Cea mai puternică și bine organizată comunitate a secolului al XIX-lea din Dorohoi a fost comunitatea evreiască. Ca în orice alt oraș al Moldovei de astăzi, un foarte important loc pentru membrii acestei comunități, cu o încărcătură emoțională specială, îl reprezintă cimitirul evreiesc. Cel din Dorohoi, aflat chiar la intrarea în oraș, are o istorie pe cît de lungă, pe atît de zbuciumată.
Primul cimitir evreiesc al orașului Dorohoi este atestat documentar în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Cea mai veche inscripție funerară datează din anul 1640. „Primele mărturii documentare despre prezența evreilor aici datează însă din veacul al XVII-lea, interval de timp din care au fost descoperite mai multe pietre de mormînt”, menționează Carol Iancu, în lucrarea sa, intitulată Dorohoi. Acest cimitir a fost profanat și devastat în întregime în timpul Pogromului de la 1940. Astăzi, în cimitir mai pot fi regăsite doar cîteva pietre funerare sfărîmate, dar care nu mai pot fi identificate.
Mișcarea sionistă prezentă în Dorohoi din 1893, reprezentată de asociația Ḥoveve Tsiyon, grupul Dorul Sionului în 1901 și trei mișcări de tineret din perioada interbelică – Ha-No’ar ha-Tsiyoni, Ha-Shomer ha-Tsa’ir și Betar au avut o contribuție semnificativă în procesul de întemeiere a noului cimitir evreiesc. „Pe la 1904, cimitirul a devenit neîncăpător pentru numărul de evrei și atunci aceștia au cerut Consiliului Local al orașului un nou spațiu. Noul cimitir este stabilit pe o suprafață de 6 hectare și 70 de ari, aproape 7 hectare”, susține istoricul Vasile Adăscăliței.
Conform custodelui cimitirului evreiesc din Dorohoi, Ilie Rudișteanu, în acea zonă au mai fost înmormîntați evrei, însă, data exactă la care parcela de pămînt a fost dată spre utilizare a fost anul 1913, astfel că în acest cimitir, cele mai vechi pietre funerare datează din anii 1804-1806.
În cadrul volumului Memoria cimitirelor evreiești, ce aparține Federației Comunităților Evreiești din România, este specificat faptul că pietrele tombale vechi din cimitir sînt, de regulă, scrise în limba ebraică şi au, pe lîngă datele particulare ale persoanei decedate (numele, data decesului) şi inscripţii cu caracter general. Cele mai noi sînt scrise atît în limba ebraică, cît și în limba română. În centrul pietrei tombale sînt înscrise două litere ebraice: nun și pei „ פ „ ”נ” care înseamnă „po nikbar” sau „po nitman” – „aici se află îngropat” sau „aici se află”. Pe ultimul rînd al pietrei, tot pe mijloc sînt scrise literele „ת.נ.צ.ב.ה” cu traducerea „T.N.C.B.H” încrustate biblic din Tora, Cartea lui Samuel, 25, versetul 29: „ve haita nefesh adoni ţrura be ţror hahaim”, în traducere – „sufletul Domnului meu să fie legat în mănunchiul celor vii la Domnul”.
Cimitirul evreiesc de la Dorohoi ține evidența tuturor cimitirelor din comunitățile evreiești minoritare înconjurătoare: Săveni, Darabani, Rădăuți Prut, Mihăileni și Herța.
Conform site-ului oficial al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, în România există astăzi 810 cimitire evreiești, mai mult de 750 dintre acestea aflîndu-se în localităţi care nu mai sînt locuite de cetățeni de origine evreiască.
Cum au ajuns evreii în Dorohoi
Sfîrșitul secolului al XVIII-lea a marcat o creștere semnificativă a numărului de evrei din zona nordică a Moldovei, îndeosebi în tîrgurile de frontieră. Cauza acestei creșteri este reprezentată de măsurile anti-evreiești luate de către Imperiul Habsburgic.
