Criza financiara n-a facut din roman un om trist, palid, in ochii caruia joaca stramb o lacrima confuza. Romanul intotdeauna a fost inventiv. Cand nu a mai avut ce bea, a inventat „rachiul de pufoaica”, iar cand n-a mai avut ce manca, a inventat rabdarea… Daca unii pasesc din proprie initiativa pe lumea cealalta, socotind ca pamantul e prea stramt pentru a-si gasi un loc de munca, altii scot bani din cele mai nerentabile afaceri. Acum, pasind in jos pe scarile crizei economice, prins in carligele falimentului, romanul reuseste sa descoase pana si buzunarele altora si sa adune maruntisul pentru a investi in ceva profitabil. Cum se pacaleste criza?

Explozie de reduceri 

In plin sezon de reduceri, mall-urile iesene trambiteaza preturile ieftine la haine. Zvonul umbla din om in om si ajunge si la urechile celor care asteapta de cateva luni un chilipir. Cum intri in magazin, cateva tinere zambind larg te ametesc cu flaye-re si calendare cu reduceri. Mustesc standurile de tineri studenti care isi cauta o bluza, o camasa, o pereche de blugi… orice, pe cateva sute de mii. In toamna, o geaca ar fi costat bursa unui student pe un semestru. Zilele acestea oferta te imbata cu un pret de doua sau trei ori mai mic. Daca din intamplare respiri adanc si te rapeste virusul cumparaturilor, intri in cabina de proba, daca gasesti una libera. Te impiedici de alarme (sigilii) stricate, probabil de cei care au iesit razand inaintea ta si au „usurat” standul de cateva tricouri, cate au incaput in geanta. Daca te prinde bine haina probata, astepti zece minute la coada de la casa si dupa ce platesti un sfert din cat ar fi costat articolul de imbracaminte, pasesti prudent printre umerase atarnate aiurea, bluze tarate pe jos si pantofi cazuti de pe rafturi.

Criza de… ras

„Situatia financiara este atat de grava in acest moment, incat femeile sunt nevoite sa se marite din dragoste”. „Fetele din ziua de azi in liceu invata doar doua litere: A4 si X5.(…) Din cauza crizei financiare, incepand cu anul universitar 2009-2010 se va schimba programa si se vor invata doar patru litere: „RATP.” Acestea sunt glume si bancuri ce globalizeaza rasul ironic in randul celor care nu au uitat sa se bucure.

Ramasi la pescuit intr-un iaz in care nu mai e peste, carligul ni se agata intr-o buruiana, intr-un manunchi de alge si tot ramanem cu ceva in undita. Unora situatia financiara mondiala le aduce inspiratie. De curand, un val de manele ne-au udat tarmul. Din larg curg versuri care au inlocuit „ooooooo, viata mea” cu „Vremuri bune de altadata”. Nu e iubitor de manele care sa nu stie ultima melodia a cantaretei Carmen Serban, ale carei versuri duc la o confuzie in miniatura fata de alte „capodopere” ale muzicii de acest gen. In strofa de la inceput canta despre „vremurile de altadata”, ca si cum ar fi fost indestulate comparativ cu intrarea in criza. Dar din alta strofa de la sfarsit reiese ca romanii traiesc greu „de secole” : „Vremuri bune de altadata s-au tot dus si nu mai vin/ Toata lumea e stresata ca viata e un mare chin/ Chiar si bogatii sunt stresati, cu criza nu sunt invatati/ Or avea ei proprietati, dar nu mai au lichiditati(…) Romanii stiu ce-i viata grea/ De secole traim asa/ Traim in criza financiara/ Inainte sa vina de afara”.

Literare sau nu, strofele aduc fani, iar fanii aduc bani. Manelele nu o sa-si piarda audienta nici in momentul in care criza financiara va atinge cele mai crunte limite.

Sange ieftin

Banii se castiga cu sange… la propriu. De la inceputul lunii ianuarie, in fiecare zi, aproape 200 de suflete necajite isi dau sangele la schimb pentru sapte bonuri in valoare de 50 de lei. Donatorii s-au inmultit de la inceputul anului. Este un gest umanitar sa iti imparti sangele cu un bolnav care geme dupa acest tip de tratament. Dar situatia financiara ii face pe unii sa vina aproape lunar sa-si goleasca venele pentru o sacosa de mancare. Slabiciunea, ameteala nu ii impiedica sa isi stoarca venele de elixirul vindecator. Punga cu sange inseamna o speranta la viata pentru un bolnav, dar si o masa calda pentru omul cu suflet. Deci din start sunt salvati doi oameni, unul pe patul de spital, altul pe cale sa ajunga (daca nu mananca). Peste jumatate din donatori sunt oameni simpli, cu locuri de munca decente. Unii dintre ei se jura ca o fac din dragoste pentru semeni, iar cativa se plimba ingrijorati, buimaci de starea critica de sanatate a unei rude

Flori de pe trotuar

Aproape zilnic, un barbat si o femeie apar pe un trotuar din cartierul Nicolina, in fata alimentarii „Exira”. Azi chipurile nu li se vad din spatele bratelor de flori. Nu te imbie sa cumperi. Nu au un loc special amenajat unde sa le vanda. Se plimba cu buchetele dintr-o parte in alta, ca poate-poate ar iesi in cale un trecator grabit care isi rasfata sotia, amanta sau iubita cu o floare. Nu sunt vestede, nu sunt uscate, dar n-au miros. N-au nici o vina ca cei care le strang in doua cupe – mari, albe, pe post de vaze – nu platesc impozite la stat.

Oamenii trec, calca prin baltoace, care clipocesc sub talpi. Un batran pensionar isi aseaza palaria si muta in mana stanga sacosa maronie in care are doua paini. O fetita cu o geaca roz, si cu o caciulita alba intinde mana in fatamagazinului, dupa niste banuti. Ramane cu mana intinsa, cumparatorii ies din magazin fara rest. Ea se invarte, ca si cum ar face o pirueta, scoate un balon alb de guma printre dinti si baga mainile murdare in buzunar.

Un politist comunitar se indreapta spre comerciantii de flori si si gesticuleaza. De departe se vede ca un film mut. Cei doi pleostesc fetele, isi ridica florile si urca inspre CUG, traversand pe partea cealalta.

Maine isi instaleaza marfa in acelasi loc, de parca l-ar fi insemnat. Poate au noroc sa uite politia de ei.

La cativa metri, intr-un geam al unui magazin, lumina straluceste pe un afis verde de la loto 6/49…

Mihaela Uglea