E ora patru, o ora la care multi incearca patul si pe partea cealalta. Unii ar spune ca e ora la care somnul e cel mai adanc, dar pentru unii e ora la care se fac afaceri. Pentru aceasta categorie de afaceristi vorba: «Ziua buna se cunoaste de dimineata!» functioneaza foarte bine. Chiar se cunoaste, daca taranii, care vin de la kilomentri departare cu marfa, mai lasa din pret. Totul are loc in puncte de intalnire bine stabilite, pe langa piata, pe la gara, dupa regula «unii dau, alti iau». Pe langa aceasta regula mai functioneaza si intimidarea, dar si nevoia de bani. Toate aceste lucruri se petrec pe langa pietele iesene unde bisnitarii si administratia fac legea. Ce spun cei responsabili de „buna functionare” a pietelor, dar mai ales cum vad producatori si intermediari situatia actuala, veti afla din reportajul urmator. Reporterii CUZANET au intrat in piata, pentru a vedea ce se ascunde in spatele tarabelor.

S.C. Piata Alexandru S.A… si Nicolina

Piata Alexandru, una din cele mai mari piete din Iasi. Forfota mare, multa lume care, parca, sfideaza criza. Un om ne lamureste imediat. „Chiar daca e criza, tot tre’ sa mananci ceva”, spune un batranel la vreo 70 de ani, care sta pe un scaunel chiar la intrarea in piata. Ce rol are el nu prea ne-am dat seama, dar sigur nu cerseste. In piata fiecare isi urmareste avid propriul scop. Din toate partile se aud voci care indeamna: „Cirese proaspete, marfa buna si ieftina”, „Zarzari numai bune de compot”… „pepeni dulci”… „fasole verde”… rosii, castraveti, etc. Aglomeratia si zumzetul pietei te ametesc, aici toata lumea cumpara sau vinde ceva, inafara de taxatorii care cred ca lor li se cuvine. In piata nu toata lumea are loc pentru a-si vinde marfa pe taraba. La masa gasesti doar intermediari si bisnitari care au luat locul producatorilor. De ce? Pentru ca acestia au firme, orice ar fi acestea, AF, PF sau SC. Taranii vand pe jos. Unii stau chiar in fata Circumscriptiei Sanitare-Veterinare de Control Alimente si vand pe trotuar, de la legaturi si fire de rasaduri, pana la borcane cu miere, muraturi si fasole. Nimeni nu zice nimic. Nici agentii de la politia comunitara care se plimba prin piata sa asigure linistea publica. Igienic, neigienic, dar ce mai conteaza daca fiecare are partea lui. Mai incolo, o batrana sta pe trotuar cu un cos de oua si indeamna lumea sa le cumpere. Intr-o alta papornita are doua sticle cu lapte.Politia nu zice nimic, cu atat mai mult cei de la control, care stiu ca laptele de tara si ouale din gospodarie sunt mult mai bune ca cele din comert.

«Taxatorii iau si pielea de pe noi»

In piata, totul se intampla ca intr-o familie mare, daca apare cineva care scrie in agenda sau scoate o legitimatie incep semnele. Nu dureaza mult si toti sunt la lucru, cei de la administratie care controleaza, fac observatii, dau amenzi si incaseaza taxe. Iti creeaza impresia ca totul functioneaza. Pentru cei mai amarati care stau cu marfa pe cutii de plastic, singura observatie este aceea sa tina curat in dreptul lor, adica sa nu faca mizerie, si, din cand in cand, sa mai ude asfaltul din fata produselor ca sa nu se aseze praful… Ca in orice mare familie mai exista si certuri Firmele care vand sunt nemultumite de taxe si de spagile pe care trebuie sa le bage in buzunarul taxatorilor. „Taxatori iau si pielea de pe noi. Cine castiga din toata afacerea asta sunt ei. Bani nu ajung niciodata la primarie. Eu a trebuit sa dau spaga ca sa pot inchiria o taraba, desi erau libere. Pana nu am dat ceva nu m-au bagat in seama”, spune oftand, B.P, comerciant in piata Alexandru. Aceasi situatie patronata de frica se intalneste si in Nicolina, doar ca acolo se mai poate, spun pietarii, negocia. Daca prinzi taxatorul in toane bune poti cobora la jumatate din taxa, lucru foarte bun daca prinzi o zi proasta. „ – Patroane, tre’ sa dai 20 de lei! – Hai sefule, lasa si tu la 10 lei, ca nu am vandut nimic astazi. – Stiu, dar nu-mi permite legea? – Asta e, eu ce sa-ti fac. […] – Dar sa vedem daca se poate face ceva”. Cam asa se duc discutiile, negocierea continua, dar taxatorii au grija sa scoata pana la ultimul leu, de la tarani, intermediari etc.

