Tocilarul de azi nu mai seamănă cu stereotipul clasic al elevului de 10, cu cămașă închisă pînă la gît și vocabular de manual. A dispărut acel stereotip, în care pasiunea pentru învățat era sinonimă cu conformismul. În locul lui, a apărut o nouă specie, una mai greu de înțeles, dar tot mai prezentă în facultăți, biblioteci și cafenele: tocilarul care nu vrea să fie mainstream.

E genul de student care citește Heidegger în pauze și ascultă underground hip-hop sau post-rock japonez. Nu pentru că este cool, ci pentru că tot ce e prea cunoscut îl scîrbește. Disprețuiește Netflix-ul, dar consumă filme alb negru din anii ’50 și eseuri lungi despre nihilism pe YouTube. Poartă tricouri simple, pentru ca toată lumea are tricouri cu imprimeuri, dar alese cu grijă ca să nu pară ca face parte din nimic trendy. Cel mai probabil ascultă muzică pe Tidal sau SoundCloud pentru ca toată lumea folosește Spotify și Apple Music, și se va justifica spunînd că acolo găsește muzică mai diversă și calitatea audio este mai bună, deși este conștient că ascultă aceleași 10-15 melodii în continuu pe o pereche de căști de 100 de lei. 

Inamicul lui numărul unu ești chiar TU. Dacă porți cumva un tricou cu Nirvana sau Metallica, mai bine fugi, pentru că o să îți ofere pedeapsa capitală: o să te pună să numești trei melodii de la formațiile respective. Acești oameni urăsc un singur lucru mai mult decît mainstream-ul – oamenii care sînt mainstream. Nu vor rata nicio ocazie de a-ți spune faptul ca ei discută doar subiecte cu greutate, ca răspuns la întrebări de genul: „Crezi că plouă mai tîrziu?” sau „Vrei Pepsi sau Cola?”. Dacă vrei sa eviți o confruntare, scoate cît de repede poți un pachet de țigări japoneze și o carte despre literatură feministă ca să semnalezi faptul că nu reprezinți un pericol pentru el.

Pe stradă poate fi recunoscut destul de ușor. Are căști cu fir conectate la un telefon care este de la orice brand în afară de Apple. Nu poartă ceas fiindcă poate să citească ora pe telefon. În mînă are un ceai, pentru ca urăște cafeaua. În picioare are adidași de la un brand de care nu ai auzit niciodată, dar care probabil sînt foarte scumpi pentru că sînt „foarte calitativi și comozi”. Este ca un personaj dintr-un film care nu a avut buget pentru recuzită cu logouri reale, așa că a trebuit să improvizeze.  

Acești tocilari moderni trăiesc într-o zonă tensionată între competență și distanțare. Vor să știe mai mult decît restul, dar nu vor să fie recunoscuți pentru asta. Cel mai probabil știu mai multe decît tine despre un subiect care te pasionează, dar aleg să se prefacă ca nu îi interesează. Ironia face parte din mecanismul lor de autoapărare: fac glume despre ce citesc, despre cît știu și despre cît (nu) le pasă, dar în spatele acestei măști se ascunde adesea o formă de vulnerabilitate: frica de a fi asociați cu un trend, pentru ca ei sînt prea deștepți și culturalizați să ia parte la așa ceva.

Dacă ai vreun prieten care poate fi clasificat drept „tocilar care urăște să fie mainstream”, vorbește cu el. Ajută-l să renunțe la caracterul nonșalant și misterios. Spune-i ca e ok să bea cafea de la 5ToGo și că unele filme Marvel sînt chiar decente. Niciodată nu e prea tîrziu. 

Sursă foto: www.pixabay.com