In Cetatea de Balta din judetul Alba, mirosul saraciei se simte la orice colt de ulita. Inca de la intrarea in comuna, noroiul se intinde, nesatios parca, la picioarele caselor darapanate, gata sa se pravale. Pe la porti sau printre zabrele de gard se itesc capete de copii, curioase de o vizita despre care au auzit vorbindu-se: un rom de-al lor, Ionut Stan, a venit sa-i vada, impreuna cu doi francezi de la Secours Catholique, asociatie caritabila din zona Coastei de Azur din Franta, dedicata luptei impotriva saraciei si pentru egalitatea sociala. Unul dintre tinci, de vreo 10 ani, ii intimpina strengareste: „Bonjur mesiu!”.

Din Romania, Ionut a plecat in Franta in septembrie, ca voluntar international al Délégation du Var a asociatiei non-profit Secours Catholique, in urma unui concurs pe care l-a si cistigat. Pina la ultima sa „slujba”, a fost, pe rind, ziarist, reporter TV, politist si dansator in trupa de dans tiganesc „Gipsy Eye”. „Puiul de rom”, asa cum ii place sa i se spuna, vorbeste franceza la un nivel care i-a permis sa fie traducator pentru fundatia franceza aflata intr-o vizita de lucru in Romania. De altfel, ii si insoteste pe francezii din cadrul Secours Catholique in toate misiunile de intr-ajutorare pe care acestia le desfasoara fie in Franta, fie in Romania. Nu-si doreste decit sa demonstreze, prin propriul exemplu, ca „sint si altfel de tigani”. Cei 24 de ani ai sai, priviti in sens invers, se transforma, pe nestiute, intr-o pledoarie anti-discriminare.

Tiganu’ de la clasa doamnei Zait”

Ionut s-a nascut in orasul Pascani, din judetul Iasi, intr-o familie de romi laiesi, cu bunici fierari. Parintii si-au uitat locurile de munca imediat dupa Revolutie: au devenit someri. Au lasat in urma slujba de la fabrica de textile si pe cea de la Hotelul Central si au luat calea strainatatii, minati de un singur gind: sase copii de crescut. Printre ei, Ionut, elev la acea vreme la o scoala din localitate. „Chiar daca eram tigan”, toata lumea l-a indragit. Invata bine. „Stiu ca in scoala generala toti profesorii vorbeau de tiganul de la clasa doamnei Zait care invata foarte bine. Profesorii ma laudau, iar colegii veneau la mine sa ii ajut la teme. Ma simteam bine la scoala si imi placea sa le arat tuturor ce pot”, spune, cu mindrie ascunsa, Ionut.

Mai greu i-a fost insa la liceu, in primii ani. Alti colegi, alti profesori, alta viata. In mintea sa reincoltea acelasi gind: sa le arate tuturor ca e altfel. In clasa a X-a aproape ca renuntase la scoala. De la parinti, banii erau prea putini, iar studiile liceale ii cereau mai multi pentru carti, proiecte si altele. Atunci, „puiul de rom” si-a dat seama ca trebuie sa faca ceva daca vrea sa ramana la scoala. Si-a cautat de munca. L-a ajutat o doamna de bine care a crezut in el si i-a dat o sansa, un post de reporter la un ziar din localitate. Numele femeii il tine secret, din respect pentru „binefacatoarea” lui. „Norocul” sau a fost ca se obisnuise cu greul: „Nici nu vreau sa-mi aduc aminte. La prima conferinta cu actualul primar al Pascaniului, care pe atunci era simplu presedinte de partid, aproape ca m-au dat afara din sala. Eram mic si nu aveam nici macar legitimatie. Am avut noroc de un coleg care m-a sustinut si le-a explicat ca sunt nou. Avem numai 17 ani. Am trecut peste si intr-o luna, eram sunat sa vin la conferintele de presa, ceea ce mi-a facut munca mult mai usoara”, povesteste Ionut.

In anii liceului, adolescenta lui Ionut devenise o plimbare continua din salile de conferinte in salile de clasa. De discriminare a avut parte in amele locuri. La scoala, isi aminteste din vorbele pe care le auzea in jur despre „tiganii boriti”, dar nu s-a lasat necajit. „Pentru mine, acest cuvant – „tigan” – e un cuvant frumos; pentru romani, nu. Pentru mine, cuvantul „tigan”  descopera un popor, descopera  o traditie, o cultura si o rezistenta  seculara la incercarile de asimilare/distrugere a celorlalti. Pentru romani, „tigan” e tapul ispasitor, e vinovat de tot ce se intampla rau in tara asta si, totodata, este peiorativ si o insulta adusa unor oameni. In Romania de azi, daca vrei sa injuri pe cineva, il faci tigan. Mie, cand imi spune cineva acest cuvant, ii zic „multumesc!”, caci imi da sansa sa-i arat ca eu sunt un altfel de tigan”, imi explica, solemn, Ionut.

