„After-school”, „step by step”, „training”, „workshop” si multe alte englezisme inlocuiesc pe zi ce trece vechile metode de predare din invatamantul romanesc. Pe vremuri, elevii stateau ore intregi in fata unui caiet si rezolvau cu degetele pline de cerneala zeci de exercitii. Astazi, metodele s-au schimbat, fiind nevoie doar de apasarea unei taste. Asta se intampla si in cazul meditatiilor, fata nevazuta a invatamantului, ce s-au „updatat” si ele, trecand granita  in spatiul virtual.

Lectiile se predau prin Doodle

„OFER meditatii, si pe Messenger, la matematica, fizica, chimie, engleza, franceza, economie. tel 0740 …”. Aceasta este cartea de vizita a lui Tudor Stratulat pe piata meditatiilor. Are 26 de ani si este student, pentru a doua oara, in an terminal la Facultatea de Matematica, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi, dupa ce primele studii de licenta le-a consacrat economiei. Lucreaza la o firma de consultanta financiara, si a hotarat ca in timpul liber sa si-l foloseasca meditand pe Messenger. „Am decis sa-mi pun cunostintele la bataie pentru ca se merita. Se tinde din ce in ce mai mult spre invatamant online, care sa asigure cat mai mult comoditate copiilor”, este unul din argumentele lui Tudor in favoarea noii metode.  Meditatii da de aproape un an, desi nu a fost niciodata pus in papucii unui profesor. „Nu am avantajul de a fi titular de catedra, motiv pentru care nici nu am meditat asa multi elevi”, spune tanarul, subliniind monopolul profesorilor de liceu in randul elevilor lor.

Prima oara i-a venit ideea de a imbina spatiul virtual cu invatamantul in momentul in care o adolescenta de 17 ani a dorit sa-si continue studiile in limba romana, in conditiile in care ea se mutase in Anglia. „Plecase cu parintii, care munceau in Anglia, si am inceput sa folosim Messenger-ul ca o metoda facila de a comunica”. Tinand cont ca ii preda probleme de matematica de clasa a XIIa, au folosit adesea si apliatia DOODLE (engl: a desena, a mazgali) pentru a putea transmite schemele necesare.

Pentru o pronuntie mai buna – exercitii prin microfon

Marina Sandu este profesoara de limbi straine in Bucuresti. Ofera in anuntul sau suport de curs pentru sase limbi, precizand ca elevii pot fi de orice varsta. „Eu nu meditez numai scolari. De exemplu, acum lucrez cu o doamna trecuta de 40 de ani, cu trei copiii acasa”, spune aceasta, explicand in continuare ca foloseste microfonul pentru a-si invata interloculorii sa pronunte corect noile cuvinte invatate. Primul curs de engleza, franceza, romana, rusa, spaniola sau italiana este demonstrativ si gratuit, iar in cazul colaborarii plata se face dupa fiecare sedinta prin depunerea banilor intr-un cont. „Pretul este acelasi cu cel al unei sedinte normale. Nu pot spune ca am avut foarte multi elevi, dar consider ca metoda este destul de bine privita. Numai ca prea putini oameni stiu de ea”.

Dezinteres -> Enter

Nu la fel de norocos a fost si Mihai Ciobanu, profesor de matematica din Bucuresti. Spre deosebire de situatia colegiilor mai tineri, dezamagirea se face simtita mai acut la profesorul intre doua varste. „Am incercat sa meditez si online, dar de trei ani de cand am dat anuntul, o persoana nu m-a contactat”. Mai mult de atat, considera ca aceasta este o problema extinsa in intreg invatamantul romanesc, intrucat alaturi de anunt a  publicat si carti cu probleme de matematica scrise de el, insa „cu siguranta nu s-a uitat nimeni peste ele”. A trimis 30 de exemplare ale cartilor sale la diferite scoli din Bucuresti, si nu numai ca nu i s-a dat nici un raspuns, dar 10 dintre ele i-au fost intoarse nedesfacute. „Daca dai unui elev de clasa a VIIIa sa rezolve o problema de matematica ce se dadea inainte de 1990 la admiterea in liceu, garantez ca nu va lua unul mai mult de 7. Nivelul invatamantului a scazut groaznic”. In viziunea lui Mihai Ciobanu, lipsa de interes pentru acest tip de meditatii nu se datoreaza noutatii metodei, si nici a pretului, practicat ca si in cadrul meditatiilor traditionale. „Nu e vorba de criza aici, nici de bani. Nu! Ci de faptul ca oamenii nu mai invata. Nu le mai pasa”.

Gianina Petruca