
A.M. : Le-as spune ca niciodata sa nu-si piarda speranta. Intotdeauna sa stie spre ce aspira, sa fie foarte ambitiosi. Ambitia conteaza foarte mult! Si sa munceasca mult. Am stat luni intregi cu creionul in gura, ca sa scap de accent…Trebuie multa munca, ambitie si mult optimism!

A.E. : Cum e primit un moldovean la Bucuresti? Care a fost prima impresie?
A.M. : Nu prea stiau ei de unde vin, ce e cu mine. Mi-a fost foarte greu sa le demonstrez…Mai ales ca am facut doi ani in unul, a trebuit sa dau si examenele pentru anul I. Nu vreau sa ma laud, dar la un moment dat chiar eram cea mai buna din clasa si eram invidiata de colegi. A fost bine ca profesorii ma apreciau, de la colegi a fost mai dificil pana am obtinut respectul. Im momentul in care mi-am facut prieteni printre cei care la inceput imi erau dusmani, sau ma priveau de sus, a mers totul bine. Acum am acolo prieteni de nadejde, care ma sustin in tot ceea ce fac.

A.E.: Apropo de prieteni si de oameni deosebiti, cui ai vrea sa multumesti in mod special, cine te-a marcat in evolutia ta?
A.M.: Sunt atatia care m-au marcat si m-au sustinut si ii iubesc… Eu oriunde merg in lume imi fac prieteni. In satul meu natal, Zaim, apoi la Vaslui, la Iasi, la Bucuresti, la New York, in Canada, sunt atatia oameni…In primul rand, le multumesc parintilor mei, care mi-au dat viata, si lui Dumnezeu. Dupa aceea, doamnei diriginte Doina Balan, de la Vaslui, care a avut grija de mine, mi-a fost ca o mama. Ne lua la ea acasa, ne servea cu prajituri, ne proteja cand copiii radeau de noi ca suntem basarabeni…De la Iasi, domnul Emil Coseru, e un actor emerit si un profesor de nota zece. Din Bucuresti, Nicolae Margineanu, toti cei de la Pro TV, care mi-au schimbat efectiv viata, in special Mona Tegan si Dan Haiducu. De asemenea, Mihai Gruia Sandu, cunoscut si ca Arlechino, care mi-a fost profesor.  Nu in ultimul rand, sotul meu, care ma iubeste si ma sustine in toate.

A.E.: Ce s-a schimbat in Romania de cand era dolarul 2 lei? (cu legatura in film, realizat in perioada cand moneda USD costa 2 lei-n.red. )
A.M.: Pe plan economic, nu prea multe. Vin acum din afara si vad ca toate sunt tot mai scumpe. Sa speram ca macar lumea teatrului si a filmului va schimba opinia celor din jur. Si macar prin film sa traim si noi altfel! Sa fim mai fericiti, daca pot sa spun asa.

A.E. : Cum e sa vezi ca o sala intreaga te aplauda?
A.M. Astept momentul asta de aproape doi ani. E extraordinar de frumos, sunt foarte fericita ca atat prietenii, cat si oameni noi ma apreciaza. Acum ma simt eu multumita, acum vad ca munca mea depusa in acest film isi are rostul. Ca semincioarele alea pe care le-am sadit acum doi ani acum au crescut si lumea se infrupta din roade. Sper ca sunt bune, ai gustat? (rade)/Alexandra Enache