Si „tiganu’ de la Bit”

In 2004, cand a venit in Iasi din Pascani, Ionut Stan si-a gasit repede de munca la o televiziune locala. A asteptat cinci luni sa invete meseria si apoi a debutat cu prima lui stire pe Antena 1. „Era vorba de o expozitie a figurinelor de ceara aduse din Rusia la Casa de cultura a Studentilor. M-am chinuit vreo 10 minute sa fac un «stand-up» in care ma prefaceam ca discut cu Napoleon. Pana la urma nu mi-a iesit, dar stirea a fost data. Eram foarte bucuros si in ziua aceea am trait doar din bucurie si fara mancare”, isi aminteste fostul reporter. La fel de bine tine minte si ca era singurul tigan declarat din presa ieseana la acel moment: „aveam doar 20 de ani cand am debutat la «Bit», dar nu tineretea m-a facut cunoscut, ci faptul ca eram tigan si o spuneam cu voce tare. Unii ma numeau «tiganu’ de la Bit» si asta ma ambitiona sa lucrez mai bine si sa-i fac sa-si puna multe semne de intrebare”, isi continua Ionut povestea.

Politist, tigan

Si semne de intrebare s-au pus si in 2006, cind Ionut Stan a devenit politist in Comuna Grajduri din Iasi, candidind pentru unul din cele cinci locuri special scoase la concurs pentru cetatenii de etnie roma. S-a inteles bine cu comunitatea roma de acolo si a facut de toate, de la anchete pentru descoperirea hotilor pina la amenzi sau lectii de prevenire a infractionalitatii predate elevilor de la scoala din comuna. In tot acest timp insa, isi vedea si de programul de la Facultate de Economie, pe care a absolvit-o in 2008.

Stagiar la Bruxelles

Cind studentia i s-a incheiat, a candidat pentru un post de stagiar la Comisia Europeana din Bruxelles, Belgia, la Directoratul General DG Education and Culture, intrind in competitia speciala pentru persoanele de etnie roma. Pentru cinci luni, Ionut Stan a schimbat sediul locului de munca din Grajduri cu un bloc-turn din Bruxelles, etajul 15. Alaturi de alti 600 de stagiari din intreaga lume, a cunoscut alte culturi, a invatat obiceiuri si comportamente noi. „Mi-a fost dificil la inceput sa ma adaptez la o noua lume, o lume in care esti privit cu incredere si nimeni nu te considera tigan, ci om. In comparatie cu ce munceam ca politist, munca la DG Education and Culture mi s-a parut usoara”, isi aminteste tinarul. Dupa stagiatura la Bruxelles, Ionut s-a intors la Grajduri. Insa stia ca nu o sa mai ramana mult timp acolo. Lucrase deja trei ani acolo ca ajutor al sefului de post si  „am simtit ca ma plafonez intr-un sat si ca nu o sa mai pot pleca de acolo niciodata. Mi-am dat seama ca politia noastra mai are nevoie de multi ani pentru ca oamenii competenti sa ajunga acolo unde le este locul. Cand am fost anuntat ca am castigat concursul la Secorus Catholique am decis sa plec”, si-a explicat Ionut hotarirea de a renunta la politie, chiar daca cei trei ani petrecuti acolo i-au fost multumitori.

Florentina Duliche

***

In Cetatea de Balta din judetul Alba, misiunea delegatiei franceze este de a construi case pentru oamenii nevoiasi ai comunei, care gazduieste, printre citeva mii de romani, si aproape 700 de tigani. Alaturi de cei doi francezi pe care-i calauzeste si printre romanii de etnie roma, Ionut Stan pare ca nu se simte confortabil nicicum. Tot ce-si doreste e egalitate, de altfel aceasta fiind si unul dintre dezideratele Asociatiei pentru care lucreaza: „Cu totii avem prejudecatile noastre, dar trebuie sa invatam sa fim corecti fata de ceilalti. Singura diferenta intre mine si acei oameni saraci este ca eu am avut noroc. Norocul de a avea pe cineva care sa ma sustina, in momentele-cheie, sa  fac scoala”. In compensatie parca, tot el completeaza: „Noi, romii, sintem oameni puternici si talentati. Putem face orice”. Si, desi, cuvintele in franceza ii ies de minune, pustanului care s-a straduit sa-l impresioneze cu „Bonjour, mesiu!”, „Mesiu” ii raspunde pe tiganeste, furindu-i, de dupa gard, un zimbet complice: „Me ni sam gadji, me sam rom ando Romania”.

PREJUDECATA DE APOI

Tot timpul cit a muncit, Ionut Stan nu si-a uitat radacinile: pe unde s-a dus a aratat ca este tigan si a vrut sa impartaseasca si cu ceilalti bucuria acestei mosteniri. In anul 2007 alaturi de alti tineri romi a infiintat trupa de dans „Gipsy Eye”. Ca dansator, Ionut a debutat chiar de ziua romilor. Au urmat apoi invitatii la posturi de televiziune si  nenumeroase spectacole sustinute  prin toata tara. Si pentru ca a simtit ca are mai multe de spus, Ionut a creat si o asociatie a tinerilor romi cu acelasi nume, cu sediul in Iasi. „«Gipsy Eye» are drep logo «Treci dincolo de prejudecati!». Pentru noi, dansatorii «Gipsy Eye», ochiul de tigan reprezinta o sansa de a a uita de prejudecati si de a incerca sa ii vezi pe romi prin ochii lor proprii, sa le descoperi traditiile, obiceiurile si modul de a-si trai viata. Noi avem si un blog http://gipsyeye.wordpress.com unde puteti afla mai multe despre tinerii romi din Iasi”, povesteste mindru Ionut. Un singur cusur are tinarul de 24 de ani: cind i-a venit sorocul sa se indragosteasca, Ionut a uitat de traditia tiganeasca.