Sîmbătă, 15 noiembrie, în Sala Senatului a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) a avut loc conferința „Marele Hău. De ce nu vrem să știm ceea ce învățăm?”, susținută de prof. univ. dr. Adrian Cioroianu. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Conferințelor Dilema, anul acesta cu titlul „EducațIA, de la antici la ChatGPT” și a fost moderat de Sever Voinescu, redactor-șef al revistei culturale „Dilema”.

„Ultimul nostru conferențiar din această seară este o personalitate deja cunoscută. Apare la televizor!” a remarcat jovial moderatorul serii, înainte de a face și o scurtă prezentare a invitatului. Profesorul Adrian Cioroianu a înaintat în fața publicului în aplauzele puternice ale unei săli pline. Atmosfera a fost una inspirațională. În sală s-au aflat studenți, profesori, intelectuali și diletanți interesați de tema conferinței.

Adrian Cioroianu și-a început discursul amintind de revolta de acum 38 de ani,  din 15 noiembrie 1987 de la Brașov. Sute de muncitori au protestat atunci împotriva politicilor economice și sociale impuse de dictatorul Nicolae Ceaușescu. Pornind de la acest eveniment, conferențiarul a adresat publicului o întrebare retorică: „Vă imaginați amploarea schimbării în acești 38 de ani?” Urmată de ideea că în prezent noi am trăi „într-un mare răsfăț”, dar n-am putea contesta că „poate că mergem spre rău”. „Vă propun să plecăm de la elementul de dubiu!”, a adăugat el.

Deși profesorul consideră că istoria nu se repetă niciodată, el a adus în discuție existența unor „cicluri”, pentru că „intervine un soi de oboseală”. Lucrurile care par acum normale erau, cîndva, greu de dobîndit sau păreau „o vrăjitorie” pentru cei care au trăit în anumite epoci. Astfel că un lucru care la început pare o inovație, ceva de necrezut, la un moment dat devine ceva firesc, banal. Apoi vine perioada „de oboseală” și ciclul iar se repetă, odată la cîteva generații. „Putem surprinde viteza cu care se dezvoltă și se schimbă lumea prin comparația prezentului în care trăim cu trecutul pe care l-au trăit predecesorii noștri”. Adrian Cioroianu a menționat, pe scurt, și faptul că „toată cultura noastră e dominată de teorii ale conspirației”. Filmele, cărțile și nu doar, conțin astfel de informații care pot duce lumea în eroare. În continuare, Cioroianu a adus cîteva exemple de reforme prin intermediul cărora sîntem privilegiați în prezent, dar care păreau aproape imposibile acum 30 de ani.

 De la meritocrație la mediocritate

Cioroianu a creat o paralelă între calitatea învățămîntului din anii ’70-’90 și cel de-acum. „Noi ne-am născut într-un învățămînt bazat pe meritocrație”, în sensul în care erau două șanse să răzbești în viață: „ori erai bun la carte, ori dădeai bine din gură”. Însă, în prezent „noi facem alfabetizare fără educație”, a subliniat istoricul, rezultatul acestui aspect fiind un discernămînt slab și o degradare morală în rîndul tinerilor. Acesta a abordat și problema actuală a abandonului școlar.

În continuare, Adrian Cioroianu a criticat ferm „universitățile fantomă” care „au crescut artificial procentul așa-zișilor «diplomați» din România”. „Fac chirurgie estetică cu diplome obținute în apartamente de bloc!”, a subliniat cu nemulțumire conferențiarul.

Și totuși, interesul studenților de acum 30-40 de ani pentru studiile superioare era mult mai ridicat decît în prezent. Jumătate dintre cei care erau admiși la universitate erau foarte silitori. În schimb, în cariera sa de profesor de istorie, dintre cei 200 de studenți pe care-i are anual doar „vreo 20” sînt buni.

Aproape de finalul discursului, Cioroianu a reamintit întrebarea adresată de către un student diplomatului Emil Hurezeanu, care a susținut prelegerea „Discursul diplomatic: de la buna cuviință la insolență” în prima zi a Conferințelor Dilema, și anume: „Ce ar trebui să citească cu predilecții și cu folos un tînăr care dorește să devină diplomat?”. Acesta a adus un răspuns diferit de cel al diplomatului: „Răspunsul meu ar fi categoric că trebuie să începi cu literatura.”. Din punctul lui de vedere, studenții par „neterminați” în lipsa literaturii, pentru că „unele lecturi te creează”. „Regresul în educație, dacă ar exista unul, ar fi cu precădere promovarea insuficientă a literaturii”, a mai spus istoricul.

Au fost primite și întrebări din public. O întrebare a fost din partea unui învățător: „Ce i-ați sfătui pe învățătorii care muncesc zilele și nopțile ca să salveze tinerele minți să nu renunțe la ghidarea noastră didactică, cînd pare că totul din jurul nostru ne îngroapă?”. Adrian Cioroianu a răspuns ferm: „Încăpățînarea!”. El a mai adăugat faptul că cei care sînt responsabili (dar nu sînt singurii) de starea actuală a sistemului de învățămînt sînt părinții. „Interpunerea părinților între profesor și elev este […] dăunătoare!”. Apoi a povestit despre o întîmplare neobișnuită de cînd era decan al Facultății de Istorie la Universitatea din București. „În momentul în care îți vine un student cu mama, și tu dai să vorbești cu el și îți răspunde mama…”, a afirmat cu nedumerire profesorul, fără să-și mai termine ideea, deoarece putea fi subînțeleasă dezamăgirea lui față de întîmplare.

Adrian Cioroianu este istoric, jurnalist, eseist, scriitor și om politic român. A ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe în Guvernul Tăriceanu I, în perioada 2007-2008. A fost ambasador pe lîngă Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) între anii 2015 și 2020. În prezent, este profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea din București și prezentator al emisiunii 5 minute de istorie la Televiziunea Română.A publicat mai multe volume, printre care se numără Focul ascuns în piatră (2002), Pe umerii lui Marx (2007) și Frumoasă era Sena pe sub florile mele (2023).