Doua saptamani dupa publicarea „Barometrului calitatii”, Universitatea de Arte ”George Enescu” (UAGE) primea acreditarea institutionala, avand un grad ridicat de incredere. Rectorul institutiei, prof. univ. dr. Viorel Munteanu nu a combatut raportul ARACIS, insa a afirmat ca starea invatamantului vocational nu e atat de sumbra precum o vad altii. Cea mai mare problema a institutiei iesene pare a fi lipsa de spatiu pentru repetitii, esentiala in invatamantul vocational.

Universitatea de Arte a primit saptamana trecuta acreditarea cu grad ridicat de incredere din partea ARACIS. Ce ilustreaza acest calificativ?

Difera acreditarea institutionala de acreditarea unor specializari sau programe de studiu. Spun acest lucru pentru ca ele interfereaza intr-adevar, dar la acreditarea instutionala se face un control. Practic se informeaza comisia pe toate planurile activitatii instituionale. Incepand de la administratie, trecand prin spatiile academice si biblioteca, laboratoare, pana la programele de studiu. Am avut o comisie destul de ampla, fiind si trei domenii in cazul nostru la arte (Muzica, Teatru si Arte Plastice). In afara de acest lucru, pentru administratie, am avut in comisie si un profesor din Anglia pentru teatru, plus studentii care au venit de la Bucuresti si de la Iasi. Comisia a vizat toate laturile activitatii noastre. Sigur ca intotdeauna sunt si lucruri care se pot imbunatati. Si cred ca poate de aici ar trebui sa discutam. Pentru ca ce a fost foarte bine stiam. In general institutia noastra se stie ca are o activitate de cercetare, in domeniul artistic normal, activitate specifica recunoscuta in tara si peste hotare. Avem programe de studiu toate acreditate sau in curs de acreditare. Ne straduim ca sa facem programe interesante si zic ca discutiile cu studentii au punctat acest lucru. Sigur, implicarea studentilor in activitatea noastra am dori sa fie mai la obiect si din cauza asta i-am stimulat sa infiinteze o societate a lor. Noi ii sprijinim, dar dorim sa vina totusi de la ei propunerile.

„Noi ne dorim ca studentii sa lucreze din timpul facultatii”

Ce a apreciat comisia ca merge prost in universitate?

Nu am avut puncte care sa fi fost negative. Eu n-am putut participa la discutii, dar am aflat ulterior ca ne lipseste o mai buna legatura cu angajatorii. Asta intotdeauna trebuie sa fie perfectibila. Desi as spune ca pentru noi ar trebui sa fie o nota maxima la acest capitol, mai sunt inca de imbunatatit lucruri. La Opera, la Filarmonica, jumatate din formatii sunt cu studenti de-ai nostri. Si pentru asta chiar am tinut sa prezint la Minister (n.r.: Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului) intentia de a lua sub administratie cladirea de pe strada Cuza Voda 29, a Filarmonicii, pentru a avea intr-adevar un spatiu cat mai firesc desfasurarii practicii studentilor.

Care e raportul dintre student, universitate si angajator la „Arte”?

Sigur, ar trebui cu angajatorii indepartati sa avem mai multe relatii, si asta e firesc sa avem. Ne gandim sa le imbunatatim chiar prin studenti. Sa vedem daca absolventii sunt multumiti unde lucreaza, cum si-au gasit locuri de munca. Noi avem legatura cu foarte multi absolventi, si in acest an vom avea Congresul Absolventilor, la 1 octombrie, pentru a se putea intalnii cu studentii. Cred ca va fi o discutie interesanta si pentru ei si pentru noi.

Unde se mai pot angaja studentii de la Arte, in afara de institutiile de stat precum Teatrele Nationale sau Filarmonici de stat?

