Opera Națională Română din Iași a marcat luni, 2 noiembrie, împlinirea a 70 de ani de la primul spectacol de operă susținut în oraș, printr-o reprezentație aniversară a operei „Tosca”, de Giacomo Puccini, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”. 

Alegerea spectacolului nu a fost întîmplătoare: tot „Tosca” a fost prima operă prezentată publicului ieșean, pe 3 noiembrie 1956, moment care a marcat începutul unei tradiții muzicale de șapte decenii.

Înainte de ridicarea cortinei, pe aceasta au fost proiectate două mesaje video. Regizorul Andrei Șerban și-a exprimat bucuria de a face parte din parcursul recent al operei ieșene: „Mă bucur că fac parte din istoria recentă a operei, cu spectacole care au entuziasmat publicul și au inspirat pe prietenii mei artiști. La mulți ani tuturor!”.

A urmat mesajul tenorului Vasile Moldoveanu, artist cu o carieră internațională remarcabilă, avînd reprezentații inclusiv pe scena Metropolitan Opera din New York, însă mai puțin cunoscut publicului român, din cauza cenzurii și a propagandei regimului comunist. „Cu ocazia acestui eveniment major în cultura ieșeană, vreau să mă adresez în primul rînd direcției operei, le doresc mult succes în viitor pe linia tradiției muzicale”, a spus tenorul.

Spectacolul aniversar a fost regizat de bulgarul Ognian Draganoff și i-a avut în rolurile principale pe soprana italiană Federica Vitali, premiată la numeroase concursuri internaționale de canto, în rolul Florei Tosca, și pe tenorul Ștefan Pop, premiat internațional la concursuri precum Operalia, în rolul pictorului Mario Cavaradossi. Baronul Scarpia, antagonistul operei, a fost interpretat de baritonul Jean-Kristof Bouton. Născut în Canada, acesta a studiat la Montreal, apoi la București. Și-a început cariera profesională la Opera Națională Română din Iași, unde a interpretat roluri importante.

Primul act al spectacolului a durat aproximativ 45 de minute, după care spectatorii au avut parte de o pauză. În foaierul de la etaj a fost amenajată și o expoziție dedicată pictoriței și scenografei Hristofenia Cazacu, care a activat în calitate de prim-pictor scenograf al Operei Române din Iași între anii 1957 și 1974. Expoziția a oferit publicului ocazia de a descoperi o parte din contribuția artistică din spatele spectacolelor care au construit identitatea vizuală a instituției.

Amintiri și emoții, transmise din generație în generație

Înainte de începerea ultimelor două acte, cortina a devenit din nou spațiul unor mesaje video aniversare. Soprana Mioara Cortez, fostă prim-solistă a Operei Naționale Române din Iași, cu o carieră care a purtat-o pe scene din numeroase țări europene, dar și din Japonia, a rememorat anii petrecuți în cadrul instituției: „Pentru mine acești ani au reprezentat o mare familie, plină de arte, emoții și prietenii sincere”.

A urmat mesajul tenorului Ionel Voineag, pentru care data de 3 noiembrie are și o semnificație personală aparte. „3 Noiembrie e o zi foarte importantă și pentru familia mea. Pe 3 noiembrie s-a născut soția mea, Suzana. Ne-am căsătorit pe 3 noiembrie, și, este apropiată de 1 noiembrie, care este ziua mea de naștere. Am sărbătorit de multe ori pe scena operei din Iași”, a transmis tenorul.

După aceste mesaje, „Tosca” a continuat cu ultimele două acte. La finalul reprezentației, artiștii, orchestra și întreaga echipă implicată în realizarea spectacolului au fost răsplătiți cu aplauzele publicului. 

Istoria operei la Iași a început pe 3 noiembrie 1956, cînd „Tosca”, de Giacomo Puccini a fost prezentată pentru prima dată pe scena Teatrului Național. De atunci, instituția a devenit un reper al vieții culturale ieșene, în care s-au format generații de soliști, dirijori, regizori și instrumentiști.