Artist, compozitor, umorist, Gabriel Dumitraș, cunoscut publicului drept Bobi Dumitraș, a compus și interpretat versurile celor mai cunoscute piese ale formației „Fără Zahăr”, făcîndu-se remarcat printr-un stil inconfundabil, cu versuri comice, de satiră socială. Publicul îl cunoaște datorită stilului muzical unic și reușitului melanj de hip-hop, rock și folk alternativ, care parodiază cu inteligență și umor viața rurală a românilor. În interviul acordat, a povestit despre experiența sa în lumea stand-up-ului, cît și despre cea din sfera muzicală.

Ați copilărit în orașul Dorohoi, județul Botoșani. Dacă ar fi să decupați un moment din copilărie sau adolescență care a avut un impact puternic asupra vieții dumneavoastră, care ar fi acesta? 

Dorohoiul mi-a fost casă pînă în 1998, cînd am călcat pe peronul gării din Iași și m-am făcut student. O comunitate frumoasă, dar mică, în care noutatea apărea destul de greu. Cred că cel mai mare impact asupra mea l-a avut faptul că în 1997 am primit în dar primul album al Adei Milea – „Aberații Sonore”. 

Ați absolvit Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași, dar nu ați profesat în domeniu. Cînd și cum v-ați dat seama că nu asta vreți să faceți în viitor? 

Nu am profesat în domeniu, fiindcă era foarte greu de prins un job în administrația de specialitate a Iașiului. Și cred că – să zicem că aș fi reușit – momentul septembrie 2003, cînd primul cîntec „Fără Zahăr” a apărut pe sticlă, m-ar fi aruncat cu siguranță pe scenă. 

Cînd erați licean, i-ați propus lui Bobo să facă parte din trupa de umor a liceului la care învățați. Scriați sketch-uri cu ironii la adresa profesorilor, pe care le interpretați cu succes la balurile bobocilor și de absolvire. Considerați că acela a fost debutul în cariera dumneavoastră? 

Spectacolele din liceu aveau un profund caracter amatoricesc. Erau mult prea puerile ca să le pot acum cataloga ca fiind elemente de debut de carieră. Hai să le numim ciorne, schițe umane ale unor adolescenți care nici măcar nu aveau curajul să spere că se vor adresa cîndva unei țări întregi. 

Trupa „Fără Zahăr” a fost înființată pe 3 ianuarie 2001, la inițiativa colegului de trupă Bobo, iar numele a fost alegerea dumneavoastră. Ce v-a inspirat să faceți această alegere ?

Umorul muzical pe care îl propuneam era unul cu destule valențe cinice, un umor amar. Acest lucru, coroborat cu faptul că Bobo nu avea niciodată zahăr în camera de cămin și îmi făcea cafeaua seacă, mi-a sădit în minte ideea numelui trupei.

„Lumea era pregătită să accepte doi zăpăciți”

Ați început activitatea în Cenaclul Moldavia, cenaclul de muzică folk al Casei de Cultură a Studenților din Iași, unde a avut loc primul contact cu scena și publicul studențesc. Ce amintiri v-au rămas despre prima apariție pe scenă? 

Ei, abia în acest moment putem vorbi despre debut. Aveam emoții care mă strîngeau de gît, fiindcă ne adresam unui public necunoscut, avizat în materie de muzică folk. Nu știam dacă ne vor huli, iubi sau, mai rău, ignora. Dar a fost minunat, lumea era pregătită să accepte doi zăpăciți.

În 2017, trupa din care faceți parte a debutat în teatru, compunînd muzica și versurile pentru un spectacol de teatru muzical, „Familia Fără Zahăr”, regizat de Radu Apostol, produs de Centrul Educațional Replika, în colaborare cu Teatrul Mic București. Cum ați realizat această colaborare?

Ideea a fost a lui Radu Apostol. Bobo avea deja experiența cîtorva spectacole de teatru pentru care semnase coloana sonoră, dar acesta a fost momentul în care eu am scris textul versificat și Bobo muzica unui spectacol integral.

Ce muzică ascultați și ce vă inspiră pentru a scrie aceste piese umoristice? 

