El este locul unde se intilnesc talentul lui Paganini si tehnica lui Jimi Hendrix. Yngwie Malmsteen a construit un tezaur musical inarmat doar cu o chitara Fender. Sunetul care apropie riff-urile de power metal de simfoniile lui Bach l-au facut practic parintele neo-classical metal, debutind puternic cu un amplul album “Rising Force” care a zdruncinat modul in care era privit heavy metalul in anii ’80.

Geniul Fenderului

Cunoscut pentru mania sa imuabila pentru perfectiune muzicala, Malmsteen a evoluat gradat, desconsiderind acuzatiile vehemente primite de-a lungul timpului conform carora era un simplu virtuos instrumental lipsit de un autentic spirit artistic.

Incarnarea obsesiei paroape geniale, suedezul a trecut printr-un labirint sinuos de obstacole la nivel de viziune pina sa cistige o atare autoritate in genul initiat de el pentru a putea astazi lucra neingradit de sprincenele ridicate ale criticilor sau fanilor tipici heavy metal care nu reusesc sa iasa din incorsetarile genului.

„High Impact”

Ultimul produs discografic, “High Impact”, aparut in 2009, la doar noua luni de la“Angels of love”, este un album care a uimit critcii prin complexitatea solo-urilor de chitara in cominatie cu vocea inconfundabila al fostului solist Judas Priest, Tim “Ripper” Owens.

Piese precum “Caprici di diavolo”, “Blitzkrieg”, “Fugue” sau “Ouverture 1622” sint de o forta incomensurabila prin energia degajata de chitara electrica in ritmurile si orchestratia metal-clasic considerate la Malmsteen aproape “simbiotica”.

Tabulaturi scoase din sertar

Promotorul tehnicii numite “shredding” printre chitaristii pasionati readuce in prin plan o reinterpretare exemplara a piesei regretatului Michael Jackson, “Beat it”, intr-o varianta inedita, de o diversitate sonora incomparabila cu originalul. “Far beyond the sun”, piesa construita ca o cascada de acorduri de chitara, impinge parca ascultatorul hipnotizat la o un voiaj enigmatic printre siluete diafane, scaldate in fum de scena. O varianta live a acestei piese, precum si “”Trilogy suite” completeaza restul intr-un tot unitar incleiat de cursul fluent al armoniilor sonore.

Yngwie Malmsteen propune in demersul sau o evadare prin sunet, conturind per total un album in care inlantuirea notelor umple de energie intr-o forma atit de sublime si de subtila incit trecerea de la o piesa la alta se face insesizabil. (http://www.youtube.com/watch?v=_QsMrpbN2eo)

Alexandra Panaete