La sat, votul e la fel de important ca mersul la biserica in fiecare duminica. Coincidenta face ca ziua de vot sa fie duminica si sarbatoarea Sfintului Andrei. Intr-o vreme cind iarna intarzie si vechiul drum prafos e asfaltat, oamenii satelor iesene se mai gindesc si la Dumnezeu intr-o zi atit de plina. Reporterii CuzaNet au fost, duminica 30 noiembrie, in satul Osoi din comuna Comarna. Cititi un reportaj despre povestea unui vot.

Tanti Maricica isi aminteste cu nostalgie de vremea cind astepta noaptea de Sf.  Andrei cu infrigurare. Cauta busuiocul de la Boboteaza si-l aseza meticulos sub perna, pentru a-si visa ursitul. Acum, face doar cate o cruce cu un catel de usturoi pe tocurile usilor vopsite asta-vara. Aprinde candela, se inchina si se culca devreme. A doua zi trebuie sa se trezeasca dimineata ca e sarbatoare si e slujba la biserica si pe deasupra mai este si zi de vot.

E 30 noiembrie. Dimineata cauta hainele bune, de mers la biserica, baticul nou primit de la fata mai mare si isi aseaza atent, in cos, coliva ornata cu bomboane si pudrata cu praf de cacao. Se da cu parfum si se opreste in fata oglinzii pentru a mai baga sub batic cateva din firele albe oftand: „Of of ce par balai aveam odata si cum mi-l mai impleteam in cozi groase si lucioase”. Face o cruce mare si rosteste un „Doame ajuta” dupa care iese incet pe usa.

In satul Osoi din comuna Comarna, prezenta la biserica in fiecare duminica e la fel de obligatorie ca mersul la vot. Pe ulita,  tanti Maricica se intalneste cu vecine din sat, care mai vanjoase, care ajutandu-se de bastoane. Toate cu batice inflorate. Marea dilema, unde sa merga mai intai.La sectia de votare sau la biserica? O dezbatere aprinsa are loc, in drumul spre lacasul din deal, in urma careia o hotarire este luata. Inainte de orice deputat, senator, partid, e Dumnezeu.

Dupa slujba tanti Maricica aprinde lumanari pentru toate cele patru fete ale sale si pentru parintii morti. Apoi se intreapta agale catre scoala de langa biserica. Stie deja cu cine va vota, a mai stat de vorba cu sotia primarului, careia i-a tras la masina de cusut o fusta. „Care si-a facut pomana electorala mai mare, ala e om cu frica de Dumnezeu”, ii explica unei batrane fara un picior care abia mergea ajutata de un baston. In spatele lor doua cucoane discutau aprins despre vanzatoarea de la brutarie. „Auzi la ea, desteapta, asa is buni colacii, mai tari, nu moi sa ti se lipeasca de stomac. Dar, de, mai stiu ceva fetele astea din ziua de azi?”

Dupa ce a votat, tanti Maricica se intoarce multumita acasa.I-a impacat si pe Dumnezeu si pe oameni. Priveste spre dealul pe varful caruia era odata un nuc urias. Isi potriveste baticul si ofteaza: „He, he toate-s schimbate astazi, pana si iarna nu mai e iarna”.

Geanina Sopron