În criminalistică, trebuie să ai sînge rece și simțuri ascuțite, pentru a depista orice indiciu care te poate duce la adevăr. În Iași, la Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului „Cristofor Simionescu” de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, funcționează din 2017 Clubul de criminalistică pentru adolescenți, la inițiativa profesoarei Irina Obrocea. În fiecare sîmbătă, elevi de clasele V – XII iau parte la activitățile clubului, rezolvînd cazurile propuse de cadrul didactic.

„Am făcut clubul inițial pentru copii, mi se părea că e vîrsta potrivită la care ei sînt curioşi, dornici să afle, să descopere, nu m-am gîndit la adolescenţi pentru că ştiam că ei au alte preocupări, să se distreze, să meargă în cluburi, au de învăţat şi nu vin ei la un club de genul acesta”, povestește profesoara. Cu toate astea, la fiecare sfîrșit de săptămînă, energia și curiozitatea adolescenților animă cele cîteva săli ale facultății, unde cazuri reale sau din filme sînt reconstituite pînă la cel mai mic amănunt.

Unul dintre acestea, rezolvat de tinerii ieșeni în trecut, este celebrul caz OJ Simpson, acuzat în 1994 că ar fi omorît-o pe fosta nevastă și un prieten al acesteia. Pe lîngă descoperirea și analiza dovezilor, micii criminalişti au întîlniri cu medici legişti și alte persoane de specialitate care îi ajută să îşi dea seama dacă vor să continue pe acest drum în viitor.

Săptămîna asta, întîlnirea de lucru are loc într-o sală cu tot felul de obiecte care nu ştii la ce îţi pot folosi; în stînga, cum intri, sticle, sticluţe cu tot felul de substanţe, două serviete ce conţin toate dotările de care are nevoie un criminalist la faţa locului şi echipamentul; în dreapta, un rînd de bănci şi scaune unde stau două adolescente. „Am aflat de acest club de pe Facebook şi de la părinţi”, spune Alexa. Cei care vin aici de peste un an și-au dat seama că „nu e chiar aşa simplu ca în filme”, după cum confirmă și profesoara. Grupul începe să se adune, azi sînt doar şapte copii, dar grupul diferă de la o sîmbătă la alta. Operaţiunea începe, dar nu înainte de a se echipa corespunzător, cei mici aranjîndu-și cu entuziasm măștile, mănușile și halatele cu două mărimi mai mari.

„Nu ai corp, nu ai crimă”

Cazul „Elodia” este unul dintre cele două propuse pentru întîlnirea de azi. Singurele probe sînt o cămaşă plină de sînge şi adidaşi, astfel încît criminaliștii trebuie să ajungă la locul faptei, o cameră din subsolul facultății, pentru a descoperi mai multe. Scena crimei este aranjată cu ajutorul soțului profesoarei, de data aceasta o cameră slab luminată, cu aer închis și miros de mucegai. „Sper să nu fie șobolani”, se aude un glas tremurat din fața grupului.

În cîteva minute, probele de sînge sînt prelevate. Alte urme din cameră sînt descoperite cu ajutorul luminolului, peretele din dreapta replicînd scena reală unde s-a petrecut fapta, văruit ulterior de suspect. La fel, preșul este tratat cu luminol pentru a produce reacţia de chemiluminescenţă. Aduse în laborator, probele sînt supuse unor teste pentru a vedea dacă întradevăr este sînge şi nu altceva. Alexandra, ajunsă puţin mai tîrziu, nu înţelege ce se petrece, dar e amuzantă și dă sfaturi bune. Cu ajutorul unor substanţe chimice, Alexia verifică probele, rezultatul fiind negativ, nu e sînge.

Cel de-al doilea caz este al unui tînăr care se presupune că şi-a omorît tatăl vitreg, iar mama a luat vina asupra ei. Ca prime probe au fost găsite arma cu care tatăl a fost împușcat şi o cană care i-ar fi provocat tînărului o rană. Alex, unul dintre micii criminalişti, este propus pentru a juca rolul acestuia, avînd astfel loc şi simularea interogatoriului. Ceilalți sînt „avocaţi”, adresîndu-i întrebări și reușind, într-un final, cu ajutorul presiunii, să îl facă să-și recunoască crima.

Deşi nu era în plan, apare și al treilea caz. „Cineva îmi fură mereu mîncarea de sub bancă”, spune Alexia, iar pentru a afla făptașul, amprentele rămîn a fi divulgate sîmbăta viitoare.