Cosmonautul Dumitru Prunariu și astronauta canadiană Julie Payette au prezentat, în cadrul unei conferințe susținută luni, 18 mai, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) importanța explorării spațiale și contribuția istorică a României în acest domeniu. Evenimentul a marcat celebrarea a 45 de ani de la primul zbor în spațiu al unui român, din 1981.

Conferința ,,45 de ani de la primul zbor al unui romîn în cosmos” a avut loc în Aula „Mihai Eminescu” a UAIC. În cadrul acestui eveniment, publicul a avut ocazia să descopere cum a decurs explorarea spațială direct de la Dumitru Dorin Prunariu, primul și singurul romîn ajuns în spațiu, Doctor Honoris Causa al UAIC, și de la Julie Payette, astronaut canadian și fost Guvernator General al Canadei. Întîlnirea a fost marcată de prezentările celor doi invitați, evenimentul încheindu-se cu o sesiune interactivă, în care publicul a putut adresa întrebări direct celor doi cosmonauți.

Julie Payette a povestit modul în care ea, alături de colegii ei astronauți, au zburat pentru a doua oară în spațiu în 2009 și au asamblat nava, transformînd-o din rachetă, după ce au ajuns în spațiu, în casa lor pentru următoarele două săptămâni. În acest sens, aceștia s-au ajutat de un braț robotic cu ajutorul căruia aveau posibilitatea de a muta diferite obiecte ce nu puteau fi mutate de forța umană, fără a ieși din navă. Însă firele de electricitate nu puteau fi conectate cu ajutorul brațului, deoarece era prea mare și puternic. Astfel, astronauții trebuiau să iasă în afara navei, chiar în spațiu, pentru a le conecta. Ea a mai spus faptul că acolo atît ziua cît si noaptea durau doar 45 de minute, așa că astronauții trebuiau să își deschidă sau închidă lanterna destul de frecvent, lucru obositor în acest context.

Invitata a explicat care a fost sursa ei de inspirație în legătura cu meseria de astronaut, subliniind că din copilărie a vizionat la televizor aselenizarea americanilor. În acest context a aplicat la un program de astronauți, în 1996. Astfel a învățat cum să lucreze cu sisteme spațiale, în special cele robotice, cum să opereze navele spațiale și cum să gestioneze orice posibilă problemă în legătură cu acestea. Ulterior, a devenit pilot pentru forțele aeriene canadiene, iar în cele din urmă pentru NASA, mod prin care astronauții obțin experiența necesară înainte de a merge în spațiu.

Potrivit lui Dumitru Prunariu, Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic a luat naștere în 1985, în timpul Războiului Rece, cînd un astronaut american  s-a dus la Moscova și a propus această idee. Înlăturînd problemele politice, acesta își dorea să promoveze educația în acest domeniu și să informeze populația asupra pericolelor ce amenință planeta Pămînt. Cînd propunerea a ajuns la Președintele Comitetului URSS-America cu putere de decizie, aceasta a fost acceptată, o punte de legătură între est și vest fiind importantă chiar și în momente de conflict. Astfel, 25 de astronauți din 13 țări s-au adunat lîngă Paris, unde s-a discutat organizarea acestei asociații. Deși la început întîlnirea a fost jenantă, pe parcurs s-au
născut subiecte atît de interesante, încît astronauții nu se puteau despărți. „În pofida războiului
care e la granițele noastre, în spațiul cosmic se lucrează în continuare în cooperare, colaborare, prietenie, între astronauții americani, japonezi, canadieni, europeni și ruși.”

Invitații au apreciat că viitorul spațial nu va sta doar în mîinile astronauților, spațiul cosmic fiind unul dintre cele mai interdisciplinare domenii ale epocii noastre. Universitățile au un rol esențial în acest domeniu, formînd oameni capabili să înțeleagă cît de complexă este lumea.

Spațiul cosmic cere „calculul matematic, precizia inginerească, rezistență psihologică, înțelegerea biologică, cooperare diplomatică, reglementare juridică, sustenabilitate economică și o profundă reflexivitate etică asupra omului în univers”.

La finalul evenimentului publicul a avut ocazia să le adreseze întrebări celor doi invitați. Cînd Dumitru Prunariu a fost întrebat care este cea mai folositoare parte de inginerie pentru a urma o meserie în domeniul spațial, acesta a răspuns că el a absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială de la Politehnica București, dar în zilele noastre în cosmos zboară chiar și fizicieni, chimiști, medici, biologi, psihologi, jurnaliști. Astfel, în activitatea spațială, aceste domenii trebuie îmbinate, fiecare avînd rolul ei în viața din jurul stelelor.

Astronautei Julie Payette i-a fost adresată o întrebare legată de posibilitatea existenței unei
misiuni pe planeta Marte. Aceasta a răspuns că, spre deosebire de Lună, care se află mereu în jurul Pămîntului, Marte se află uneori în partea opusă a Pămîntului, în spatele Soarelui. Singurul mod prin care o astfel de misiune ar fi posibilă este prin așteptarea ca Pămîntul și Marte să se apropie. Însă, din cauza diferenței semnificative de viteză dintre cele două, pînă cînd astronauții ar ajunge pe Marte, Pămîntul ar fi deja prea departe pentru ca aceștia să se întoarcă imediat înapoi. Astfel, cosmonauții ar trebui să aștepte pe Marte în jur de doi ani, pînă cînd Pămîntul face o rotație completă în jurul Soarelui și este aproape de planeta Marte din nou, acest lucru fiind imposibil în ziua de astăzi. Ea a mai adăugat că este sigură că o astfel de misiune va fi realizată în viitor.