După calculele economistului Eugen Tațomir, folosind estimările oferite de Condica liuzilor pe anul 1803 inserate în Uricariul lui Theodor Codrescu, în orașul Dorohoi trăiau 660 de evrei. Ocuparea rusească a Moldovei între anii 1805-1812 a dus la o nouă sporire a populației evreiești a orașului, aceștia fugind de persecuțiile puternice din Rusia.
În anul 1832, cetățenii de origine evreiască erau majoritari în Dorohoi, aceștia reprezentînd 66% din populația orașului; zona centrală era centrul cultural evreiesc. Această pondere a populației s-a menținut pînă în anul 1940, cînd, înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, mareșalul Ion Antonescu a dat ordin să fie făcută o revizie a populației evreiești din toate zonele care erau mărginașe cu Uniunea Sovietică.
Despre cimitirele evreiești
Conform surselor Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România și custodelui Muzeului Comunității Evreiești din Dorohoi, Eugen Aluculesei, pentru evrei cimitirul este considerat un loc sfînt şi trebuie tratat cu respect. Există numeroase reguli cu privire la această zonă: oamenii nu pot vorbi tare, nu pot fuma, nu pot striga şi nu pot alerga. Înmormîntarea evreiască (kever Yisrael) este importantă; ei cred în învierea morţilor şi în faptul că omul conţine o imagine a lui Dumnezeu. Conform custodelui cimitirului evreiesc din Dorohoi, Iliei Rudișteanu, „evreii au la dispoziție 24 de ore pentru a înmormînta trupul celui decedat”. Corpul este considerat locuinţa sufletului şi trebuie să fie îngropat cu onoare, învelit într-un giulgiu alb, la fel ca obiectele sfinte. Nu se calcă peste morminte, nu se stă și nu ne sprijinim de morminte. La sfîrșitul fiecărei vizite în cimitir, se obișnuiește să se pună o pietricică pe mormînt în onoarea decedatului, ca semn că mormîntul a fost vizitat. La ieșire din cimitir se face spălarea rituală a mîinilor.
Dacă o zonă conţine unul sau două morminte, aceasta nu este considerată un cimitir, dar dacă se găsesc trei morminte, atunci acesta poate fi considerat un cimitir. Cimitirul este un loc destinat mormintelor, dar se poate ca cineva să fi fost îngropat undeva fortuit. Există situaţii în care este permis să se mute un mormînt, dar nu se poate face acest lucru cu un cimitir. Orice loc care este destinat înmormîntărilor se numește cimitir, chiar dacă nu se află încă morminte acolo, căci conform religiei mozaice, morţii au drept asupra acelui loc. Cimitirul se mai numește și „casa lumilor”, deoarece evreii consideră că din el omul se mută în altă lume.
De asemenea, cimitirul nu este folosit ca scurtătură de la un loc către altul. Nu se mănîncă, nu se bea și nici nu se muncește în acest spațiu. Din respect pentru morți, este permis să se citească din Tora în cimitir și se pot recita, de asemenea, versuri din biblie. Conform custodelui Muzeului Comunității Evreiești din Dorohoi, Eugen Aluculesei, „la înmormîntare se aduc două pachete de biscuiți, o sticlă de lichior evreiesc și o sticlă de apă”.
Înmormîntările evreiești
În cadrul comunității evreiești din Dorohoi, există o echipă specializată numită hevra kadişa, care se ocupă de pregătirea trupului pentru înmormîntare. Acești membri respectă anumite tradiții și obiceiuri, cum ar fi spălarea și îmbrăcarea defunctului în haine albe simple – „îl îmbracă ca pe Domnul Iisus Hristos, în haine albe: cămașă albă, pantaloni albi, șosete albe, bonetă albă”. Sicriul în care acesta este așezat este confecționat de către custodele muzeului, Eugen Aluculesei, din bucăți de lemn negeluite și este denumit „lădoi”. De asemenea, este important ca defunctul să fie îngropat în pămîntul Israelului, iar evreii care trăiesc în diaspora încearcă să aducă puțin pămînt din Israel în sicriul defunctului. În ceea ce privește locul unde se efectuează aceste operații, evreii numesc acest loc „casa pentru tahara” sau „căsoaie”.
