Bucuria cenușie de dinaintea învierii

Își înmoaie, de peste jumătate de veac, mîinile în făina lipicioasă așa cum o învățase mama ei, Magda. La cei 64 de ani ai săi, Virginia sărbătorește încă „Lăsatul secului”. E catolică, așa că marea întrunire de familie are loc într-o marți. Casa bătrînească îi cuprinde cu greu pe toți fiii, nepoții și strănepoții adunați în jurul ei. La astfel de ocazii, lada patului se transformă în masă pentru cei mai mici dintre musafiri.

A trecut mai bine de un an de cînd Magda și-a pierdut bărbatul pe front. La nici 30 de ani, războiul o lasă vădană cu patru copii. N-a apucat să ajungă la Focșani să vadă locul unde numele soțului va fi scrijelit în piatră, alături de alte cîteva sute, cu litere mari și adînci: IANUȘ SARCA.

E o dimineață răcoroasă de marți. Ca în fiecare an, de lăsatul secului, Magdalena se pregătește să sacrifice o găină. Își trimite băiatul să lase găina fără suflare, în timp ce-și vede liniștită de frămîntat. Cele trei fete, prea mici să o poată ajuta, mai mult o încurcă. Virginia, cea mai mică, se ține de fusta mamei curioasă să vadă cum făina palidă se transformă în plăcinte. Ar vrea să mănînce mai des, și se gîndește că dacă ar învăța cum se fac, le-ar face întruna. Fmeia plinuță își așează părul sub baticul verde, decorat cu flori mici și începe să agite ingredientele în covată. Nu durează mult pînă cînd parfumul pîinii cu dulceață la cuptor inundă chileriul. Se face prînz și mama își adună copii în jurul mesei. Magdalena le pune copiilor carnea în față și plăcintele pe sobă.

Lăsata secului

Pe cît de uscîțivă e, pe atît de ambițioasă. Cu degetele maronii, Virginia se chinuie să întindă cît mai uniform bolțul de aluat. Nu-și pierde răbdarea nici cînd vine vorba de împrăștiat crema de brînză cu stafide. „Trebuie să fii atentă să aibă cam aceeași mărime. Așa, se fac mai toate în același timp. Dacă-s prea crude ți se lipesc de mațe și dacă-s prea arse te doare inima” mă atenționează bătrîna , pe un ton autoritar. Răzbește, fără ajutor, să umple patru tăvi cu plăcinte. Forfota din casă se întețește.

Cele patru fete plimbă tigăi și oale pe suprafața plitei încinse. Una fuge după spaghete, alta toacă ceapa pentru supă cu ochii în lacrimi, alta curăță legume iar alta are grijă să-i păzească pe cei mici care nu par a acorda prea multă atenție sobei de teracotă lucioasă. Cocoșul și găina din cuptor fac loc plăcintelor. Carnea e mutată pe plită ca să se mențină caldă pînă se așază toată lumea la masă.

Noaptea vădanelor

Magdalena se bucură de masă alături de copii și apoi face o scurtă rugăciune de mulțumire. Își ocupă restul zilei cu aranjarea celeilalte camerei, aceea bună, în care nu se dorme. Pernele cu broderii înflorate își țin colțurile ridicate cu mîndrie în marginea patului în așteptarea musafirilor. Vreo patru, cinci vădane, din vecini, mai trecute prin viață decît Magdalena, i-au promis că o să o viziteze. Curînd se întunecă și femeile se adună una cîte una. Mătușa Florentina e prima care se repede în căsuța mică, cu obrajii înroșiți de gerul care s-a lăsat odată cu venirea serii. Scoate de sub șorțul brodat o stică de vin și o pune pe sobă. În urma ei Florentina, Maria și Mărghita intră nerăbdătoare să începă petrecerea. Niciuna nu a venit cu mîna goală așa că măsuța de lîngă sobă se încarcă repede.

Magda își așază copiii în paturile din camera alăturată să doarmă, deși știe că nu-i va putea ține departe de tocul ușii. Oricum abia spre miezul nopții se încinge distracția. Femeile, demult trecute de prima tinerețe, încep să cînte și să danseze zgomotos. Copiii chicotesc muțește în tocul ușii, amuzați de picioarele grosolane care izbesc dușumeaua.

Femeile cu brațe roșii se opresc din dansat spre miezul nopții, cînd încep să se golească și sticlele de vin. În locul cîntecelor de dans se intonează șoptit melodii despre bărbați și femei întrerupte deseori de hohote de rîs înecăcioase. Femeile se despart la cîntecul cocoșului chicotind încă hoțește. Magdalena trage repede zăvorul în urma lor și se bagă în pat, lîngă fete.

Ziua de cenușă

Acum , femeia stă împreună cu cei 20 de invitați, care se strîng în jurul meselor și-a patului. Mîncarea e gata să fie servită. Forfota din casa de chirpici încetează doar pentru cîteva momente, cît Virginia, vădană de un an, zice rugăciunea în locul soțului.

Printre îmbucături de carne scăldate-n usturoi nepoții ortodocși o ascultă pe bătrînă vorbind despre Miercurea Cenușie. „Mîine, la biserică o să fie frumos. Ia părintele ramurile cu mîțișori de la florii, le arde și cu cenușa ne dă pe cap zicînd : ‹‹Adu-ți aminte, omule, că din țărînă ești și în țărînă te vei întoarce! ›› Așa ne cerem iertare pentru păcatele de peste an și intrăm curați în post” povestește bunica cu glasul pios.

Surse foto: FunnyteamTV și Lumea Bucatelor