Belcestii par o ctitorie a locuitorilor care au fost adunati candva de pe meleagurile Moldovei si aruncati la 40 de km de Iasi. Fiecare dintre cele sase sate are cate o scoala si cate o biserica, doua institutii la care taranii tin foarte mult. ”Belcestiul e a doua comuna ca marime din Romania. Satul Tansa a fost intemeiat, de exemplu, de oameni veniti din judetul Vaslui”, marturiseste invatatorul satului, Constantin Pricop. Chipul batran dar luminos al invatatorului ascunde insa un adevar ce nu tine de mituri si legende, ci de realitatea economica a tarii in care traim. De mai bine de cinci, invatatorul Constantin Pricop ii invata carte pe cei 20 de copii intr-o scoala improvizata in fosta crasma a satului. Solutii nu se gasesc decat la Ministerul Educatiei, spun atat primarul, cat si cei de la Inspectoratul Scolar Judetean. Dascalul nu se multumeste doar cu raspunsul autoritatilor: „Nu sunt parale!”.
Pe drumul principal al Tansei, oamenii il saluta cu recunostinta pe cel ce le indruma copiii zi de zi. In acelasi spirit crestin, isi rostesc „Hristos a inviat!” si se uita cu suspiciune la noii sositi in sat, ca si cum orice vizita le-ar strica armonia rurala. Departe de a-si revendica dreptul la o viata mai buna, satul isi duce nestigherit viata de toate zilele. Se poate mandri insa cu un om care are multe de spus si le striga raspicat atunci cand este nevoie. Dascalul din Tansa se lupta inca pentru o scoala noua, desi este „o lupta cu morile de vant”, marturiseste invatatorul Pricop. Astazi, 24 aprilie, este greva generala la scoala unde preda.
Bodega le-a devenit scoala
In spatele tablei se afla o usa ce da spre magazie. Sub primele banci din clasa este ascuns un beci si doar soba cu plita mai alunga frigul din timpul iernii. Nici acoperisul nu arata mai bine decat intreaga incapere, ploua prin el atunci cand elevii invata mai cu spor. 20 de copii din satul Tansa, comuna Belcesti, mai vin la scoala datorita celor patru dascali care le sunt alaturi. Fosta crasma din Tansa a devenit peste noapte scoala, in 2005, atunci cand au inceput renovarile la vechiul edificiu de invatamint, aflat peste drum. In cele doua incaperi in care invata copiii, fata lui Eminescu, crucea din perete si picturile facute de elevi stau la loc de cinste. Amintind nu de cinste ci mai degraba de „cinstire” atunci cind e vorba de cheflii lui Bachus, pe peretele opus, sta scris cu litere de tipar : „BODEGA”. Intr-o camaruta alaturata celor doua sali de clasa, se afla ceea ce invatatorul Pricop numeste, cu jumatate de gura, cancelaria. Constantin Pricop este dascal de peste 33 de ani si inca are energia omului care a trecut
prin multe in viata. „Avem banci de pe timpul parintilor mei”, spune invatatorul. Intotdeauna cu o voce domoala si un zambet cald, asa cum ii sade bine unui dascal, domnul Trandafir al Tansei imi povesteste cum a ajuns sa predea de cinci ani intr-o fosta crasma.
„Locul unde odata era scoala” ( Mihail Sadoveanu)
„Pe 8 martie 1961, chiar de ziua femeii, am aratat in spate: <<Uite, ce foc frumos!>>. Scoala din Tansa era locul unde se facea munca de lamurire a taranilor sa intre in C. A. P. . Ii chemau pe tarani, ii intepau si ii bateau. Iar taranii puneau lemne de un metru pe foc pentru a face caldura. Au pus in nestire, pana a luat foc cladirea. Tot ce s-a putut salva a fost arhiva din 1930″, isi aminteste invatatorul Pricop. In satul Tansa, cooperativizarea nu aduce aminte numai de comunism, ci si de incediul care a lasat satul fara scoala. Acoperisul din stuf al scolii a inlesnit focul care a mistuit cladirea pana la temelii. Ulterior , in 1962, s-a construit din caramida si beton primul corp al cladirii, iar scoala a functionat sub conducerea domnului Harbuz.
