Trage aer in piept si scapa un oftat delirant. Zimbetul electrificat il incarca prin ginduri strabatute de fulgere. Uita in acele clipe de privirile incordate ale parintilor, care il astepta acasa. Pe ring, nu mai e copil, nu mai e frate si nici iubit. Se transforma intr-un proiectil pregatit pentru detonare. O singura scinteie si devine incendescent. Urletulspectatorilor il rupe de lume si-l trinteste pe un tarim necunoscut, care fierbe sub picioare.Tine pumnul strans, pentru ca in bratul sau ia nastere forta ce coplesteste puterea adversarului. Citiva stropi de sudoare aluneca, dezvelind privirea care arde. Il gadila sub buza crapata, un strop de sange.
Izbucneste in lovituri cugetate, incastrind amenintarea rivalului. Si simte placerea durerii. Isi masoara fiecare miscare intr-un ritm ce risipeste dubiile ca va invinge. Si loveste. Scurt si repede. Il pierde printre pumni si il lasa jos, doborit. Zarva infernala de aplauze il insoteste purtat pe brate pana la culise. Acolo, isi leapada echipamentul, isi desclesteaza pumnii si trage iar aer in piept. Expira un aer de victorie.

„M-am lasat de rugby si am inceput sa ma ingras”

Singura persoana de la care iti permiti „sa iei bataie” este tatal tau. Care e cea mai mare pozna pentru care ai fost pedepsit cand erai mic?

Am facut o pozna cand eram mic. Eram in clasa a cincea la liceul “Mihai Eminescu” si am chiulit. Mama si tata trebuiau sa se duca la o sedinta cu parintii ca sa-mi vada notele si in momentul cand am ajuns acasa, m-au intrebat de ce am venit asa devreme. Le-am vandut atunci cateva gogosi dar nu m-au crezut si taticutul meu mi-a dat o corectie. Si de atunci m-am invatat minte. Eu zic ca parintii mei m-au educat foarte bine, pentru ca alfel nu mai eram ceea ce sint acum. Nu am ce sa le reprosez. Mi-au prins bine mustrarile de-a lungul copilariei. Toti copiii cand erau mici au fost mustruluiti de parinti la un moment dat. Eu nu am fost o exceptie.

Inprezent te afli printre primii 20 de luptatori de K1 din lume. Care a fost totusi primul tau job?

Am terminat liceul si m-am inscris la facultatea de Drept de la „Cuza” si m-am angajat ca agent de paza la un casino in Iasi. Lumea nu te respecta cind practici meseria asta. Te considera un nimic, te subestimeaza. Am vrut sa vad cum este sa pornesc de la zero.O situatie financiara acasa aveam, tatal meu este padurar, mama invatatoare, ar fi avut bani sa ma intretina. Dar eu am fost un adolescent razbunator, independent si vroiam sa reusesc prin fortele mele. Acestea sunt prostii pe care le fac toti cand sint tineri. Niciodata nu trebuie sa renunti ajutorul parintilor.

Care a fost pasul ce a facut trecerea de la meseria pe care o practicai, la Local Kombat?

Eu am jucat rugby timp de sase ani, dar m-am lasat pentru ca primeam foarte putini bani, antrenorii nu sustineau sportivii, erau egoisti. Erau interesati sa le iasa lor profit. Primele erau atat de mici incat acum de banii aceia imi cumpar o bere. In cazul in care castigam un meci, primeam 15 lei. Pentru ca m-am lasat de rugby, am inceput sa ma ingras. Si m-am dus la K1 la sala. Mie imi placea demult. Urmaream meciurile pe Tv Sport. Eram pasionat. Si m-am dus la maistru. Tin minte ca era altfel sala. Acum avem dotari foarte bune. Avem conditiile necesare pentru a face performanta, dar atunci nu era asa. Am inceput sa ma bat cu cei de acolo, apoi am participat la o selectie in Local Kombat si m-am batut cu doi bodyguarzi de-a lui Radu Mazare, care erau foarte mari. A inceput sa ma cunoasca lumea. Am participat la cateva gale profesioniste. Nu am avut o evolutie de amator. Am inceput sa cistig bani.

„Luptatorii sint niste legende”

Ai castigat prin KO chiar din al doilea meci al tau. Cati dintre sportivii pe care ii cunosti, au reusit aceasta performanta?

Fara sa ma laud, spun ca eu sint singurul sportiv din Romania care a avut pornire brusca, restul au avut un parcurs normal, treptat. Inca de la primul meci am avut adversari grei, pe Mihaita Golescu, care era vedeta in Local Kombat, luase campionatul de trei-patru ori. Efectiv nu mi se dadea nici o sansa in fata lui. Nu aveam intentia ca cineva sa ma promoveze. Cu cine mi se dadea sa ma lupt, cu acela ma luptam. Al doilea meci al meu l-am avut cu un campion european. Numai meciuri grele am avut. Si tocmai acestea au reusit sa ma faca mai puternic, pentru ca adversarii puternici mi-au dat posibilitatea sa ajung mai sus decat ei.

