Pentru scriitorul Matei Visniec, experienta de jurnalist a venit la tanc in completarea celei de romancier si dramaturg. Textul teatral este insa, singurul pe care il gaseste drept cea mai sanatoasa metoda de exprimare libera a cuvantului. La Iasi a fost de patru ori de cand e francez cu acte in regula. Nu a rupt legatura cu Romania, pentru ca-l intereseaza sa se stie de el si sa-i fie jucate piesele “acasa”. Nu si-a asimilat accentul ”fudul”al unui roman plecat in afara, vorbeste o romana perfecta cand se intoarce acasa, o franceza impecabila in Franta, unde e a doua casa, dupa Radauti dar si o romana “care-l intareste” in misiunea de jurnalist la RFI Paris.

„In Franta, nu descopeream locurile pentru ca le steam, le exploram deja”

Ati spus, la un moment dat, ca sinteti o persoana care traieste intre doua culturi. Cum ati ajuns astfel?

In mod natural, sunt impregnat de cultura franceza! Prin ’72, cand am inceput eu liceul, aproape in fiecare saptamana cumparam, cel putin, o carte a unui autor francez. Fara sa-mi dau seama, am invatat Franta, am cunoscut-o la modul teoretic… ceea ce mai tarziu avea sa-mi fie de mare ajutor. Pentru copiii de 13 ani de atunci, “Cei trei muschetari” insemna ceea ce inseamna pentru copiii de astazi “Harry Potter”. Noi ne impregnam de lumea lui Alexandre Dumas, de istoria franceza. Asta a fost lumea in care am crescut eu.<

Ce era, atunci, Franta aceea din carti pentru dvs.?

In mod special, la ora aceea, Franta ne aparea noua ca un fel de a doua patrie, o patrie mintala pentru noi.

Cum a fost cand ati ajuns prima data la Paris? V-a mai impresionat cu ceva „orasul luminilor”?

Deloc! Paradoxal, m-am simtit ca acasa. Am asimilat atata cultura franceza incat nimic nu ma mai mira, nu eram curios, stiam deja. Ajungeam intr-un loc care nu-mi era deloc necunoscut. Franta intra, in constiinta noastra, la ora aceea, ca un centru cultural, mai ales dupa caderea Zidului Berlinului. Franta avea filme, muzica, teatru, avea imagine. Franta era prezenta prin muzica ei; la radio se auzea muzica franceza…Te faceai francofil, fara sa-ti dai seama si fara frica. In Franta, nu descopeream locurile pentru ca le steam, le exploram deja.

Cum vedeti Franta prin prisma romanului care nu a vazut-o inca?

Noi fantasmam asupra ei, dar deja de aproape 150 de ani. Fantasmam asupra acesteia ca si un barbat asupra unei femei frumoase. Atat se poate in Romania, la momentul actual.

“…parca ne invidiau pentru dorinta noastra de ajunge acolo.”

Cenzura comunista v-a pus pe picior de exil aproape. Stiati unde veti ajunge?

Habar nu aveam, stiu doar ca trebuia sa plec pentru ca lupta mea cu opresiunea devenise acerba acasa. Am plecat la recomandarea unui profesor de-al meu cu bursa in Franta, dupa ce am avut discutii cu altii de a nu pleca; ei credeau ca Franta vrea sa le “fure” tinerii buni si o priveau ca pe o avansare violenta in cultura, parca ne invidiau pentru dorinta noastra de ajunge acolo. Am zis ca merg ca turist si nu m-am mai intors…

Ce v-ati gandit sa faceti odata ajuns in Franta?

