Microbuzele de pe ruta Iași-Chișinău sînt mai tot timpul pline, preponderent cu studenți gălăgioși și cu femei perseverente ce merg să-și mai perfecteze vreun act românesc. Sînt pline și atît de vii încît ai spune că un întreg univers se ascunde în vehiculul ponosit.

Necunoscutul meu prieten

Dacă ești printre studenții care circulă des acasă, fără să vrei, începi să-ți cunoști colegii de drum. Inițial, vă întîlniți cu ochii, după care vă zîmbiți timid și de cele mai multe ori legați o conversație despre Iași, profi sau facultate. Scaunele din microbuzele Iași-Chișinău au ascultat atîtea povești încît ar trebui să cunoască universitatea mai bine decît ieșenii. Poate că au și unit destine de basarabeni în prietenii sau iubiri, dar astea nimeni nu le știe. În preajma Crăciunului sau a sărbătorii de Paști, fețele noi invadează microbuzele cunoscute. Sînt concentățenii noștri ce învață la Timișoara, Cluj sau Sibiu și vin cu trenul pînă la Iași. Drumuri lungi de peste 14 ore, urmate de încă vreo patru prin Moldova, pe șosele ce vor să devină europene odată.

Cei care ne trec Prutul

Să circuli prima dată de la Chișinău pînă la Iași poate părea obositor, dar, după 20 de călătorii, începi să cunoști toate adînciturile din asfalt și stațiile unde poți cumpăra o înghețată sau o cafea. Drumul devine familiar, iar șoferii – aproape familiali. Pe ei îi rogi să te ia de la Casa de Asigurări ca să nu plătești un taxi pînă la gară, iar dacă refuză, le poți vorbi cu o voce mieroasă: „Domnule Mihai, am o geantă foarte grea, circul în fiecare săptămînă…”. Și de obicei se lasă bătuți. Le știi numele, obiceiurile, necazurile. Și, în special, preferințele muzicale. Am cunoscut șoferi care ascultă numai chanson rusesc, cîntece populare sau balade de iubire. Nu sînt cei mai politicoși oameni, dar sînt cumsecade, obosiți de cele două trasee zilnice, amărîți de problemele de-acasă, din Moldova. Dacă ai prins un loc lîngă ei, te întreabă îngîndurați: „Și e bine acolo? Te mai întorci?”. Dacă le spui da, te privesc cu naivitate, nedumerire și cu un strop de admirație.

Acasă, încapsulată într-un borcan

Tot microbuzele Iași-Chișinău aduc studenților într-o zi negociată și mult așteptată pachetul de acasă. Acolo, mamele grijulii pun în caserole sărmaluțe sau bătute, echivalentul unor șnitele. Tot aici, mai poți găsi pelmeni, adică un fel de coltunași cu umplutură de carne. Un pachet de hrișcă și poate unul cu fulgi de ovăz, din care noi, basarabenii, să facem terci. În același miraculos pachet, chiar daca nu ai rugat să-ți pună, mai găsești biscuiți cu lapte condensat și desigur, cîteva bomboane Bucuria, dosite cu grijă printre haine. Și indiferent cît de mult îți dorești să rămîi în România, pachetul mamei te cheamă înapoi, amintirea ei te-ndeamnă să treci vama Sculeni și să o iei spre Moldova care te mai așteaptă acasă.

Sursă poză: cubreacov.wordpress.com