George Sfaiter joaca rolul lui Mos Craciun in capitala Moldovei de mai bine de 20 de ani si acest lucru inca nu i se pare depasit. Ba din contra, ar juca acest rol pana cand o forta divina i-ar spune sa se opreasca. Crede in spiritul Craciunului atat de mult, incat aproape nu ii pasa de modul in care comerciantii ar face orice sa inventeze un nou simbol, doar-doar ar mai creste vanzarile. Singura sa teama este aceea ca lumea nu o sa il mai vrea – nu pe el, George Sfaiter, ci pe Mos Craciun si tot ceea ce a reprezentat el pana acum in inimile oamenilor.

„Copiilor trebuie sa le povestesti tot ce vor ei sa stie”

Cu zambetul sincer, imi spune ca nu s-a gandit niciodata la momentul in care a aflat ca Mos Craciun nu exista, deoarece pentru el – mai ales pentru el – Mos Craciun traieste inca, in modul acela in care numai copiii inteleg sau adultii care nu si-au pierdut candoarea inca. Copiii acestia ii pun intrebari si ii trimit scrisori, la care raspunde cat se poate de modern. Mosul are adresa de mail, corespondeaza pe Internet cu parintii copiilor sau chiar cu cei mici. Pentru prichindeii mai putin curiosi, are o metoda pedagogica: ii incurajeaza sa puna intrebari, pentru ca el este capabil sa spuna toate tainele pe care le stie Mos Craciun cel adevarat, din Laponia si pana in cele mai indepartate colturi ale globului. Le spune toate povestile cu renii fermecati sau cu spiridusii care il ajuta la impachetatul cadourilor, pentru ca si el la randul lui mai crede in toate astea. Stand pe ganduri, si mangaindu-si barba artificiala, dar imaculat de alba, actorul George Sfaiter imi impartaseste si mie o taina, din meseria lui: „pentru ca niste copii sa te iubeasca, trebuie si tu la randul tau sa ii iubesti si singurul mod prin care o poti face este acela de a crede cu toata fiinta ta in ceea ce povestesti”. Le povesteste aproape tot ceea ce vor ei sa stie, pentru ca numai asa poate ajunge la sufletul lor si candid.

Desigur, sunt tot felul de copii, unii mai nemultumiti ca altii, insa nimeni nu i-a reprosat niciodata nimic, mai ales ca nu poate sa le hotarasca Mosul pe toate. Imi spune foarte serios ca el nu si-ar pregati niciodata o lista neagra si una alba, in functie de cat de cuminti au fost copiii in tot timpul anului, pentru ca „Mos Craciun aduce daruri, nu pedepse”. Smulg un zambet copilaresc de pe chipul trecut demult de a doua tinerete si aflu ca pentru asta, se poate ocupa Mos Nicolae, putin mai devreme.

O cerere mai sensibila decat altele

Din cand in cand se mai uita la sacul cu jucarii, aproape gol de-acum, si suspina adanc. Ma mira sa vad un Mos Craciun serios sau intristat, dar poata drama sa de actor ii schiteaza si mimici mohorate pe chip. Am aflat ca nu e nici una, nici alta. George Sfaiter isi priveste sacul cu jucarii si imi povesteste, cu sobrietate, cel mai emotionant moment prin care a trecut ca actor al unui personaj atat de viu cum este Mos Craciun. Acum cativa ani, intr-un spatiu comercial despre care nu a vrut sa imi dea prea multe detalii – actorul George Sfaiter a fost foarte discret pe tot parcursul intalnirii noastre –, a avut loc un concurs pentru cei mici, unde el a cantat colinde cu acestia, le-a dat cadouri, dupa ce toti au completat formularele tip cu toate dorintele lor. Una dintre fetite, insa, a refuzat vehement formularul si i-a spus lui Mos Craciun la ureche un secret, adevarata ei dorinta. Fiind insotita numai de bunica ei, fetita i-a cerut Mosului ca parintii ei plecati in Grecia sa se intoarca de Sarbatori acasa, pentru ca nu ii mai vazuse timp de doi ani. In asemenea situatii, chiar si pentru un actor deprins cu arta imitatiei, ar fi fost riscant orice raspuns. „Ce poti sa-i spui? Ca nu vor veni? Copilul ala moare in clipa aia. Sau daca ii spui ca vin si nu vor veni, isi pierde increderea in orice”, imi spune actorul cu aceeasi seriozitate in glas. S-a uitat in ochii bunicii care ii facuse semn din cap ca parintii fetitei vor veni acasa, si atunci George Sfaiter a incurajat-o, spunandu-i ca nu are de ce sa se teama pentru ca Mos Craciun ii va aduce parintii de acasa in cel mai scurt timp. De data asta imi zambeste fericit: „Si chiar au venit”.