In primul rand, imi doream o experienta occidentala cu orice pret si mai visam sa scriu intr-o limba de circulatie internationala. Vroiam sa fac ceva de impact si cu putine resurse si am simtit ca limba franceza imi poate oferi aceasta satisfactie, care avea sa devina mai tarziu o obisnuinta si o necessitate. Am incercat sa scriu si in franceza, insa aceasta nu poate fi la fel, intrucat e plina de argouri pe care nu le cunosti daca nu esti din zona respectiva. Limba engleza e una perfida din acest punct de vedere, eu raman la franceza mea. Mi-a fost greu sa scriu putin, dar de impact; cuvinte putine si reactii de invidiat. Probabil publicul de acolo e calit.

Apropo de public, cum e publicul de acolo?

Publicul de acolo nu asteapta neaparat imagine. Se intampla uneori sa vina autorul piesei de teatru si sa citeasca in fata lui, ceea ce este normal. In Romania, teatru inseamna imagine, simtire, emotii, actori si multi oameni agitati frumos pe langa.

„Am inteles ca nu voi avea success daca nu voi face emotie”

Cum v-ati descurcat la inceput in limba franceza?

E nu facusem limba franceza la scoala, am ales sa fac germana ca mi-a placut de profesoara. Franceza am invatat-o aproape singur la Bucuresti.

Cum e sa vii din Romania si sa scrii in franceza?

Inseamna a redobandi statutul de umilinta in fata unei limbi, pentru ca deseori scriitorii romani scriu, dar nu scriu ei, ci scrie limba pentru ei. Cand estii scriitor de limba romana, te simti foarte bogat, ai “bani nemunciti” si arunci cu ei, si scrii in toate felurile. Or, in momentul in care am ajuns in Franta, am inteles ca nu voi avea success daca nu voi face emotie, iar acest lucru trebuia sa-l fac incet, sigur, si, repet, cu putine cuvinte, la propriu. Sa creez scene, asta era scopul meu. Am acordat si tacerii mai mult spatiu in piesele mele, care au creat senzatie. Ma indoiesc ca daca scriam piesele acelea in romana mai aveau efectul scontat. Daca traducem in romana, gasim alte sensuri, alte imagini.

In ce raport sunteti cu limba franceza la ora actuala?

Nu sunt un mare cunoscator al ei, inca ma simt umilit in fata acestei limbi, invat in fiecare zi.

„In Romania se mai poate trai fara teatru”

Cum vedeti cultura actula din Romania?

Nu e cultura, e un joc cultural, care are un fenomen relativ nou: sa fii tradus si citit in afara, practic sa fii lansat pe plan international. Eu cred ca pentru asta nu trebuie neaparat sa pleci din Romania, uite, cum e Cartarescu; el nu a plecat, dar exista in afara, in librarii, tradus…

Ce nu are Romania si trebuia sa aiba demult?

Cred ca ar trebui sa aiba oameni care nu pot trai fara teatru, ceea ce in afara exista. E loc pentru toate si, in Romania, se poate. Ar fi fabulos. In Franta e o piata teatrala extraordinara, unde teatrul e prezent in viata publica dar, din pacate, nu putem compara. In Romania se mai poate trai fara teatru. In acest moment, Romania ar putea realiza evenimente grandioase pe plan cultural, cum e cel de la Sibiu, dar mai avem de asteptat.

Daca nu ajungeati in Franta, ce va vedeati facand?

M-am gandit de multe ori, dar nu stiu. Astept si eu un raspuns.

Corina Gologot

Dramaturg, poet si jurnalist (la Radio France Internationale), francez de origine romana, Matei Visniec s-a nascut in 1956 la Radauti (jud. Suceava). Isi publica primele texte in 1972. Tentatia teatrului apare ceva mai tarziu, din moment ce incepe sa scrie in limba franceza. Din 1977, textile lui Visniec sunt difuzate in Romania, desi regimul comunist al lui Ceausescu le interzice punerea in scena. Din cauza autoritatii represive pe care Romania o cunoaste incepand din 1970, Visniec isi indreapta scriitura catre dramaturgie, iar textul pentru teatru reprezinta o libertate de exprimare pentru el.