O să constataţi cu toţii că fiecare etapă de vîrstă are muzica ei, cu mesaje care vin în întîmpinarea trăilor specifice. Am trecut şi eu prin muzica de frondă, apoi prin cea tristă, dar pe măsură ce te împaci cu Universul şi te echilibrezi ca persoană, cauţi o muzică pozitivă. Nu vreau să dau exemple de genuri muzicale, avînd în vedere că nici eu nu ştiu ce gen cînt. Mă inspiră o sumedenie de lucruri, fiindcă sînt mereu deschis şi îmi place să observ. Contrastele sociale, moravurile, felurile diferite în care oamenii se raportează la un anumit lucru sau fapt, toate pot fi sursa unui cîntec, dacă apare scînteia.

Sursă foto: www.facebook.com/farazahar

Pentru a reuși să combini atît de bine muzica cu umorul trebuie talent sau dedicare și exersare? 

Aș înclina să spun că e nevoie de toate trei. Talentul trebuie șlefuit, exersat, cultivat cu seriozitate și drag față de ceea ce faci. A trăi din muncă artistică este un răsfăț al sorții, dar trebuie să muncești pentru el.

 Aveți o piesă de suflet din repertoriul dumneavoastră?

Toate cîntecele sunt copiii noștri muzicali. Dacă ar fi să evidențiez unul în mod special, aș spune „Neamul Lui Peneș Curcanu”, fiindcă are la bază o poezie pe care o iubesc și de care am reușit să rîd fără să îmi bat joc.

„Arta trebuie să fie liberă și să se cearnă singură”

Care sînt, în opinia dumneavoastră, subiectele tabu din teatrul și muzica românească? 

Muzica live și teatrul sunt arte performative, cu exprimare imediată, în care nu există subiecte tabu și nici nu consider că ar trebui să existe. Ele trebuie să forțeze mereu limitele. Că eu, la nivelul meu de exprimare, evit să intru în anumite tematici, asta ține doar de decizia proprie și de tipologia publicului căruia mă adresez. Dar o fac alții și mă bucur, fiindcă arta trebuie să fie liberă și să se cearnă singură.

V-ați îndreptat atenția și către alt tip de exprimare artistică, este vorba despre stand-up comedy. Ați participat la emisiunea IUmor și ați ajuns pînă în finală, dar nu ați cîștigat marele premiu. Cum vedeți situația stand-up-ului românesc în contextul actual? 

Stand-up comedy de România se simte foarte bine, crește, se dezvoltă. Direcția nu poate fi decît una bună, fiindcă pentru fiecare tipologie de comediant există spectatori care rezonează.  

V-ați confruntat vreodată cu situații în care în viața de zi cu zi nu ați fost luat în serios pentru că sînteți comediant?

Da, de multe ori, însă nu consider asta ca fiind un dezavantaj. Dimpotrivă, dacă gafez, pot băga la înaintare eterna expresie „nu mă lua în serios, sunt nebun”.

Stand-up-ul este o artă sau este doar divertisment?

Este artă performativă, fără doar și poate, însă nu trebuie să ceri de la ea finețea și rafinamentul expresiei teatrale. Din punctul meu de vedere, stand-up comedy trebuie să te ia, să te urce pe un platou de stare de veselie și să te facă să rîzi cu poftă.

Scurtă biografie

Gabriel Dumitraș s-a născut în orașul Dorohoi, județul Botoșani, pe data de 22 decembrie 1978. A absolvit Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași.

În 2001, Bobi Dumitraș și Bobo Burlăcianu înființează trupa „Fără Zahăr” și debutează la cenaclul Moldavia de la Casa de Cultură a Studenților din Iași. În 2005, trupa obține Discul de Aur pentru vînzările primului album. Pe parcursul anilor au lansat mai multe piese: „Lav stori”, „Neamul lui Peneș Curcanul”, „Sandu”, „D’ale munte”.

În 2022, „Fără Zahăr” a lansat single-ul „Cîntec dulce” și un nou spectacol de teatru muzical, „OAU”, montat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, pe versuri de Bobi Dumitraș, regizat de Bobo Burlăcianu și Cosmin Panaite.

Sursă cover foto: www.a1.ro/iumor