Mosul care cuminteste toti copiii

L-am intrebat in treacat ce parere au rudele despre asta, daca li se pare depasit rolul in sine. Mi-a spus hotarat ca este indragit de toate rudele sale pentru ceea ce face, iar copiii, chiar daca au mai vrut sa il traga de barba sa vada „cat de trainica este ea” si chiar daca l-au mai recunoscut uneori pe strada, tot il iubesc. Pentru ca a ajuns sa insufle in ei spiritul adevarat al Craciunului, simbolistica sarbatorii, pe care copiii rasfatati nu reusesc sa o descopere niciodata. Chiar daca peste o luna, doua se intalneste cu vreun copil care il recunoaste, instinctiv intre Mos si cel mic s-a nascut o conventie: „Eu sunt Mos Craciun, tu esti un copil bun la care eu vin cu dragoste in fiecare an” si zambetele nu intarzie sa apara. De cele mai multe ori, si pe chipurile parintilor, care nu stiu sa-si stapaneasca copiii si se mira cand actorul Sfaiter reuseste sa ii „cuminteasca”. Ca orice om, spune el, un copil are nevoie sa fie ascultat, sa i se vorbeasca frumos, fara reprosuri, acuze si certuri. Pentru el, a discuta cu copiii, a-i intelege, a reusi sa intri in lumea lor este o dovada de istetime si o reusita de conservare a candorii. Vorba romaneasca „ai dat in mintea copiilor” nu mai are sens peiorativ pentru acesta, pentru ca el iubeste sa inteleaga modul cum gandesc copiii si sa il multumeasca pe fiecare atat de mult cat se pricepe. Cand i-am spus ca atunci cand aveam cinci-sase ani eram tare speriata de Mos Craciun, a zambit indulgent, ca un tata bun. Mi-a spus ca stie de ce. In fragezimea copilariei, Mos Craciun ii poate speria pe copii, desi nu isi da seama cu exactitate care ar fi motivul. El doar incearca, in momentul in care i se intampla un asemenea lucru sa isi faca vocea cat mai blanda, privirea cat mai calda, pentru a-i transmite mental sentimentele pozitive. In cele din urma reuseste sa ii apropie – „Cred ca, pana la urma, privirea e de vina. E pacat sa ramana cu teama ca Mos Craciun este un barbos alb si gras”.

Mos Craciun nu cerseste faima sau castiguri

Tot secretul interpretarii acestui rol este credinta in ceea ce faci, ma invata George Sfaiter, zambind pe deasupra ochelarilor argintii. Ca si in teatru, a crede cu adevarat in personajul tau si a-l cunoaste pe deplin este o binecuvantare. Se compara cu cativa dintre colegii sai mai tineri, pe care ii sfatuieste sa nu minta si sa nu umble dupa castig. Castigul vine, ma sfatuieste el si pe mine ridicand un deget la fel ca un bunic intelept, dar nu trebuie sa alergam noi dupa el, trebuie sa il lasam sa vina, sa fim adevarati oricand plecam si oricand avem un scop in calatoria noastra si, mai ales, trebuie sa ne facem datoria. Nu este de acord cu imaginea eronata care i se mai atribuie uneori lui Mos Craciun, aceea de „zbantuit, de batran care stranuta, care aluneca, care spune pentru parinti poante cu sau fara perdea”. Si-a facut o promisiune: nu va transforma niciodata rolul acesta intr-o rutina, nu are texte gata scrise, nu vine cu el si simte o sala exact ca la teatru. Numai ca de data aceasta, textul e al lui si poate face ce vrea cu el, se poate juca cu vorbele cum doreste, pentru ca urma urmei, intalnirea cu cei mici o impartaseste si el. Ducand hotarat mana la piept imi spune ca acei copii, toti acei copii, sunt darul lui din fiecare an si ii simte ca o infinita binecuvantare.

