(SUPLIMENT, 14.00) SPECTACOL – CCS – TUDOR GHEORGHE / „Taina cuvintelor”, cu Tudor Gheorghe, la Casa de Cultura a Studentilor.
(CUZANET, Iasi, 27 ianuarie) – Dupa foarte multe spectacole in care a fost acompaniat de coruri, de orchestra, de taraf, Tudor Gheorghe se intoarce in fata iesenilor ca la inceput: doar el si chitara. „Ma simt bun la Iasi”, le-a spus celor prezenti in sala. Luni seara, 26 ianuarie a.c., incepind cu ora 19.00, artistul si-a propus sa desluseasca „Taina cuvintelor” intr-o lectie despre poezie. „Ati luat plasa, am sa va tin o lectie”. Uitata pe nedrept, limba romana de altadata e trecuta prin pana lui Dosoftei si Varlaam, a lui Miron Costin, Costache Conachi, prin „viersul dulce” al fratiilor Vacaresti, Cezar Bolliac, Alecsandri, si a fost transformata de acestia ca piatra de temelie pentru Eminescu. „Fiecare a pus cite o caramida pe aceasta poteca frumos construita, ca sa vina asta cu aripile lui, cu hlamida, si sa duca pina sus Luceafarul. Fara ei, nici el nu putea urca”.

Sala Gaudeamus a Casei de Cultura a Studentilor si-a gasit un spectator pe fiecare scaun plusat. In fata multimii, pe scena goala, stateau o chitara si un microfon. Restul ar fi fost de prisos. Contrar asteptarilor, Tudor Gheorghe si-a inceput lectia despre limba romana cu un discurs spus pe un ton flegmatic, presarat cu masele supte si ridicat din sprincene: „PR-ul meu si producerul mi-au atras atentia ca acest spectacol nu e bine-venit dupa week-end. Numele meu e un brand si publicul meu e target, iar oamenii cu bodyguard, care la breakfast servesc bacon si un pahar cu fresh de orange isi petrec ziua la briefinguri, iar seara dupa business dinner se retrag. Pentru ei ar fi bine-venit acest show, care e destul de cool. Sorry!”. Apoi, intr-un salt peste limba, versurile lui Grigore Vieru au batut discret obrazul anglicismelor si neologismelor. „In limba ta ti-e dor de mama, / Si vinul e mai vin, si prinzul e mai prinz, / Si doar in limba ta poti ride singur, / Si doar in limba ta te poti opri din plins. / Iar cind nu poti nici plinge si nici ride, / Cind nu poti mingiia si nici cinta, / Cu al tau pamint, cu cerul tau in fata, / Tu taci atuncea tot in limba ta”.

„O, vorbiti, scrieti romaneste, pentru Dumnezeu!”

Publicul a ris, a aplaudat si a „uitat” sa isi inchida telefoanele. Parca programate, trei telefoane din parti diferite ale salii, au inceput sa sune. Tudor Gheorghe s-a oprit din cintat si a glumit: „Ai spus si in engleza ca trebuie sa se inchida telefoanele?”. Un nou ris scurt al publicului si apoi, doua alte telefoane sunind, in limba lor. Artistul si-a rezemat chitara de scaun si a plecat din scena. „Am sa revin putin mai incolo, cind chiar veti intelege”. Cind a revenit, la aplauzele neconvingatoare, parca regizate, alt telefon a inceput sa sune. „Aia care sinteti linga el, dati-l afara”, au inceput replicile din primele rinduri.
Spectacolul a continuat sub greutatea cartii lui George Calinescu, „Istoria literaturii romane de la origini si pina in prezent”, adusa de artist ca o marturie a ceea ce inseamna „fiinta romaneasca si cuvintele care o definesc”: „Stati linistiti ca nu o citesc pe toata!”, „Limba si structura lexicului este fundamental latina, dar si «inriurirea» slava cam masiva rataceste peste strainul grai neolatin nepregatit filologiceste. Dorul autohton e o stare de nostalgie senina, cheful oriental e o exaltare monotona, jalea slava e depresiva si duioasa, aleanul unguresc e exuberant si chiuitor, cugetul latin este curat”. De aceea Miron Costin si Dosoftei, contemporani cu Shakespeare, cu Corneille sau cu Racine nu sunt cu nimic mai prejos decit acestia. In 2009, dupa ce ne-a destainuit motivul discordiei dintre Eminescu si Macedonski, dintre Arghezi si Ion Barbu, Tudor Gheorghe i-a impacat pe acestia pentru citeva minute, timp in care le-a pus versurile laolalta, pe aceleasi acorduri de chitara. „De ce, de ce nu se cinta in romaneste la Eurovision? Astia se duc si vorbesc o engleza pe care eu n-o inteleg. Eu chiar de-a dracu’ as cinta in limba mea!”.
Ca un don Quijote, Tudor Gheorghe a intrebat si el, mutual, „Nu vedeti ce frumos e totul?”. Raspunsul l-au dat alte telefoane care au continuat sa sune pe tot parcursul spectacolului. / Laura Baban