Care a fost cel mai puternic adversar al tau?

M-am batut cu Stephan Leko, care detinea locul sase mondial in k1. Eram la inceput, nu stiu daca implinisem un an de zile de cand practicam acest sport. A fost un meci foarte dificil. De atunci a inceput ascensiunea mea in K1.

Ai declarat in presa ca nu ti-e frica de nimeni din K1 si ca ai lupta cu oricine. Ce rival ai vrea sa invingi?

Pot lupta cu oricine… Nu am un rival anume. Luptatorii sint buni, sint niste legende. Cocncurentii sint pregatiti la un nivel foarte ridicat. Si in general nu ma lupt dupa preferinte, concurez la meciul care mi se da.. Cel mai mare rival al meu sint eu insumi.. Ma fortez sa ajung cat mai sus. Trebuie sa inveti sa iti invingi emotiile pe ring. Fiecare luptator se manifesta in felul sau, unii prin rautate. Si eu am emotii, de ce sa nu recunosc? Am si eu suflet.

„Cind celelalt se apropie de mine sa ma bata, ma transform”

Pe ring esti un personaj violent, iar in afara meciurilor, o persoana calma… Cum reusesti sa nu amesteci viata personala cu cariera?

Intotdeauna am fost un tip pasnic, pentru ca asa am fost educat. Am fost un elev bun, un copil destul de cuminte. Am luat bacalaureatul cu nota 9. Am avut un parcurs normal. Dar cind te urci in ring n-ai mama, n-ai tata. Acolo simti ca traiesti. Abia acolo ai adevarata adrenalina. Cei care se drogheaza sau merg cu 200 km/ora ar trebui sa experimenteze senzatia de pe ring. Cand se apropie celalalt spre mine sa ma bata, in momentul acela ma transform.

Ce reprezinta 7 febuarie pentru tine?

Atunci am cunoscut-o pe Georgiana, prietena mea. M-am combinat cu ea, cum se zice. (ride) Aceasta este ziua noastra. Acum a aparut Messenger-ul si hi5-ul. Atunci am vorbit cu ea pe Mirc: „asl pls”, dupa care ne-am intalnit si in timp am reusit sa ne intelegem bine si sa avem o relatie frumoasa.

Ce meciuri crezi ca te-au consacrat?

Toate meciurile cu fost importante pentru mine. Pentru ce ele se succed unul altuia si se leaga intre ele. Progeresiv, meci dupa meci, am invatat tot mai multe. Dupa meciul cu Stephan Leko a luptat cu Omar Bellamar, apoi cu un campion rus. Dupa aceea Serghei Gur, un alt om puternic. Numai datorita faptului ca am avut meciuri cu luptatori asa de buni, am reusit sa progresez. Unde exista concurenta, exista si evolutie.Colegul meu de sala, Sebastian Ciobanu a avut de asemenea meciuri foarte grele. Am ajuns amandoi destul de bine clasati acum.

Si nu s-a pus problema sa lupti vreodata cu prietenul tau, Sebastian Ciobanu?

O sa ne batem doar cand vom fi amandoi in finala. Ne antrenam impreuna si ne motivam unul pe celalalt. Daca te lupti cu cineva care iti tine piept, devii mai puternic. Intr-o sala trebuie sa existe o uniune intre luptatori.

„In Thailanda, pizza cu un picior mare de greier”

Dupa victoria de la Budapesta, te-ai antrenat o luna in Thailanda. Povesteste-mi experientele de acolo.

E o alta lume in Thailanda, oamenii sint primitori, fiind o tara turistica. Am avut niste antrenamente foarte dure acolo. Thailandezii au o conditie fizica incredibila. M-am acomodat foarte greu acolo, mai ales la fusul orar care e diferit de cel romanesc. Ma culcam la ora cinci dimineata. Dar sunt multe discoteci, multe cluburi, femei frumoase. Tin minte ca am mancat o pizza, pentru ca eu sint cel mai mare mancator de pizza si am gasit in ea un picior mare de…greier.Am ramas masca. Ei mananca multe insecte, gandaci, viermi, scorpioni, soparle. Nu am indraznit sa mananc. Pentru ei, ciudateniile astea care noua ni se par asa dezgustatoare, pentru ei erau delicatese. Eu sunt un nationalist convins si oriunde ma duc ma mandresc ca sint roman si imi flutur steagul, totusi, in opinia mea, spre deosebire de Thailanda, Romania e o tara inapoiata. Am fost odata intr-un club de manele si am platit pe un tigan sa-mi cante „Noi sintem români”. Nu putea sa pronunte cuvantul Român, el zicea „romani”. Dar nu sint rasist si n-am nimic cu minoritatea aceasta, pur si simplu am platit pentru melodia aceea si el nu a reusit s-o cinte.

