Pe fata lui Geo Padurariu se citeste acum speranta. Maturitatea, dobandita in urma anilor intregi de lupta cu o boala ce aproape l-a orbit, il face sa nu cedeze in fata obstacolelor, ci sa mai incerce. Dupa 5 ani, in care a cautat solutii, Geo primeste in sfarsit o noua sansa. De maine, ochii lui vor privi din nou cu indrazneala viata. Un reportaj realizat de reporterii CuzaNet despre drama unui student care, in urma unui transplant de cornee realizat astazi, 21 octombrie, de medicii specialisti de la Spitalul „Sfantul Spiridon”, a luat sfarsit.

Pe holurile spitalului

Printr-o usa intredeschisa se vad trei paciente adunate in jurul unui ziar. Pe holurile singuratice si reci trece din cand in cand un medic. Pasii ii sunt grei si apasati. O batrana iese dintr-un salon si priveste cu un singur ochi in jur. Sub baticul negru i se zareste pansamentul ce-i ascunde rana. Isi frange mainile mici ce ies din capotul verde si isi pleaca capul, lipindu-se de calorifer. Dintr-o usa alba din lemn masiv, iese un tanar inalt, frumos, care daca nu era in pijamale kaki si cu papuci de casa maro, nu ai fi crezut ca sufera de ceva. Cand s-a apropiat i-am putut vedea ochii. Unul caprui, iar celalalt albastru incetosat.

Telefonul norocos

Geo isi spune povestea cu rabdarea unui batran intelept. Stie exact cand si cum a inceput totul: primavara lui 2004. Atunci au inceput ochii sa i se incetoseze si sa ii creeze probleme atat la scoala, cat si acasa. „Nu vedeam deloc. Cand mergeam la scoala schimbam uneori si 3 autobuze pentru ca nu vedeam numarul bine.” Nu e decat o mica parte a dificultatilor pe care le-a intampinat de atunci pana acum. Numele oficial al bolii il spune rapid „keratocon”. E clar ca acest cuvant nu mai este un mister pentru el si ca buzele lui i-au purtat greutatea de multe ori. Un an mai tarziu, tanarul de 21 de ani a apelat la o clinica particulara din Bucuresti, unde a putut sa-si opereze ochiul stang. Insa, cel drept a mai avut de asteptat, dupa ce a clinica la care s-a operat a pierdut un contract cu o banca de organe straina. Nu si-a pierdut speranta si nu a capitulat in fata problemelor. Geo este student. In afara de facultate, lucreaza in Selgros cate 8 ore pe zi ca reprezentant vanzari. „E un mod de a merge si la facultatea si de a face si un ban”, explica timid. In timp ce-si duce povestea mai departe, Geo se opreste din cand in cand, inspira adanc si o ia de la capat. „Ochiul stang imi creeaza multe probleme si in afara de asta il solicita mult pe cel operat deja”, explica cu privirea in pamant. Din profil i se vad cu genele lungi si curbate. „Am gasit o clinica undeva in Ungaria, in Budapesta. Transplantul costa in jur de 2000 de euro. 800 de euro corneea, 500 costurile de operatie, iar restul medicamente.” Isi frange degetele negociind in bani propria-i fericire. Nu s-a ivit nici o oportunitate in ultimii 5 ani. Deodata, i se lumineaza trasaturile frumoase. Isi ridica privirea, iar gropite ii apar pe obraji, insotite de-un zambet emotionat. „Azi dimineata am primit telefonul norocos”. Un apel telefonic ce l-a facut din nou sa spere la o viata normala, in care sa-si poata folosi ambii ochi.

Speranta unei mame

Doamna Maria este la fel de emotionata si bucuroasa ca Geo. Desi au posibilitati materiale reduse, nu exista lucru care nu l-ar face pentru copilul ei. „Sperantele erau departe. Am luat legatura cu un medic din Ungaria. Dar trebuia sa asteptam un an, doi , trei…”, zice doamna Maria lasandu-si pleoapele in jos, dar ochii incep sa-i zambeasca. „Dar cand mi-a zis azi dimineata: mama..am primit telefon..” Vocea incepe sa-i tremure si lasa fraza la jumatate. Inca nu ii vine sa creada. Isi reculege gandurile si continua „Credeam ca s-a facut o gafa. Nu mai aveam sperante sa gasim ceva in Iasi.”. In privirea fixa i se vedea durerea acumulata timp de atatia ani. Impreuna au consultat peste 20 de medici din Iasi, Bucuresti sau Oradea, din 2004 pana-n prezent. Singura lor speranta mai era acum in Budapesta. „Eram atat de disperata incat eram in stare sa-i dau eu o cornee de-a mea”, dar vocea i se frange iar si ochii ii sticlesc necontrolat. Isi aduce aminte prin ce dureri a trecut Geo dupa prima operatie, dar nimic nu mai conteaza acum, „Dupa operatie e foarte greu. Durere, pansamente, dar Georgica e tanar, e rezistent ”. Pe masura ce vorbeste, ochii i se maresc. La fel i se mareste si speranta. Un singur lucru mai vrea in afara de a-si vedea copilul sanatos. „Vreau sa le dea Dumnezeu sanatate celor care au hotarat sa doneze organul. Noi ne vom rugam pentru tanarul care a murit. Sa il ierte dumnezeu acolo sus!”

Viitorul cu alti ochi

Trecut deja prin aceasta experienta, Geo isi contabilizeaza sansele. „Se spune ca sunt 80% sanse de compatibilitate in cazul acestor operatii. Ei bine, eu sper sa fie 99% compatibilitate in cazul meu”. Speranta si curajul i se citeste in ochi, nu numai in cuvintele sincere. Are in plan „sa reusesc sa-i cunosc si sa le multumesc personal rudelor donatorului”. Si „dup ace termin facultatea, vreau sa lucrez la o firma privata, poate chiar la firma mea, specializata pe constructii civile”, zice cu privirea indreptata spre un o harta de-abia modificata a viitorului.

Ce spun specialistii despre boala lui Geo

„Keratoconusul este este o boala care se manifesta prin subtierea partii centrale a corneei. Initial, duce la o scadere a acuitatii vizuale (miopie). Daca corneea se subtiaza si mai tare, rezulta un astigmatism miopic simplu, apoi compus, faza terminala fiind un astigmatism neregulat care nu mai poate fi corectat. Singura solutie in acest caz este transplantul. In cazuri exceptionale are loc perforarea corneei in portiunea centrala. Cu cat se depisteaza mai repede, cu atat se poate vindeca mai repede. Nu este o afectiune frecventa. Ea se intalneste, in special, la tineri.”, a precizat Camelia Bogdanici, medic primar oftalmologic Spitalul „Sf. Spiridon”.

Gianina Petruca