Potrivit lui Ilie Rudișteanu „căsoaia” de la cimitirul evreiesc din Dorohoi a fost renovată la exterior în anul 2022, iar în interior se află în proces de renovare. În interiorul acesteia se află trei săli: o sală în care este expus un dric vechi de 100 de ani cu care în trecut erau transportate trupurile celor decedați, o sală în care trupurile celor decedați sînt pregătite pentru înmormîntare și o sală în care sînt oficializate slujbele pentru înmormîntare.
Pogromul de la Cimitirul Evreiesc
Cel mai important eveniment care s-a petrecut în cimitirul evreiesc de la Dorohoi este Pogromul de la 1 iulie 1940.
În volumul Generații de iudaism și sionism, Shlomo David nota faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un eveniment petrecut în Herța a declanșat un val de violențe împotriva evreilor în Dorohoi. Un căpitan de artilerie, Ioan Boroș (născut la 14 martie 1906 în orașul Sfîntu Gheorghe, comitatul Trei Scaune, Austro-Ungaria) a fost împușcat la 29 iunie 1940 la Herța. Soldatul evreu Iancu Solomon s-a așezat „din proprie inițiativă”, în fața căpitanului, ca să îl apere, amîndoi murind în atac. Corpurile neînsuflețite au fost aduse la Dorohoi pentru a fi înmormîntate, Boroș urmînd a fi înhumat în cimitirul românesc, iar Solomon în cimitirul evreiesc. Comunitatea evreiască din Dorohoi l-au depus pe soldatul evreu Iancu Solomon, la casa mortuară din cimitirul evreiesc din cartierul Tăutu. Comitetul comunității – sub președinția generalului medic, dr. Isac Axler – a desemnat pentru organizarea funeraliilor pe Ștrulică Șulimovici, secretarul comunității. S-a format un pluton de gardă de onoare cu drapele și gorniști – din zece soldați evrei de la Regimentul 29 Infanterie care staționa în localitate – sub comanda plutonierului T.R. Emil Bercovici, fiul librarului Luis Bercovici din Dorohoi. Slujba religioasă a reprezentat prilejul pentru violențe împotriva evreilor.
O companie de soldați evrei a fost prezentă la înmormîntare, iar prezența lor a fost considerată de militari ca dovadă a unui complot evreiesc: „Regimentul 8 Artilerie din localitate a trimis la cimitirul evreiesc o companie de soldați evrei, împreună cu plutonierul T.R. Emil Bercovici, să dea onorurile, sub pretext că evreii veniți la înmormîntare, se adunaseră la cimitir ca să comploteze. Mai mulți ofițeri și soldați din Regimentul 3 Grăniceri, care tocmai părăseau orașul au intrat în cimitir, au prins compania de soldați evrei în momentul în care așezau sicriul în mormînt, le-au poruncit să se dezbrace, i-au așezat la gardul cimitirului și au tras. Pe plutonierul Bercovici, după ce l-au împușcat, l-au anexat la o mitralieră și au chemat martori să arate că evreul a tras în armata română”, menționa și istoricul Vasile Adăscăliței.
Conform custodelui cimitirului, la înmormîntarea soldatului Iancu Solomon au fost uciși 50 de evrei, iar numărul morților s-a dublat odată cu intrarea trupelor în oraș.
După cum afirma Vasile Adăscăliței, Pogromul de la Dorohoi a fost executat de unităţi militare române aflate în retragere, mai exact de ofiţerii şi soldaţii ce aparțineau Regimentelor 3 Grăniceri, 8 Vînători, 16 Artilerie şi 29 Infanterie. Conform estimărilor oficiale, 50 de evrei şi-au pierdut viața în timpul violenţelor din Dorohoi (34 de bărbaţi, 11 femei şi 5 copii). În realitate, numărul victimelor a fost mult mai mare, diferite surse menţionînd între 90 şi 200 de morţi.