Sunt si care lucreaza in televiziuni, in formatii private. Sunt locuri in care isi gasesc in general de lucru. Si nu numai atat, avem sectiile de pedagogie, de unde sunt absorbiti de invatamantul preuniversitar. Noi ne dorim ca studentii sa lucreze din timpul facultatii, sa ia devreme contact cu angajatorii, asta ar fi varianta ideala.

Raportul ARACIS prezinta invatamantul superior romanesc ca fiind intr-o stare dezastroasa. Este ARACIS este o autoritate obiectiva si capabila sa ofere o analiza concisa si clara?

Eu cred ca este o institutie de incredere. S-a facut mult caz cu universitatile particulare. Acolo ar trebui sa caute daca exista nepotriviri cu programele universitare. Pentru ca noi oricum suntem foarte des controlati de Minister, care are un program intreg de a lucra cu universitatile. Asadar este mai greu pentru universitatile de stat sa ascunda chiar pentru o perioada de timp, neregulile. Tot ies la iveala. Asa credem noi si presa a remarcat lucrul asta.

„Nu cred ca e cazul sa mergem dupa investitii noi”

Este subfinantarea cauza concluziilor negative trase de raportul ARACIS?

Problema finantarii intotdeauna va fi deschisa. Pentru ca nu stiu cand vor fi multumiti de finantare, atat cei care organizeaza invatamantul cat si cei care sunt in procesul de invatamant. Sigur, au fost cativa ani cand ministerul a putut finanta multe lucruri care nu erau inainte. Daca ne referim doar la invatamantul vocational de la Iasi, pot spune ca noi n-am avut niciodata asa frumoase laboratoare si materiale de ultima ora pentru plastica, pentru video, pentru design. La instrumente muzicale putem concura cu oricine. Avem foarte multi profesori din strainatate care vin si predau la toate domeniile si recunosc ca este o dotare foarte buna a universitatii.

Exista probleme insa cu salile de repetitii.

Da, aici mai avem inca probleme, cu spatiul. Dar o problema cu spatiul intotdeauna va fi. De cand eram eu student, incercam sa planificam impreuna cu profesorii si conducerea Consevatorului salile de studiu. E un specific al nostru: trebuie sa ai unde studia individual. Este foarte greu sa satisfacem aceasta dorinta in totalitate. Intr-un invatamant de aula este foarte usor: studentul merge intr-o biblioteca. Dar cum am spus, prin faptul ca voi mai avea un local si consideram ca adaugand in primul rand doua studiouri speciale, unul pentru muzica de camera si unul pentru teatru, acum avem conditii. Avem stagiune permanenta de muzica de camera si de teatru. In Iasi se stie deja ca universitatea prezinta aceste stagiuni. In afara de acest lucru avem stagiune permanenta in salile Filarmonicii pentru ca le administram impreuna. Am luat acest local nu numai pentru a le oferi unde sa cante, dar si un spatiu adecvat pentru repetitiile studentilor. Lucrurile sunt in masura sa satisfaca foarte multa lume in scurt timp.

In ce masura lipsa finantarilor pentru investitii noi se va regasi in raportul ARACIS de anul viitor, sau cel de peste doi ani?

Noi nu avem deocamdata investitii noi. Cladiri noi nu avem inca in plan. Incercam prin fondurile structurale, daca am reusi sa facem un nou spatiu, care ar fi nu numai pentru noi, ci si pentru Iasi. Adica un nou sediu al Facultatii de Arte Plastice. Vom mansarda aceasta cladire, care va aduce 30 de noi sali de studiu, ceea ce inseamna extraordinar. Nu cred ca e cazul sa mergem dupa investitii noi, numai daca dorim sa aducem un spatiu care sa ajute si comunitatea ieseana. Noi sa ne integram mai bine cu activitatile noastre in activitatea ieseana.

„Este o imbulzeala la nota 10 si nu stiu daca intotdeauna absolventul raspunde chiar de nota asta”

De la anul ARACIS propune o noua metodologie de evaluare, bazata exclusiv pe calitatea studentilor.

