„Gigi Becali, condamnat la trei ani de închisoare” – cred că numai pe televiziunile de desene animate, fashion și muzică a lipsit știrea asta. În rest, vestea arestării patronului Stelei a făcut înconjurul Europei. Exact ceea ce-și doreau cei care au pus la cale arestarea lui: să demonstreze Comisiei Europene că Justiția română funcționează. Miza o știm cu toții: aderarea României la spațiul Schengen.

Totul a început duminică seara, cînd Gigi Becali a vrut să plece din țară, înainte de sentința din „Dosarul Terenurilor”. Cred că procurorii erau pregătiți ca el să facă asta. L-au adus la Parchet cu mandat într-un alt dosar: înșelăciune și abuz în serviciu la Avicola Iași. Deci dosarul era pregătit demult, așteptau doar momentul cînd să pună planul în aplicare. Reținerea de pe aeroport e semn clar ca se știa că va primi condamnare. Dacă nu știa nimeni nimic și au decis judecătorii luni după-amiaza – vezi Doamne – după conștiința lor, nu avea nimeni nicio treabă cu el. Dar s-a decis la nivel mare că trebuie să stea la pușcărie. Și uite că stă!

Complicitate la abuz în serviciu, deși acele contracte au trecut prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Să stai la pușcărie doi ani, după ce un contract de-al tău e aprobat de CSAT se cheamă execuție! Are dreptate Becali, condamnarea asta e pentru MCV, pentru Schengen. E și pentru că i-a „spurcat” pe toți și mulți au „un dinte” împotriva lui.

Se pot ridica cîteva întrebări: „De ce în România nu este respectat dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală?”, „De ce în Completul de trei se aplică principiul repartizării aleatorii a dosarelor, iar în cazul Completelor de cinci șefele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Livia Stanciu și Aida Popa – decid componența lor?”, „Care era termenul de prescriere al dosarului? (16 ani, 11 luni și 15 zile au trecut de la data primei întîlniri între Becali și reprezentanții MApN și data la care a fost condamnat la închisoare)”. Probabil cei care au decis arestarea lui cred că era un bun moment ca Justiția din România să se atingă în sfîrșit și de „ăștia mari”, de țintele cu notorietate. „L-a băgat la racoare pe Becali, a tăiat în carne vie!”. Sigur, poate apărea întrebarea: nu era mai convenabil să-i fi băgat pe cei din „Dosarul Transferurilor”? Erau mai mulți! Nu poți „rezolva” tot la Înalta Curte. Cînd e o speță ce „trebuie rezolvată”, se schimbă Completu și intră cel care trebuie. Întotdeauna! Sînt fix aceiași oameni! Nu poate fi Completul acela la toate, intră cînd se poate. Nu s-a putut în cazul celor implicați în transferuri.

Eu sînt indignat de faptul că un om, indiferent cine este, ajunge să fie tratat așa. Și din pricina aceasta trebuie să sufere o familie vreme de doi ani. Cazul lui nu este singurul din România de acest fel. Asta e, de fapt, problema! De Becali știi, că e Becali, dar cine știe cîți iau condamnări așa… la mișto?! Potrivit unui principiu elementar de drept, decît să stea un nevinovat în pușcărie, mai bine zece vinovați liberi. Văd că la noi e invers. Sigur va trece peste anii aceștia cu demnitate. E o lecție pentru el și poate așa se va curăța de toate.