Meciul care ti-a deschis usa spre Gala de la Amsterdam a fost castigat tocmai de ziua antrenorului tau, Mihai Constantin. Cat de mult iti influenteaza evolutia in cariera si in viata personala?

Intreaga mea cariera i-o datorez antrenorului meu. Imi aduc aminte ca era la inceput si m-a luat odata cu masina. Eu eram modern, aveam parul mai lungut si era facut cu gel. (ride) Si m-a luat serios la o discutie si mi-a zis: „Catalin, tu ai sa ajungi mare. Dar trebuie sa faci ce iti spun eu.” A avut incredere de la bun inceput in mine. Am ascultat sfaturile sale atat despre antrenamente, cit si despre viata personala si lucrul acesta mi-a schimbat viata. Pentru maistrul meu am cel mai mare respect si sint in stare sa fac orice pentru el.

„Unii cred ca daca iti iei cativa pumni in cap, innebunesti”

Care a fost cea mai mare infrangere?

Am participat la 17 meciuri, 15 le-am castigat, doua nu. Meciul de la Amsterdam l-am pierdut. Lupta cu Freddy Kemayo a fost cea mai mare infrangere. L-am subestimat. Am avut foarte mari emotii, erau vreo 40 000 de spectatori. Numai cit te uitai in jur si iti tremurau picioarele. Ti se taie respiratia. M-a invins prin KO. A fost o experianta destul de neplacuta. Dar mi-am luat revansa fata de el pe 6 noiembrie la Buzau. De data aceasta am cistigat meciul, pentru ca m-am ambitionat foarte mult. Am incercat sa ma refac dupa acel esec si am reusit printr-o victorie..

De cat timp ai nevoie sa te refaci in urma unui meci astfel incat sa fii pregatit pentru urmatoarele?

Depinde de fiecare meci in parte. Uneori dureaza trei zile, alteori trei saptamani. Cind ai depus un efort foarte mare, simti nevoia sa iei o mica vacanta. E foarte important si rolul familiei in acest caz. Cel mai adesea fac sedinte de masaj, fizioterapie, ma relaxez, ca sa pot fi pregatit pentru ce urmeaza.

Pe langa exercitiile fizice, ce fel de regim urmezi?

Un sportiv trebuie sa aiba o alimentatie bogata in proteine si carbohidrati. Primele pentru masa musculara, celelalte pentru energie. In general consuma carne de vita, de pui, peste, cartofi natur, orez, musli. Eu insa, mananc de toate. Mie imi place mancarea de la Fast Food. Alimentatia pentru un sportiv e importanta cam 30%, restul tine de antrenament, conditie fizica si echilibru psihic. Ai multe avantaje din partea acestui sport. Unii cred ca daca iti iei cativa pumni in cap innebunesti, nu-i adevarat. Chiar si dupa ce nu mai practici acest sport, ai un corp sanatos, fortifiat, ai oasele calite (zimbeste).

„Dupa ce ma las de sport, ma apuc de afaceri”

Va veni vremea cand vei renunta la acest sport. Cu ce te vei ocupa atunci?

Facultatea (Facultatea de drept-nr.) pentru mine este ca o anexa. Mama mi-a dat sugestia de a ma inscrie. Tin foarte mult la familia mea, pentru ca in momentele grele nu-ti sint linga tine nici macar prietenii, ci familia. Dupa ce ma las de sport, ma apuc de afaceri. As vrea sa devin deputat ori senator, nu neaparat in domeniul sportiv. E avantajoasa ideea uninominalelor. Dupa 30 si ceva de ani poate am sa candidez. Lumea ma cunoaste. Deocamdata sint prea tanar. La 24 de ani nu ma gandesc la politica, pentru ca nici macar nu indeplinesc conditiile necesare pentru a ocupa un asemenea post. O sa devin o persoana politica, dar mai tarziu. Daca iti doresti cu adevarat un lucru de care sa iti amintesti in fiecare zi, se indeplineste. Poti sa te duci la 100 de vrajitoare, nu conteaza. Eu sint un tip credincios. Cind faci ceva pentru ceilalti, faci de fapt pentru sufletul tau. Tin minte ca i-au dat un ceai unui batran care statea in fata unui supermarket si cersea. A luat ceaiul fierbinte – afara era iarna – si mi-a multumit intr-un asa fel, incat m-a facut sa ma gandesc la el toata ziua. Am fost asa de emotionat, incat aproape mi-a venit sa plang.

Mihaela Uglea