Vineri, 14 noiembrie, în Sala Senatului a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) a avut loc conferința „Idealul educațional umanist. Origini, evoluție, declin”, susținută de prof. univ. dr. Eugen Munteanu. Evenimentul a avut loc în cadrul Conferințelor Dilema, care au avut anul acesta tema „EducațIA, de la antici la ChatGPT”. Discuția a fost moderată de Sever Voinescu redactor-șef al revistei culturale „Dilema”. 

,,O să începem această seară cu o conferință susținută de unul dintre profesorii eminenți ai Universității «Alexandru Ioan Cuza” din Iași» a remarcat Sever Voinescu la începutul conferinței după care l-a invitat în fața publicului pe profesorul Eugen Munteanu. Atmosfera a rămas destinsă, iar în sală s-au aflat studenți, profesori universitari, cercetători și numeroși intelectuali ieșeni.

Eugen Munteanu și-a deschis discursul printr-o critică fermă, dar concisă, asupra degradării sistemului de învățămînt, subliniind dezastrul produs de decizii educaționale incoerente și de pierderea reperelor fundamentale. A reamintit că Atena este locul în care a fost inventată educația publică, un model în care instruirea era structurată riguros, în cicluri, după principiul împărțirii cunoașterii în elemente fundamentale și generale. A explicat apoi că, în Antichitate, pe lingă științele de bază precum aritmetica, geometria și astronomia, muzica, de asemenea, era considerată o știință, deoarece nu se limita la interpretarea la un instrument, ci implica o formare intelectuală completă.

În continuare, Eugen Munteanu a descris modul în care grecii antici abordau studiul textelor, porneau de la poemele homerice, pe care le „disecau”, identificînd structurile și mecanismele limbii. Această practică era numită simplu „citirea”. Profesorul a remarcat că, astăzi, copiii „nu mai înțeleg nimic”, tocmai pentru că lipsa contactului senzorial subminează procesul de învățare. A încheiat această primă parte evocînd unul dintre idealurile educației clasice: „arta de a purta bine dezbaterile”, capacitatea de a dialoga, de a argumenta și de a gîndi critic.

Principii de bază ale educației publice 

Eugen Munteanu a vorbit și despre viața omului, care este formată din semne, iar întreaga formare intelectuală se sprijină pe trei relații esențiale: sintactica, semantica și pragmatica. În continuare, profesorul a menționat existența a „șapte principii” ale educației clasice, scrise de geograful german Alexander Von Humboldt. Aceste mecanisme educaționale, a adăugat profesorul, au funcționat și în perioada comunistă, în ciuda limitărilor ideologice. Un punct crucial al discursului a fost ideea că educația nu presupune doar memorare, ci și dezvoltarea unei gîndiri critice reale, hrănită de curiozitate și de înțelegerea instrumentelor limbii.

Eugen Munteanu a studiat textele și discursurile miniștrilor educației, atît din perioadele anterioare (Sorin Cîmpeanu, Monica Anisie), cît și din cea actuală (Daniel David) și a identificat exemple concrete de greșeli și dificultăți întîlnite în procesele de predare și învățare, evidențiind modul în care anumite practici educaționale au influențat eficiența procesului educațional și modul de transmitere a cunoștințelor.

Ultimele minute ale evenimentului au fost dedicate întrebărilor din public. „Ați putea contura mai precis pentru ziua de azi o personalitate pe care o vedeți ca produsul ideal al educației?”, a întrebat un participant. Eugen Munteanu a răspuns: „O personalitate în sens autentic este o entitate umană, un membru al societății care ia în serios cuvintele mari: libertatea, patria, învățarea, cultura și cartea”.

La finalul conferinței, Eugen Munteanu a mărturisit că a rămas impresionat de un discurs în care s-a menționat: „Dacă vreți ca țara pe care vrem să o construim să fie realizată, primul lucru pe care să-l faceți, trebuie să-i respectați pe militari, profesori și doctori”.

Eugen Munteanu este filolog şi lingvist român. Are o experiență academică vastă în domenii precum filologie biblică, lexicologie istorică şi filosofia limbajului. A fost profesor universitar de lingvistică generală şi filologie românească la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost lector de limba română la Sorbonne-Paris IV (1997–1999), cercetător și profesor invitat la Universitatea din Jena (1999–2009) şi la Universitatea din Viena (2006–2010). În perioada 2009–2013, a condus Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române. De asemenea, este fondator şi coordonator al Centrului de Studii Biblico-Filologice „Monumenta linguae Dacoromanorum” de la Iași. A publicat peste 20 de volume de monografii, ediții critice de texte vechi românești  și peste 200 de studii şi articole de specialitate.