Conform arhivelor Muzeului Comunității Evreiești din Dorohoi, printre evreii uciși în acel atac se numără: Herșcu Ionas, comerciant la podul Botoșanilor; Bercu Aclipei, comerciant; Malca, fiica frizerului I. Petraru; Manole Wittner, comerciant; Moscovici, funcționar, fiul unui tinichigiu; Isac Rabinovici, comerciant; soții Zellingher (Zellinger), negustori din strada Tăutu. Astăzi, toți aceștia sînt înmormîntați în cimitirul evreiesc din Dorohoi.
Printre supraviețuitorii Pogromului de la 1 iulie 1940, se numără Meer Simon, fostul președinte al Comunității Evreiești din Dorohoi, decedat la 20 august 2014, înmormîntat în Cimitirul Evreiesc din Dorohoi.
Morminte importante în cimitirul evreiesc din Dorohoi
Numărul exact al mormintelor existente în noul Cimitir Evreiesc nu este cunoscut deoarece multe dintre acestea s-au pierdut odată cu trecerea timpului. Conform custodelui cimitirului, „a existat o perioadă cînd evreii erau înmormîntați separat, în funcție de regulile sacre. Astăzi nu se mai ține cont de acele socoteli”.
În Cimitirul Evreiesc din Dorohoi sînt înmormîntați cîțiva rabini importanți. „Cel mai vechi rabin ale cărui date exacte sînt cunoscute și care este înmormîntat în cimitirul acesta datează din 1925 și se numește Chaim Rappaport. Anual, la mormîntul acestuia vin foarte mulți rabini importanți și turiști din lume, dar mai ales din Israel pentru a se ruga la mormîntul lui”, a mai menționat Ilie Rudișteanu.
Tot aici mai pot fi identificate mormintele unor personalități care au fost ucise în timpul Primului Război Mondial, precum Benedict Poplicher – sublocotenent, decedat la 10 iulie 1918, la vîrsta de 22 de ani; Avram Limer– medic sublocotenent din Regimentul 24 Artilerie, decedat la 18 aprilie 1917, la vîrsta de 34 de ani; Iosef Glanzstuin – medic sublocotenent din Regimentul 54 Infanterie, decedat la 6/19 mai 1917, la vîrsta de 54 de ani.
Printre mormintele cele mai vechi, puține mai pot fi recunoscute. Cîteva dintre acestea datează din anii 1901, 1902, 1903 și respectiv 1909. Numele celor înmormîntați nu sînt cunoscute.
Dintre victimele pogromului înmormîntate în cimitirul evreiesc din Dorohoi, pot fi amintite: Emil Bercovici, un tînăr în vîrstă de 22 de ani, ce ocupa funcția de sergent cu termen redus la Regimentul 29 Infanterie, fiul lui Louis Bercovici. Profesorul ieșean Constantin Romanescu, dorohoian la origine, a asistat la asasinarea lui Emil Bercovici. Acesta a povestit istoricului Leon Volovici, în cadrul unui interviu de istorie orală dat pentru United States Holocaust Memorial Museum, „că l-a văzut pe tînărul Bercovici legat și bătut îngrozitor. Alături de acesta, se găsea o tînără evreică desfigurată, de asemenea, de bătaie, adusă probabil de la Mihăileni”. Romanescu a apucat să vadă cînd capul lui Bercovici a fost sfărîmat de gloanțe.
Tot dintre victimele pogromului, ce pot fi regăsite în cimitirul evreiesc este și Emil Aroneanu, Harii Ghelber, Feredeiaru Haim, Moise Croci, Froim Avram, Leon Cohn, Moise Bunduc, soldați ai armatei române, prezenți la înmormîntarea soldatului Iancu Solomon.
La data de 26 mai 2015, a decedat Iancu Isidor, cel mai important președinte și haham al Comunității Evreiești din Dorohoi, dar și un renumit scriitor și profesor de Limba Română şi Franceză. Pe piatra sa funerară poate fi regăsită cea mai des întîlnită vorbă pe care acesta o rostea: „Să trăiți frumos, să vă bucurați de viață”.
