De cîțiva ani, Dragnea și Iohannis îmi aduc aminte de doi copii cărora le place de aceeași fată și tot încearcă să îi arate care e mai tare și singurul mijloc pe care l-au găsit pentru a-și măsura puterile e capacitatea lui Dragnea de a lua decizii care mai de care mai năstrușnice și cea a președintelui de a le respinge la nesfîrșit. Am avut atîtea propuneri de prim-ministru încît, la un moment dat, mă și întrebam cîți membri au mai rămas nepropuși din PSD. Cît despre ministere, ajunsesem să țin un tab deschis permanent pe știri cu numiri și demisii, doar ca să nu rămîn în urmă cu blestemele.

Premierul Viorica Dăncilă a anunțat duminică, 24 martie 2019, la Washington, la conferința Comitetului Americano-Israelian pentru Politici Publice, că România își va muta ambasada din Israel la Ierusalim. Ba chiar s-a arătat a fi „încîntată după finalizarea analizei de către toți actorii constituționali implicați în procesul decizional din țara mea”, după cum a declarat înainte să anunțe că România va urma exemplul Statelor Unite în „acest pas admirabil și curajos al președintelui Trump, care ne-a impresionat pe mine, Guvernul meu și poporul român”.

Atunci am realizat că și eu fac parte din poporul român și că încă nu eram impresionat de pasul lui Trump. Așa că am căutat imediat informații pentru a mă supune majorității. Site-urile de știri căutau să explice avantajele și dezavantajele mutării ambasadei, să obțină declarații de la oficialii Uniunii Europene sau să condamne gestul. Ajungînd la condamnări, m-am oprit – oare ce spune ambasadorul României de la Tel-Aviv? Nimic – pentru că, de doi ani de zile, președintele Iohannis refuză să numească un ambasador al României la Tel Aviv.

Trebuie fie să fii profet, fie să fii marțian pentru a declara că vei muta ambasada, cînd n-ai pe cine să pui în ea. Asta, desigur, presupunînd că declarația prim-ministrului nu se referă strict la clădire. Și nu știu de ce, dar nu m-ar mira să aflu că literalmente Viorica Dăncilă vrea să pună ambasada pe roți, urmînd exemplul predecesorului ei ideologic, Nicolae Ceaușescu, și să dea o tură pînă la Ierusalim. Iar acolo, în Cetatea lui David, să amplaseze clădirea lîngă celelalte două ambasade mutate de la Tel Aviv: cea a Statelor Unite și cea a Guatemalei. Bine, e drept că americanii n-o să ne lase să ne „parcăm” blocul lîngă construcția lor de un miliard de dolari, așa c-o să fim vecini de tarla cu prietenii noștri guatemalezi, care, probabil, ne vor da mîncărică de fructul pasiunii și piure de papaya la schimb pentru mîncarea ce se aruncă în cantinele spitalelor din România.

Dar nu pot să fiu chiar atît de drastic cu Dăncilă pentru că are circumstanțe atenuante – Dragnea, care i-a însoțit pe ultimii doi prim-miniștri la vizitele în SUA, n-a mai veni și de data asta. Era în convalescență pe un pat prăpădit de spital, ca oricare alt simplu cetățean român. Probabil că a și trebuit să îmbuneze vreo asistentă-două sau vreun doctor-doi ca să poată mînca din pachet, în defavoarea margarinei și a acelor două felii de pîine lipite de fundul tăvii de cantină.

Revenind la diplomația externă, să ne reamintim din ce poziție a făcut prim-ministrul României această declarație – sîntem țara care deține președinția Consiliului Uniunii Europene, iar poziția oficială a Uniunii Europene a fost și este în continuare împotriva recunoașterii Ierusalimului drept capitală a Israelului. Ba mai mult, conform unei decizii de acum cîțiva ani a Curții Constituționale a României, pe care Liviu Dragnea a întărit-o printr-o declarație, acum cîteva zile, singurul om care are dreptul să decidă în politica externă este președintele țării, șeful statului. Iar Iohannis, care ocupă în acest moment funcția, are o opinie total diferită de cea a premierului, ceea ce înseamnă că șansele ca ambasada să se mute sînt aproape nule în mandatul prezidențial curent.

Și totuși, să presupunem că vom muta ambasada la Ierusalim. Poate vom cîștiga ceva mîngîieli sub bărbie din partea Statelor Unite sau, dacă sîntem norocoși, ne va arunca Trump un os și va susține scutul de la Deveselu în fața lui Putin. „Relația specială cu Israelul”, așa cum o numește Dragnea, ne va aduce, probabil, o parte din adversitatea țărilor arabe, lucru ce s-a arătat deja prin anularea vizitei oficiale a regelui Iordaniei în România. Și, totuși, vom cîștiga ceva? Prin acest parteneriat strategic cu Israelul, pe care prim-ministrul susține că-l vom face în defavoarea parteneriatului strategic cu Uniunea Europeană, vecinul nostru direct pe majoritatea întinderii granițelor, vom cîștiga ceva?

Măcar pelerinaje gratuite la Ierusalim să primim, pentru că noi oricum sîntem un popor mai pios și prețuim lucrurile spirituale mai mult decît cele fizice, profane, cum ar fi spitalele, autostrăzile. N-a zis Dumnezeu să nu ne preocupăm de astea? Numai o întrebare mai am – oare, dacă mutăm ambasada și numim și un ambasador care să o conducă, ne dau voie să construim o mini-Catedrala Mîntuirii Neamului pe dealul Templului, lîngă moschee? Ba chiar le dăm voie să deseneze ce chip vor ei pe clopot; chiar și pe al ambasadorului.

Sursă foto: g4media.ro