Sîmbătă, 25 octombrie, în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) din Iași, a avut loc dezbaterea intitulată „Cît de mult costă adevărul?”, susținută de jurnalistul de inverstigație Victor Ilie. Evenimentul, organizat în parteneriat cu Clubul Logos, o asociație axată pe comunicare culturală și cunoaștere, a fost moderat de elevele Casiana Balaur, Bianca Lazăr și Teodora Papuc și s-a desfășurat într-o zonă nouă a festivalului, inaugurată în grădina Palatului Culturii, Casa Young Adult.  

În deschidere, prima moderatoare l-a introdus publicului pe invitatul dezbaterii, iar discuția a pornit de la tema „Cum afectează experiențele trăite vaiața unui jurnalist?”. În acest context, Victor Ilie a mărturisit că este o persoană paranoică din cauza anchetelor pe care le-a documentat de-a lungul timpului, viața sa fiind frecvent pusă în pericol, din cauza informațiilor deținute. „De pildă, am această obsesie pentru criptarea și protecția datelor”. Pentru a oferi un strop de claritate, jurnalistul a dat drept exemplu cît de ușor se pot afla datele personale ale unui individ dacă acesta utilizează un serviciu de wi-fi public și gratuit în doar cîțiva pași simpli. A vorbit, de asemenea, despre cît de importante sînt mijloacele de securitate online. Victor Ilie a amintit și de un episod din viața lui, cînd a fost nevoit să se refugieze la o pensiune timp de o lună de zile, atunci cînd lucra la cazul fraților Tate, deoarece se simțea urmărit.

Întrebat despre cariera sa, el a trecut în revistă cîteva dintre redacțiile prin care a trecut și cum în momentul de față a ales să lucreze pe cont propriu: ,,Nu prea mă simt bine în redacții, pentru că îți zic alții ce să faci (…) și așa pot să fac ce vreau”.  

În ceea ce ține de construirea unei noi identități care să îl ajute în cercetările sale sub acoperire, Victor afirmă amuzat că este important  ,,să ai școala vieții” și că un jurnalist trebuie să fie capabil să se descurce în orice situație, chiar dacă este necesară improvizația. „Am ajuns să fiu samsar de freoane, încercînd să mă dau drept hoț în Marea Britanie”. Victor Ilie a explicat cum a luat parte la mai multe proiecte în care era necesară ascunderea identității sale în timpul anchetelor, una dintre acestea avînd loc în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord(UK), unde trebuia să joace rolul unui hoț care își căuta de muncă, dar în cele din urmă a cunoscut niște ,,interlopi” la un service auto, care făceau afaceri cu freon, un gaz toxic și utilizat la mașini, dar interzis în UK.

Publicul a fost implicat activ în dezbatere, iar un moment interesant a fost cînd o participantă a întrebat dacă este mai importantă studierea corupției în politică sau în jururnalism. Victor Ilie a mărturisit că i s-au oferit de nenumărate ori sume de bani sau ajutor în diferite domenii pe post de mită, dar se ghidează pe principiul „nu pui mîna pe ce nu este al tău.”. El a recunoscut că „este foarte ușor să te îmbogățești din presă. Cînd publici despre cineva, nimănui nu-i pasă de fapt despre ce publici, doarece lucrezi foarte mult cu rușinea oamenilor. De asta există tentația aceasta a banului.”
În finalul conferinței, ultima întrebare adresată a fost despre efectele inteligenței artificiale (AI) în redacții și procesul jurnalistic. Victor Ilie a răspuns că „este foarte nașpa ce se întîmplă în jurnalismul sistematizat” și că AI influențează considerabil redactorii și procesul de scriere într-un mod negativ.