Catedrala „Înălțarea Domnului” din Bacău, în triada celor mai mari din țară

Locașul sfînt, situat la intersecția a două bulevarde mari din orașul Bacău, a fost înălțat pe parcursul a aproape 30 de ani. Proprietate de drept a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, construcția Catedralei „Înălțarea Domnului” a ridicat mai multe probleme, deoarece, la acea vreme, se considera a fi unicat în România, după cum explică Neculai Lupu, președintele Consiliului Județean din acea vreme.

Ctitorul catedralei este considerat episcopul Ioachim Mareș al Hușilor. Acesta a pus piatra de temelie în construirea catedralei în anul 1991, iar în semn de recunoștință a fost înmormîntat într-una din criptele special amenajate la demisolul catedralei.

Povestea impresionantului locaș a început în 1992, cînd a avut loc un concurs intern de proiecte de machetă, în cadrul Institutului de Proiectare Județean Bacău, la care a participat și ulterior a și cîștigat arhitectul Constantin Amâiei. „Partea de arhitectură a fost concepută în întregime după soluția cîștigătoare din anul 1992, în cadrul IPJ, și s-a început proiectarea celorlalte părți, printre care structura de rezistență și instalațiile. Ulterior am preluat proiectul la firma noastră de arhitectură, „Vanel Exim”, pînă la finalizarea acestuia. Inițial, pe acest amplasament era prevăzut sediul politico-administrativ, care în 1989 nu fusese încă realizat. Terenul a fost atribuit Parohiei «Înălțarea Domnului» din subordinea Episcopiei Romanului. Episcopul vicar de atunci, Ioachim Mareș, și parohul desemnat, Nicolae Hurjui, au început demersurile pentru construirea viitoarei catedrale care au debutat cu organizarea acelui concurs”, povestește arhitectul Constantin Amâiei, cel care a proiectat și Catedrala Mîntuirii Neamului din București.

Amplasamentul viitoarei catedrale băcăuane era important, pentru că se afla la intersecția celor două bulevarde situate în centrul municipiului – Nicolae Bălcescu și Mihai Viteazu, fiind capăt de perspectivă pentru ambele. „De asemenea, în zona catedralei, s-a conturat un centru urban de interes format din cele două biserici – Catedrala și Biserica „Sf. Nicolae”, Hotelul Moldova, Parcurile Trandafirilor și al Catedralei, precum și blocurile de locuințe cu spații comerciale la parterul din vecinătate”, a explicat Constantin Amîiei.

Conducerea se schimbă, se schimbă și prioritățile

În primăvara anului 1992, au început lucrările la catedrala ce poartă hramul „Înălţarea Domnului”, după ce președintele Neculai Lupu a supus aprobării Consiliului Județean solicitarea Episcopiei Romanului. „Ne întîlneam, periodic, toți participanții cu Mitropolitul Moldovei de atunci, actualul Patriarh Daniel, care coordona proiectul. În anul 2004, cînd am predat mandatul de președinte al Consiliului Județean, catedrala ajunsese la înălțimea de 37 de metri, peste cei 11 metri de subsol. Între timp, venise Arhiereul vicar Ioachim Băcăoanul, actualul Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, un om extraordinar, care s-a implicat de la început în procesul de continuare a construcției. La predarea mandatului, în 2004, l-am convins pe noul primar de atunci, Romeo Stavarache, să participe, alături de Consiliul Județean, la finanțarea lucrarii, spunîndu-i că biserica n-are culoare politică. Și am reușit, pentru că a plătit cele 12 clopote, aduse de la Viena. După 2004, ritmul lucrării a încetinit. Pe de o parte pentru că erau alte priorități, iar pe de altă parte pentru că resursele la bugetul județen scăzuseră mult. S-au schimbat guverne, s-au shimbat generații și au apărut noi probleme”, spune Neculai Lupu, actualul rector al Universităţii „George Bacovia”.

Inițial, fondurile au venit de la Episcopia Romanului, pentru că încă nu se putea asigura finanțarea de la buget. În 1995 a apărut legea care permitea finanțarea locașurilor de cult prin fonduri publice și, astfel, finanțarea a început să fie asigurată de Consiliul Județean parțial pentru spațiile cu caracter cultural de la demisol, pentru depozitul de carte și Sala polivalentă, și apoi și pentru restul lucrărilor. „Din cauza finanțării insuficiente, construirea catedralei a durat aproape 30 de ani și încă mai sînt necesare lucrări la finisajele de la parter. În ceea ce privește lucrările de amenajare din jurul Catedralei, cred că au durat atît de mult din cauză că a fost colaborare deficitară între Consiliul Județean și Primărie. Aceeași problemă politică, prin care sînt mai importante orgoliile dacît cetățenii”, susține arhitectul Constantin Amâiei.

În 1993, Episcopul Ioachim a solicitat aprobare, inclusiv prim-ministrului din acea perioadă, pentru construirea unui adăpost antiatomic și a unui depozit de carte bisericească. Însă nu a fost construit un astfel de centru, ci un adăpost pentru apărare civilă, conform legii, un astfel de adăpost find necesar în cazul unor posibile situații de calamitate.