Am izbucnit amandoi in ras cand actorul mi-a spus cum are el de gand sa isi lase barba sa creasca de prin mai, ca sa nu mai foloseasca una artificiala. In acest fel, va putea juca rolul „pana la adanci batraneti”. Este constient ca timpul nemilos nu il va cruta nici pe el, dar va ramane fidel rolului pana cand Dumnezeu ii va spune „Gata, opreste-te, n-o sa mai poti!”. Are, insa, o singura teama: aceea ca lumea nu va mai accepta ideea de Mos Craciun si, implicit, nu il va mai vrea nici pe el.

Cum educa muzica

Au fost momente cand a fost nevoit sa joace si rolul lui Mos Nicolae, admitand faptul ca este singurul actor din Iasi caruia i se mai cer servicii si in acest sens. Doar gradinita nr. 9, de langa vechea Politie Rutiera mai organizeaza serbari cu Mos Nicolae, si asta nu intamplator. Directoarea institutiei este preoteasa si „cunoaste foarte bine lucrurile acestea”. Cu bucurie imi spune despre aceasta gradinita faptul ca ca anul trecut erau invitati mai multi elevi de la Liceul de Arta care au interpretat un cvintet de coarde, cantand muzica adevarata. La intrebarea actorului – „Ce se intampla, doamna Sevaste?”, aceasta i-a raspuns „Cred ca asa ii dezvatam sa asculte manele mai tarziu, aducandu-le acum la gradinita muzica adevarata”. In acel moment, pentru o asemenea initiativa, George Sfaiter si-a spus ca ar trebui sa „lase varguletele si sa le arunce in drum”.

„Spiritul poate fi distrus de un alt simbol”

In preajma sarbatorilor de iarna, Mos Craciunul nostru inca vede oameni simpli, care stiu cum sa posteasca, cum sa se reculeaga, inca mai crede in sacralitatea Nasterii Domnului, desi este constient ca sunt foarte multe schimbari negative si ca modul in care un copil vedea Craciunul pe vremea cand exista doar Mos Gerila – denumire impusa doar oficial de partidul comunist, pentru ca in casele oamenilor Mos Craciun ramanea acelasi – prin invazia informatiei. Actorul George Sfaiter observa cum copilul secolului XXI se uita cu alti ochi la personajul pe care acesta il interpreteaza, are alta viteza, „are bateriile mai pline, stie mai multe de pe Internet”. Este sigur de un lucru, insa: sunt mult mai isteti decat prichindeii secolului trecut. Si asta il bucura, pentru ca – spune el – la urma urmei asa si trebuie sa fie. Este indurerat doar cand vede cum a disparut mirarea aceea tipica oricarei copilarii, mirarea cand vedeai cum ti-a venit Mosul cu darurile sub brad. Isi explica brusca schimbare prin faptul ca nu era toata mediatizarea care este acum, nu mai aparea Mos Craciun pe toate posturile. Atunci venirea Mosului avea ceva sfant si curat. „E usor bagatelizat tot simbolul asta, pentru ca nu il vedeai pe strada, prin magazine, la televizor, peste tot”.

George Sfaiter este sigur, insa, ca aceasta sarbatoare va supravietui tocmai datorita vremurilor atat de mercantile in care traim. Spiritul se va distruge, desigur, spune el ridicand din umeri, deoarece comerciantii vor face tot ce e posibil ca sa li se tripleze vanzarile in fiecare sezon de iarna. „Ar fi in stare sa inventeze si un alt simbol pentru asta”, schiteaza Mosul un zambet amar.

In legatura cu gesturile si interjectiile americane, George Sfaiter este foarte reticent. Bine-cunoscuta interjectie „Ho! Ho! Ho!” nu ii intra in vocabularul obisnuit de Mos Craciun. S-a intrebat un timp ce vrea sa reprezinte zgomotul acela si de ce romanii nu pot sa rada normal, asa cum „li-i portul si cum li-i graiul”. Din nefericire, inca nu poate sa inteleaga ispita romanilor de a copia tot ce este occidental. In afara de toate astea, nu vrea alte raspunsuri, daruri sau aprecieri, in afara de siguranta ca spiritul Craciunului va dainui si peste ani, asemean imaginii lui Mos Craciun pe care el o interpreteaza cu profesionalism si daruire, chiar daca atunci altcineva se va ascunde sub barba alba si artificiala.

Cristina Floroiu