Steaua lui David
În volumul Generații de iudaism și sionism, Shlomo David nota că Steaua lui David, cu denumirea în ebraică „מגן דוד” sau „Magen David”, semnifică „Scutul lui David”. Steaua cu șase colțuri a lui David, este cel mai cunoscut simbol național și religios al iudaismului. Printre cele mai multe istorisiri din folclor menționează Scutul lui David. Prima utilizare a stelei este atestată documentar din secolul al X-lea cu Codexul Leningrad, scris în anul 1008 d. Hr. Atribuirea acestui simbol evreilor atestă în Europa din secolul al XVII-lea. Steaua lui David era plasată pe sinagogile evreiești pentru a putea fi identificate în calitate de locuri de rugăciune evreiești.
În cimitirul evreiesc din Dorohoi aceasta este poziționată în curtea din față a casei pentru tahara. Conform custodelui cimitirului, Monumentul Stelei lui David a fost construit în memoria celor ce au fost uciși în Transnistria în urma Pogromului început la 1940, iar „la o adîncime de aproximativ 7 metri au fost îngropate lăzi cu săpun din grăsime pură evreiască”. Pe una dintre plăcuțele comemorative sunt notate următoarele: „În amintirea fraților și surorilor evrei anonimi ale căror trupuri au fost transformate în săpun cu inscripția R.I.F. (Reines Judisches Fetten) – Grăsime Pură Evreiască, ale căror rămășițe le-am înmormîntat aici. Fie memoria scumpilor noștri martiri în veci binecuvîntată”. La inaugurarea monumentului a fost prezent și rabinul Moses Rosen.
Comunitatea evreiască dorohoiană, în prezent
După cel de-al Doilea Război Mondial, populaţia evreiască din orașul Dorohoi a crescut cu pînă la 7.600 de locuitori în anul 1947, creşterea fiind datorată repatrierii evreilor deportați în Transnistria. Odată cu instaurarea regimului comunist, instituțiile comunitare evreiești au început să dispară, iar cetățenii evrei au început să emigreze către Israel.
În volumul Dorohoi, pagini de istorie, profesorii Ilarion și Doina Mandachi menționează faptul că populația evreiască a orașului Dorohoi a început să scadă o dată cu anul 1948: „La 14 aprilie 1948 s-a proclamat statutul independent Israel-visul sioniștilor din întreaga lume. Evreii dorohoieni au început să emigreze spre statul lor, numărul lor în Dorohoi a scăzut vertiginos de la an la an. Actualmente Comunitatea Evreiască din Dorohoi are un număr foarte mic de evrei. După Simon Meer și prof Iancu Isidor, la conducere este medicul Ioji Sacagiu”.
Conform datelor statistice, în anul 1956, în Dorohoi mai erau 2.753 de evrei, numărul acesta scăzînd pînă la 1.013, în anul 1966, și 49, în anul 2000. Conform recensămîntului populației din anul 2011, în Dorohoi mai locuiau doar 17 evrei.
„În prezent, în Dorohoi mai sîntem opt evrei puri, iar restul de pînă la 32 sînt evrei prin alianță și simpatizanți”, mărturisește Ioji Sacagiu, actualul președinte al Comunității Evreiești din Dorohoi. Tot conform mărturisirilor sale, din anul 1960, cetățenii de origine evreiască au început să plece în număr cît mai mare, motivul principal fiind dorința de liberate, de a putea face comerț și repulsia față de regimul comunist.
În cimitirul evreiesc, slujbele de înmormîntare mai sînt oficializate foarte rar, aproximativ o dată pe an, iar slujba este susținută de către un rabin care vine ocazional de la Comunitatea Evreiască din Botoșani.
În prezent, Cimitirul Evreiesc din Dorohoi este considerat un punct turistic important al orașului, acesta fiind vizitat anual de un număr semnificativ de turiști, atît pentru istoria și importanța sa, cît și pentru personalitățile care au fost ucise în timpul Pogromului și care sînt înmormîntate în acest loc.
Niciun comentariu