„Tricolori…tricolori”…se auzea o voce de dupa colt. „Asta mic este doi lei, asta mare, de birou, e cinci.” Pronuntarea vibranta a cuvintelor tricolor, drapel si Romania capta privirile trecatorilor din Piata Unirii. Simbata, 24 ianuarie. Imbracata cu o geaca tricolor, cu gluga pe cap, abia reuseai sa ii distingi trasaturile fetei. Tremura de frig, zgribulita, tinea gingas in mana cateva stegulete pe care incerca sa le vanda. „Ma numesc Doamna Tricolor”.. spunea mandra tuturor celor care se apropiau de ea.

Toata lumea ii spune „Doamna Tricolor” si pare a fi devenit un simbol. Oamenii au botezat-o asa pentru ca le era greu sa ii retina numele. A venit la Iasi de la 500 de km departare pentru a sarbatori implinirea celor 150 de ani de la Unire, pentru a dansa hora ..si pentru a vinde steaguri. La Iasi, a venit cu drag la aceasta sarbatoare si spune ca nu va lipsi nici de la targul de mesteri populari. Prin ochii ei, sarbatoarea capata nuante speciale.

Isi reaminteste istoria Romaniei si crede ca bucuria celor care vin in Piata Unirii din Iasi, pe 24 ianuarie, este la fel de intensa ca cea a stramosilor nostri de acum 150 de ani. Marturiseste ca nu se da in laturi de la nimic. Pentru ca este o fire mai petrecareata, de fiecare data danseaza Hora Unirii, chiuie si canta melodii populare.

„Am gasit copii care luau drapelul in mina si intrebau: Ce e asta, tanti?”

Povestea ei a inceput in anul 2001, cand arborarea drapelului tricolor pe institutiile publice din Romania a devenit obligatorie. „Din 2001 produc steaguri si merg in fiecare an in toata tara, sambata si duminica, ca sa le arat romanilor cat de frumos e drapelul tricolor. Eu le confectionez iarna, in general, mai multe, ca sa am tot timpul verii” povesteste femeia care, pare un steag imens cu doi ochi jucausi. Cu nostalgie, afirma ca drapelul tricolor nu mai este atat de cunoscut celor tineri. „Vreau sa va spun ca umblu de aproape noua ani si am gasit copii care luau drapelutul in mana si intrebau „Ce e asta, tanti ?” . Mi-am dat seama ca nu mai este atat de bine cunoscut drapelul tricolor. Si noi ar trebui sa facem ca americanii sau ca in alte tari, sa arboram drapelul tricolor peste tot, sa il facem cunoscut. Drapelul nostru este frumos. Putem sa facem si plase, si batice, si sepci cu drapelul tricolor, pentru ca este frumos”. Pentru „Doamna Tricolor” confectionarea steguletelor este o „misiune” dar si o meserie. Asa isi castiga ea existenta…produce si vinde drapele tricolor. „La cei 56 de ani ai mei, eu din asta traiesc. Degetele mele sunt infipte de acele de la masina. Pentru cine vrea sa munceasca, varsta nu este o problema. Se poate trai din vanzarea tricolorilor..in Romania poti trai daca muncesti.” spune femeia.

„Poftim… un drapel frumos ca dumneavoastra”

Asa se adreseaza „Doamna Tricolor” celor care cumpara steagul: „Poftim… un drapel frumos ca dumneavoastra”. I se citeste tristetea in priviri. Pentru ca primaria a oferit steaguri din hartie gratuit, vanzarile nu au mers asa bine. „Lumea a ramas cu mentalitatea de pe timpuri, cand tricolorii se dadeau gratuit.. Vanzarea nu merge asa bine pentru ca s-au dat stegulete din hartie din partea primariei gratis, si lumea a preferat sa le ia gratis.. Ale noastre, insa, sunt din matase si rezista cativa ani”. Desi i se spune „Doamna Tricolor”, Veronica Eseanu este adevaratul sau nume. Pana in 2001 existenta ei a fost alta: „Am fost ghidul Oficiului Judetean de Turism (OJT) Arges si mergand de doua ori pe ani cu grupuri organizate in tarile din Europa am reusit sa cumpar o masina de cusut. Apoi, dupa cum stiti, m-am ocupat de drapele.” Doamna Tricolor” a transmis pasiunea sa si celor doi copii ai ei. „Am un baiat avocat si o fata stewardesa care locuiesc in Grecia. Au acelasi sentimeni fata de tricolorul nostru si, desi fata mea traieste in Grecia, si-a umplut casa de drepele tricolor”, marturiseste zambind.

Nicoleta Bunduc

Victoria Cantir