Taxa Simirad – 5% spaga

Si patronii de firme si producatorii sunt nemultumiti deopotriva de taxele pe care trebuie sa le dea administratiei. Oricum chiar daca scapi de taxa, dai spaga si tot o cheltuiala ai. Nici nu se pune problema infruntarii pentru ca poti fi dat imediat afara. Fiecare se teme pentru painea lui. Spaga, in dex-ul pietei se traduce tot prin taxa, taxa pentru buna convietuire, daca cineva incalca acest armistitiu este aspru pedepsit.

Insa, dintre toate taxele, spagile, amenzile toata lumea e nemultumita de cei 5% taxa, din valoarea marfii. Aici cei cu marfa putina, nu prea duc grija aceasta, dar cateva oua si legaturi tot trebuie sa dea – se aplica plata in natura, care e o spaga mai putin costisitoare. Ceilaltii insa trebuie sa se supuna taxei Simirad si sa dea spaga, cu care nu prea sunt de acord. „Taxa asta 5% este o mare golanie, e furt pe fata. Nicaieri nu mai exista o asemenea taxa. Plus ca daca comentam, pe langa taxa mai suntem si amendati, gasesc ei motiv. Si castig exact cat vor ei, tre’ sa intri in jocul lor ca sa poti supravietui. Daca te-ai pus cu ei, iti inchizi si firma, gata nu mai ai ce face. Daca s-ar plati numai taraba 240 de lei pe luna, ar fi ceva, dar asa, si 5% din valoarea marfii, cantar, amenzi, spaga, daca se mai cere. Unde ajung?. Plus ca tre’ sa mai platesc si impozit, contabil. E greu ! Dar nici acasa nu pot sta”, a comentat situatia V.A., comerciant. Acelasi patron explica, teama de a ramane fara aviz a bagat frica in toti, nimeni nu indrazneste sa zica nimic.

Dar se pare ca «dracul nu e chiar asa de negru», dupa cum sustine seful administratiei pietelor. „A fost intr-adevar contestata taxa. Omul vrea sa nu plateasca, nici eu nu as vrea daca as fi in locul lor, ca sa castig cat mai mult. Dar am demonstrat ca e o taxa legala care trebuie platita. Cand am pus aceasta taxa, s-a mers pe principiul ca sunt foarte multi producatori care merg in piata cu marfa putina. Deci am lasat taraba la trei lei, taxa care nu este modificata de cinci ani de zile, cantarul la fel, in schimb cel care vine cu marfa mai multa am gasit solutia de a plati 5%. E o taxa in avantajul comerciantului, a producatorului si implicit a celui care vine cu produse putine”, a declarat Cristi Starica, seful Directiei Piete a Primariei Iasi.

Cat despre faptul ca numai la Iasi ar functiona o asemenea taxa, domnul Starica a tinut sa clarifice ca asemenea dari exista si in alte parti, numai ca suna altfel. „Mai sunt taxe, acu depinde si de valoare. Ceva la fel mai este si la Botosani si la Vaslui. Oricum la valoare apropiata. Am vazut ca in alte parti altii iau la o anumita cantitate valoarea unui kg din marfa respectiva, este formulata altfel”, a mai spus Cristi Starica.

Tigari, tigari, tigari…

Chiar daca taxele si spagile par sa-i doboare pe unii, pentru alti din contra, bussines-ul merge bine, parca sfideaza de-a dreptul si criza si tot. Produsele care prind sunt tot cele care sunt considerate viciu. Pe la colturi de piata auzi: Tigari, tigari, tigari… daca te uiti mai atent, primesti si lamuriri. E 5,5 lei pachetul dar se poate negocia. Nimeni nu intreaba si despre calitate, ce mai conteaza, e ieftin. Mai incolo un comerciant vinde banane, manca-ti-as, si rosii si castraveti, cam cat un minimarket. Avem de toate. Se plange ca e greu si ca taxele sunt mari, dar Passatul din spatele depozitului il tradeaza. Din el se aude tot fara numar, fara numar, fara numar… Acelasi comerciant ambulant face reclama la marfa si striga dupa doua cliente: „ Draguta, un castravete, o banana!”. Din alta parte: ”Poate un cartofior!”. Unii se poarta grosolan cu clientii: „ Daca nu-ti convine mergi si cumpara din alta parte!”. Alti incearca la loz. Pe timp de seceta acesta merge, nea Ion are trase opt, dar insista. „Acesta e sigur castigator!”. Daca se intampla, ca de obicei, sa piarda nu se descurajeaza si este sigur ca urmatorul e castigator, dar il lasa pentru alta zi. In piata viata merge inainte cu bune si rele, toata lumea mimeaza speranta si sunt siguri ca odata si odata vor scapa ei si de asta… fie taxa, fie orice altceva.