In 2005, scoala din Tasna avea sa cunoasca o alta incercare a sortii. „Cand au pus termopanele, si eu am zis ca sunt boier!”, surade ironic invatatorul Pricop. Din decembrie 2005 si pana in ianuarie 2006, 50 de constructori de la firma RAL CONSTRUCT au lucrat la renovare. Au pus ferestrele si usa de la intrare din termopan. „Doamne, am zis ca mai traiesc o viata. Resamotasem soba. Bani erau, ca era Tariceanu”.
Firul povestii unei noi scoli s-a rupt din 2005. Doar intr-o singura sala se mai gasesc urme dintr-un parchet vechi, batatorit candva si de invatatorul Pricop. Cladirea este vitregita si de natura, nu doar de soarta. Doi pereti ai fostei scoli urmeaza sa fie distrusi de alunecarile de teren, iar ploaia roade din temelii cladirea din caramida.
Au ramas doar acoperisul, ferestrele si usile. In rest, peretii au fost decapati incat se vede direct caramida, iar podeaua din ciment are cate o gaura in fiecare camera a cladirii.
„Daca vara asta statul roman nu face nimic, m-am hotarat cu fostii mei elevi sa cimentuim, eu cumpar dusumeaua, imi pun soba aici. Avem om de serviciu care stie sa faca sobe. Eu nu mai pot”, suspina invatatorul.
Gradinita din odaie
Tot in Tansa, in fata cimitirului, intr-o casa batraneasca parasita, peste 50 de copii, intre 3 si 6 ani, invata in cele doua odai pe care ei le numesc „la gradinita”. Copilaria lor nu pare umbrita de nimic, insa invatatorul Pricop si educatoarea, Maria Pricop, stiu ca „problemele se simt”. Familia Pricop pare destinata sa-i invete pe ceilalti. Ovidiu Pricop este a treia generatie de dascali din familia lui, iar sotia sa, Maria Pricop, este educatoarea micutilor. De cand a fost disponibilizata de la scoala, pentru ca „ultimul venit, este primul plecat”, spune ea, isi invata micutii sa spuna „Hristos a inviat!” si „Buna ziua!”. Cea mai mare realizare a lor este cantecul „Copacelul din gradina”, pe care il fredoneaza ori de cate ori cineva paseste pragul gradinitei lor.
Ce spun autoritatile?
„Dati cu stampila, ca noi stim ce sa facem”, rasuna glasul dascalului Pricop cand imi zareste privirea atintita asupra unei urne de vot. ”Asta-vara, ne-au adus chiar si internet, insa am refuzat”. Invatatorul nu-si poate tempera oful atunci cand vine vorba de primarul satului, de politica sau Ministerul Educatiei. Dintre cele sase scoli cate are comuna Belcesti, doar in Tansa copiii invata fie intr-o bodega, fie intr-o casa batraneasca parasita. ”Parale nu sunt”, fondurile de la Minister nu vin, iar problema scolii ramane neschimbata. Ceea ce batranul Pricop numeste „traseism politic” pare hiba autoritatilor statului. ” Fostul primar al Belcestilor este dat in urmarire penala pentru ca a sustras trei miliarde de lei din fondurile europene pentru terminarea drumului comunal. In prezent, datoriile primariei sunt mai importante decat scoala noastra”, marturiseste invatatorul.
Solutia problemelor din Tansa sunt directionate de Inspectoratul Scolar Judetean tot catre stat. ”La sfarsitul lui 2008, atunci cand ministru al educatiei era Cristian Adomnitei, existau 230 de proiecte de investitii. Dintre acestea doar 50 au fost finalizate. Cunoastem problema din Tansa, dar este responsabilitatea comunitatii locale sa distruie fondurile primite de la Ministerul Educatiei”, a declarat Constantin Serban, inspector adjunct al ISJ Iasi.
Cristina Lotru
***
A doua comuna din tara
Comuna Belcesti este a doua comuna ca marime din Romania. Se afla la 44 de km de Iasi, in drumul Cotnarilor si al Harlaului. Atestata documentar in 1448, abia intre 1895-1990, comuna Belcesti capata forma actuala prin gruparea celor sase sate componente: Ulmi, Liteni, Tansa, Munteni, Satu-Nou si Belcesti. La nivelul comunei exista 6 scoli generale,grupul scolar „Victor Mihailescu Craiu”, o biblioteca, un dispensar uman si unul veterinar. Actualul primar al comunei se numeste Petras Constantin.
Niciun comentariu