Clopote, măsurători şi iconografie interioară

Consiliul Judeţului Bacău a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor pentru construirea catedralei. Sumei obţinute i s-au adăugat şi donaţiile credincioşilor, marea majoritate a băcăuanilor avînd orientare religioasă creştin-ortodoxă. Din acest motiv, costurile nu pot fi estimate cu exactitate. Dar firmele care au lucrat la ridicarea edificiului au reuşit să construiască a treia catedrală ca mărime din România.

Începînd cu anul 1994, sursele de finanţare limitate, crizele economice, dispariţia unor importante întreprinderi au creat sincope în alimentarea bugetului necesar, iar ritmul lucrărilor a devenit lent. Pe lîngă problema finanţării, a intervenit şi problema realizării unor birouri administrative, a căror instalare era plănuită în fosta clădire a Băncii Naţionale. „A fost o idee foarte bună la vremea respectivă, dar Banca Centrală a refuzat pe motiv că există în clădire spaţii speciale pentru depozitarea banilor pentru întreaga zonă și nu se pot muta. În prezent nu există birouri administrative şi cred că s-a renunţat complet la această idee”, a precizat arhitectul Constantin Amâiei.

Construcţia are o lungime de 67 de metri, o lățime de 37 metri și o înălțime de 63 de metri. Suprafața construită este de aproape 1.000 metri pătrați. Lucrările au început de la 10 metri sub pămînt și au ajuns la echivalentul unui bloc cu trei etaje. Subsolul cuprinde două nivele. La primul subsol, la cota minus patru, este amenajat adăpostul de apărare civilă. La demisol se află o capelă, un spațiu expozițional cu acces separat și un depozit de icoane și carte. Catedrala începe la cota 0 și are ziduri de beton ce ating chiar și un metru grosime. Capacitatea interioară a catedralei este de 5.000-6.000 de persoane.

„La vest au fost amplasate pridvorul şi două turnuri de scară, care asigură circulaţia verticală precum şi accesul la cele două clopotniţe. Pronaosul, avînd două căi de acces principale, pe laturile de nord şi sud, se dezvoltă pe mai multe nivele, fiind încununat de o cupolă stelată de inspiraţie ştefaniană. Spaţiul principal al catedralei îl constituie naosul, dimensionat pe o deschidere de 24 de metri, flancat de cele două abside laterale semicilindrice avînd un diametru de 12 metri fiecare, precum şi de catapeteasma amplasată sub arcul triumfal al altarului”, se arată în descrierea bisericii de pe site-ului Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

Catedrala a fost dotată cu 18 clopote fabricate la Innsbruck, în Austria, cu o greutate cuprinsă între 30 de kilograme și 4,5 tone. Crucea principală este făcută din inox, are șapte metri înălțime, cu o deschidere de 4,2 metri și o greutate de aproape două tone, fiind cea mai mare din țară.

Iconografia interioară din paraclisul de la demisol a fost realizată de pictorul Vasile Buzuloiu, după indicaţiile episcopului Ioachim Mareș. De asemenea, la parter iconografia este concepută de episcopul Romanului Ioachim Băcăuanul şi se va realiza în întregime din mozaic, de către firma „Georgies” din Iaşi.

A fost un drum anevoios, care nu s-a sfîrşit nici după aproape 30 de ani. Mai sînt lucrări de realizat la parter, însă, cu toate acestea, oamenii vin aici să I se închine lui Dumnezeu în fiecare zi. Constantin Amâiei a continuat acest drum, de „arhitect al lui Dumnezeu”, şi a proiectat și Catedrala Mîntuirii Neamului din Bucureşti. Întrebat ce au în comun cele două catedrale, acesta a precizat că „sînt multe lucruri similare în ce priveşte conformarea spațiului interior bizantin, iar deosebirile se referă la stilul arhitectural şi la dimensiuni. La Bacău am propus o arhitectură mai modernă prin care silueta unei biserici moldoveneşti clasice să fie sugerată printr-un limbaj arhitectural contemporan, iar la Bucureşti am optat pentru o arhitectură tradiţională, avînd rădăcinile în stilui brîncovenesc, tocmai pentru a realiza o catedrală reprezentativă pentru cultura şi credinţa poporului român”.

În stînga catedralei, statuile regilor

Cu prilejul Centenarului, Parcul Catedralei a fost îmbogăţit cu Monumentul „România Biruitoare”. Acesta îl materializează în mărime naturală pe Regele Ferdinand, care este poziţionat în partea dreaptă, şi pe Regina Maria, care este situată în partea stîngă. În centru se află statuia denumită „România Biruitoare”, aşezată pe un cilindru de granit cu o înălţime de 3,20 de metri pe faţa de est fiind plasată stema de bronz a României Întregite şi deviza „România semper victor”.  Cuprinde, de asemenea, şi numele unor bătălii din timpul Războiului de Întregire a României (1916-1918).  Monumentul este realizat din bronz pe o platformă cirulară placată cu granit alb şi a fost executat de Asociaţia Unlimited Connections Bacău, cu fonduri oferite de Dedeman.

Conform presei locale, în Bacău au funcționat comandamentele Armatei de Nord și ale Armatei a II-a, tot aici s-au format Regimentul 55/56 Infanterie și Regimentul 27 Infanterie Bacău. De asemenea, Regina Maria a vizitat de mai multe ori unitățile de pe linia frontului, iar Regele Ferdinand a ținut un discurs pe șesul din Cleja (localitate în apropierea Bacăului – n.r.), promițînd împroprietărirea soldaților și votul universal.

Sursă cover foto: www.ro.wikipedia.org