Joi, 13 noiembrie, în Sala Senatului a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) a avut loc conferința „Discursul diplomatic: de la buna cuviință la insolență”, susținută de Emil Hurezeanu. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Conferințelor Dilema, anul acesta cu titlul „EducațIA, de la antici la ChatGPT”, fiind pentru a doua oară cînd acest proiect cultural itinerant s-a petrecut la Iași. A fost moderat de Sever Voinescu, redactor-șef al revistei culturale „Dilema”.

„Întotdeauna a fost un exemplu de bun-simț!” a afirmat Sever Voinescu, în deschiderea conferinței, prezentînd o scurtă biografie a invitatului. Diplomatul Emil Hurezeanu a fost întîmpinat de aplauzele puternice ale unei săli pline. Atmosfera a fost una relaxantă și plăcută, iar publicul a fost alcătuit din studenți, profesori, cercetători și alți intelectuali ieșeni interesați de tema conferinței. La finalul discuției a fost organizată și o sesiune de întrebări și răspunsuri.

Emil Hurezeanu și-a început discursul spunînd că acțiunea diplomatică, limba diplomatică, limba diplomaților și diplomații sînt lucruri complet diferite. Politicienii au atitudini asemănătoare: „limbajul direct, uneori brutal, dur, deloc empatic”. L-a adus drept exemplu pe Donald Trump, președintele Statelor Unite ale Americii, care practică diplomația „într-un mod neobișnuit față de predecesorii săi și față de omologii săi”. „E exemplul pe care nu-l putem ocoli!” a adăugat el. Trump este exemplul primului lider ale cărui enunțuri „schimbă lumea la propriu”. El vorbește o engleză simplă, „casantă”. În continuare, Hurezeanu a evocat cîțiva diplomați și momente-cheie din istorie.

În acest domeniu profesional, există atît „limbile diplomației” – limbile străine în care vorbesc oficial diplomații, „limba diplomației” – limba pe care o folosesc diplomații în comunicarea dintre ei, cît și „limbajul diplomației” – care cuprinde stilul și tehnicile de formulare folosite în comunicare. De exemplu, tăcerea „este considerată ca una dintre principalele virtuți ale limbajului diplomatic”, a menționat Hurezeanu. Cîteva dintre limbile diplomatice istorice sînt: akkadiana, latina și greaca veche. Cele contemporane sînt franceza și engleza.

În plină epocă a tehnologiei comunicaționale foarte avansate, „diplomații sînt cei care vorbesc în continuare cel mai puțin, căci nu-și permit. Nu au voie!” a subliniat Emil Hurezeanu. „Ei trebuie să se înțeleagă între ei și să nu-i înțeleagă ceilalți”. A mai adăugat faptul că diplomatul nu poate să ofere interviuri sau să-și expună opiniile public. Președintele, politicienii și ambasadorul sînt cei care au acest drept.

Un alt subiect discutat a fost ideea că publicul (referindu-se la cetățeni) face confuzie între cei care au răspunderea tăcerii sau a subînțelesului, calități care țin de integralitatea profesională, și cei care manifestă slăbiciune.

Ultimele minute ale evenimentului au fost dedicate întrebărilor din public. „Ce ar trebui să citească cu predilecție și cu folos un tînăr care dorește să devină diplomat?”, a întrebat un student, iar Hurezeanu a răspuns fără ezitare; „Istoria sau dreptul, ca studiu!”. Ambele, dar cu precădere istoria, joacă un rol esențial în profesie, a mai spus acesta, precizînd că, deși un diplomat muncește mult și susține un examen greu pentru a se califica în domeniu, la început de carieră salariul este unul mic.

La finalul conferinței, Emil Hurezeanu a subliniat că „mecanismele diplomatice sînt orientate spre rezultat, nu spre elocvență, persuasiune”, întărind ideea că diplomația se bazează pe pragmatism, nu pe empatie și frumusețe discursivă.

Emil Hurezeanu este scriitor, publicist și diplomat român. Are o experiență vastă în jurnalism. A fost redactor și director la Radio Europa Liberă, în perioada1983-1994. Din 2015 pînă în 2021 a fost ambasador al României în Germania. A fost, de asemenea, ambasador al României în Austria. Timp de șase luni a ocupat funcția de ministru al Afacerilor Externe în Guvernul Marcel Ciolacu. A publicat mai multe volume, printre care se numără Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015 și antologia de poezii Tandrețe, rutină. Poemele unui parcimonios. 1979 – 2019 (volum bilingv – în limbile română și germană).