Pietele taranesti?

Suna frumos. La un an si ceva de la proiectul pietelor volante initial, la proiectul pietelor taranesti, nu s-au realizat prea multe. Daca acest proiect, special pentru taranii producatori, a fost inaugurat cu mare fast, s-a stins imediat, asa ca anul acesta pietele taranesti sunt moarte de-a dreptul. Faptul ca producatori trebuiau sa prezinte doar un carnet de producator fara a plati alte taxe si impozite se pare ca nu i-a atras. Intrebarea normala ar fi: Cei i-a indepartat? „Pietele taranesti, nu volante, au fost promovate prima data anul trecut, 1 august. Noi am purtat niste discutii in iunie cu Directia Agricola si Directia Sanitar-Veterinara. Am incheiat un protocol si printr-o decizie de Consiliu Local am scos toate taxele pentru producatori. Au functionat exact cat au existat produsele de toamna, dupa aceea s-a stins tot. Sincer ma asteptam sa mearga, din pacate nu a mers. Voi incerca si anul acesta sa purtam iarasi discutii pentru ca cei din directia agricola sa ne ajute cu promovarea. Poate anul acesta va functiona cu mai mult succes ca anul trecut. Eu am fost uimit de faptul ca nu a mers. Ar fi trebuie sa fie marfa acolo pe tot parcursul anului”, a mai declarat Cristi Starica.

Pana una alta, se pare ca proiectul a fost cu probleme, plus ca pe producatori nu prea ii atrage faptul ca nu platesc absolut nimic. Producatori acum insa au alte argumente pentru faptul ca aceste piete nu functioneaza. „Chiar daca nu se plateste taxa, tot nu e chiar asa de bine pentru ca putini sunt cei care vin sa cumpere din aceste piete. Ori ca nu stiu ori ca sunt obisnuiti sa mearga in pietele mari ca Alexandru sau Nicolina. Si atunci eu daca am marfa si o las si mai ieftin, dar nu am cui sa i-o vand, ce afacere am facut. Plus ca nu poti lasa mult prea ieftin pentru ca faci, cum spun unii, competitie neloiala. Asa ca mergem tot in pietele mari. Eu mai vand si de acasa, pentru ca nu am timp de stat pe piata”, sustine P. M., producator din Tg. Frumos. Chiar daca pietele taranesti nu au functionat sau nu dau semne sa functioneze prea curand, edilii insa viseaza la un viitor roz.

Pietele volante,o solutie de viitor

Piete volante ca la Sibiu sau de ce nu ca in Franta, Italia. Tarabe-rulote pe roti, igienice care pot fi amplasate in orice zona a Iasului, de la Piata Unirii, pana la orice parcare. Standuri, remorci care pot fi foarte usor manipulate si care sa corespunda tuturor normelor. „Am vazut niste rulote la Sibiu care pot fi amplasate oriunde, fara ca sa faci prea mare deranj. Le poti amplasa in centru cu flori, cu un fruct pus la tavita. E o chestie mai civilizata. Ar fi o solutie. Nu mai zic ca in Franta au disparut pietele, asa cum le stim noi, dar si nivelul de trai e diferit in mediul rural. De aici porneste totul. Ei au izoterme cu un perete care se deschide, spala de acasa produsele, dupa care ocupa un loc de parcare, vind pana la ora doua, dupa care se inchide piata. La noi comercianti vin cu caruta la piata, ori nu pot inchide Piata Unirii in asemenea conditii. Sa speram ca in viitorul apropiat vom ajunge si noi la forma asta de comert. Eu sper, dar poate specificul nostru e sa vindem in piata. Cine stie”, conchide Cristi Starica. Daca pentru sefii edili aceste visuri par nu prea departe, pentru taranii producatori doar suna frumos, dar nu indraznesc sa se gandeasca…

Constantin Chifan