Eu cred ca aici tot invatamantul romanesc sufera putin. Intram si noi in categorie fara dar si poate. Cred ca cea mai importanta este aprecierea. Notele se dau parca mai usor decat alta data. Este o imbulzeala la nota 10 si nu stiu daca intotdeauna absolventul raspunde chiar de nota asta. Eu am discutat in multe locuri despre acest lucru. E foarte importanta aprecierea pentru ca trebuie sa-i dai si increde omului, trebuie sa stie pe unde calca, il incurajezi. Ofera-i cursul cum trebuie, cu toate noutatile respective, ofera-i tot ce-i trebuie, dar si notarea trebuie sa fie riguroasa.

Dar daca aici se face notarea corect, si la UNATC spre exemplu se dau note mai usor?

Pai asta este, pentru ca te raportezi la altii care dau note mai usor! Si atunci este foarte rau! Mi-amintesc cand am plecat la repartitie in 1969, dupa examenul de stat cum se numea. Noi iesenii eram cu note mai mici decat ceilalti, si nu stiu daca la nivel de invatamant eram sub ei. Este aceasta apreciere diferita in centre universitare, de la profesor la profesor, de la disciplina la disciplina. Este foarte greu sa fie obiectivitate in acest sens. Noi ne straduim prin toate sedintele sa fim atenti la acest factor deosebit pentru invatamant.. Am introdus si aprecierile studentilor pentru profesori. Ne preocupa lucrul acesta, dar se misca foarte greu.

Este mai greu si din cauza faptului ca este invatamant artistic si nu tehnic, sa zicem?

Sa stiti ca este si acesta un aspect. Prin faptul ca lucrezi individual cu un student ani de zile. Il cunosti foarte bine. Il apreciezi foarte bine, dar esti apropiat de el, si apropierea asta e foarte greu de cantarit. Am si eu la compozitie studenti cu care fac seminarii individuale. E foarte important si ce sufera cand modifici o nota muzicala. El trebuie sa fie constient ca aceasta nota ar putea fi interpretata alt fel. Trebuie sa-i dai multe variante ca sa-si aleaga una. Aparent avem impresia ca in invatamantul vocational e mai usor. Nu vreau sa spun ca e mai greu din cauza ca suntem noi in aceasta situatie. Dar e un invatamant specific. Nu lucrezi cu o aula. Se stabilieste o legatura psihologica intre profesor si student de neinchipuit.

„Fara baza materiala, fara investitii nu se poate face invatamant, nu se poate face calitate”

In ce consta cercetarea la Arte?

Tocmai acum discutam cu domnul prorector Grigoras (n.r: prorector pentru activitatea stiintifica). Am spus sa punem din nou in discutie la Minister specificul cercetarii in invatamantul artistic. Avem si cercetare fundamentala, avem si cercetare specifica pentru fiecare specializare. Si mai avem ceva, ceea ce poate lumea nu stie foarte bine. Toate spectacolele si concertele inseamna cercetare. Stiti ca exista doctoratul profesional. As spune ca acesta este mai greu decat celalalt doctorat. Este o cercetare dubla. Teoretic trebuie sa fii pus la punct pentru ca nu poti prezenta intr-o teza decat ceea ce e verificat, dublat de practica, adica de activitatea ta personala. E foarte greu pentru ca acest doctorat se face in trei ani. Si foarte putini si-l pot face in trei ani. Ca dovada ca noi amanam cate un an la foarte multa lume, mai ales de la zi, pentru ca nu pot realiza tezele la timp. Sa nu uitam ca interpretarea si compozitia, muzicologia, dirijatul, au studii de licenta de patru ani. Si norocul nostru e ca am reusit sa lamurim sa se faca patru ani. Si in studiile ARACIS se observa acum ca studentii care sunt cu trei ani la licenta sunt mai putin pregatiti decat cei cu patru ani. E ceva normal, e un an in minus.

