Miercuri, 29 aprilie a.c., Retro Cafe a găzduit show-ul „Nimeni nu știe ce e în inima mea”, susținut de Florin Coșuleț. Actor de profesie, Coșuleț a preferat de data aceasta să coboare de pe scenă din dorința de a fi cît mai aproape de public și nu într-un rol obișnuit, ci într-unul cu totul inedit: deghizat într-un simplu vînzător de flori, actorul și-a făcut intrarea cu gluga hanoracului trasă pe cap și cu un buchet de flori în mînă pe care le vindea doritorilor la pachet cu o poezie din Eminescu, Shakespeare sau Pittiș, în funcție de dorința fiecărui client.

De ce ați ales să vă desfășurați reprezentația la Retro Cafe în contextul în care puteați alege între alte sute locuri din Iași?

Pentru că Retro Cafe mi-a fost oferit, ca să spun așa. Nu am foarte multe cunoștințe în Iași, îl am pe Marius Pîrciu care mi-e prieten și el a mijlocit venirea mea aici. Trebuia, într-adevăr să fie o cafenea și atunci am ales locul acesta. Așa a vrut destinul.

Considerați că barierele dintre actor și public sînt rupte atunci cînd nu vă aflați pe scenă?

Barierele dintre mine și publicul meu se rup atunci cînd mă pun cu toată ființa mea înaintea lor și le propun o incursiune foarte cinstită într-o lume pe care nici eu nu o cunosc, cum e cazul acestui spectacol. Mă arunc într-o mare adîncă și sper să ies cu bine din ea.

De ce ați denumit show-ul „Nimeni nu știe ce e în inima mea”?

Pentru că nimeni nu știe ce în inima mea și nici nu o să știe vreodată. Nimeni nu știe cu adevărat ce e în inima noastră cu adevărat, niciodată. Oricît de intim și de adînc ar fura din sentimente cineva, cu toată știința lui, cu toată capacitatea lui de a-l înțelege pe celălalt, niciodată nu o să-l înțeleagă. Doar Dumnezeu știe ce e inima noatră, dar în rest, nimeni nu are acces în totalitate în toate cămările sufletului nostru. Și nimeni nu știe ce e în inima mea deși vorbesc din inimă și mi-am deschis toate ușile pe care le știu eu și totuși, ceilalți pătrund doar în anumite cămări ale sufletului meu.

De ce ați optat să recitați poezii în cadrul show-ului?

Iubesc foarte mult poezia. Nu văd existența mea personală și a omului, în general, fără poezie, fără artă, în general. Dar poezia, într-un mod special, e legitimarea noastră ca ființe ce țin de divin. E legătura noastră cu Dumnezeu, una dintre legăturile noastre principale.

Care a fost mesajul pe care ați vrut să îl transmiteți?

Nu am un mesaj coerent. Vin și intru într-o comunicare cu ceilalți. Încerc să comunic cît mai coerent. Deși poezia pare abstractă, ea este foarte coezivă pentru că ființa noastră interioară are alte criterii de a comunica. Logica ne cam înșeală uneori și atunci, pe canalul acesta al poeziei, încerc să comunic foarte deschis, iar fiecare ia, înțelege și leagă cu mine ce crede de cuviință.

Sursă foto: www.tribuna.ro