De ce Universitatea de Arte nu a atras mai mult de 10% din fondurile destinate cercetarii?

Niciodata la Arte nu vom avea acest lucru. Pentru ca nici acum nu s-au echivalat activitatile intr-un fel. Avem o activitate specifica si noi nu putem accesa acele fonduri. Este imposibil. Am intervenit la Minister de doua ori, poate intre timp se vor rezolva problemele. Din cauza ca n-am fost printre domeniile eligibile la POSDRU, noi nu avem burse de acest fel. Si nu-i vorba numai de universitatea noastra, ci de tot domeniul artelor. Avem speranta ca vom fi introdusi si noi in aceste programe. Stiintele spun ca artele vin cu altceva. Noi nu reclamam niciodata, dar trebuie sa ne gasim locul, nu?

De ce credeti ca a reusit Romania sa implementeze bine prevederile tratatului de la Bologna?

Pentru ca aveam o baza destul de buna. Noi n-am avut baza materiala, dar in momentul in care am inceput sa avem si-un pic de baza materiala…scuzati-ma, dar poate sa-mi vina oricine sa asculte orchestra. Chiar ma mandresc ca toate instrumentele sunt noi. Suna extraordinar de bine. Dar cand erau toate carpite nici nu puteau studia studentii. Fara baza materiala, fara investitii nu se poate face invatamant, nu se poate face calitate. Altfel sunt vorbe. Numai specializarile de pedagogie au un an in minus. Si teatru… aici intr-adevar se simte. Nu mai pot prezenta o licenta cum o prezenta inainte. Abia si-o fac la masterat, in disertatie, care are si parte practica si teoretica, intotdeauna. As spune ca programul e mai greu in invatamantul vocational. Dar pasiunea e pasiune!

Foarte multe universitati acuzau sistemul preuniversitar pentru concluziile reiesite din raportul ARACIS. Cum vin pregatiti bobocii la Arte?

Sa stiti ca e acelasi lucru ca la restul profilurilor. Nu neaparat ca vin foarte prost pregatiti. Dar nu mai vin la nivelul la care erau. Inca din liceu elevul se gandeste la ce va face. Liceele de muzica sunt putine, nu pot asimila o masa mare de elevi care sa faca arta de la acea varsta. Ei vin cu un altfel de bagaj pentru ca inainte era 12 concurenti pentru un loc la pian. Ganditi-va ca erau absolventi de 2-3 ani care incontinuu studiau si se pregateau sa devina studenti. E clar ca veneau cu un alt bagaj. Acum fiind locuri mai multe, se poate studia, dar avem calitate deosebita. Padurea are de toate. Noi am incercat sa facem legaturi cu liceele din Moldova, sa asistam tinerele talente. Macar sa nu-i pierdem pe cei foarte bine dotati. La noi nu este o curiozitate ca intr-un concert poate canta un copil de clasa a 7-a, sa zicem exagerat, langa Dan Grigore. Daca avem un talent, cum am descoperit in Iasi o fetita de clasa a 4-a care deja facea programul de clasa a 11-a, trebuie sa urmarim neaparat acest talent si sa-i oferim chiar asistenta cand e cazul. Inainte erau petronate liceele de catre universitati. Acum nu mai exista acest lucru. Am facut chiar unele cursuri la care sa poata participa si elevi, trebuie sa-i asistam neaparat.

Care este de fapt starea invatamantului artistic iesean?

Numai de la muzica daca am lua, sunt foarte multi absolventi care pleaca in strainatate. Oare ce se intampla? Sunt slabi ai nostri daca pleaca in straintate? De ce angajeaza atat de multi absolventi ai nostri? Eu zic ca totusi este o calitate a invatamantului, ne place insa sa o punem in discutie mereu. Da!, trebuie pusa in discutie mereu, dar trebuie sa vedem si ce avem bun. E ca un copil. Daca intotdeauna este certat, nu mai stie ce sa faca.

Alex Varninschi