Ciprian Feghiuş a ajuns din ringul de luptă în Iadul Bucătarilor

„Cred că oricine are o mască. La concurs eu am aruncat-o, am lăsat-o într-un colţ şi am fost chiar eu”, spune Ciprian Feghiuş. Totul a început în urmă cu trei ani, atunci cînd ieşeanul a urmat un curs de junior chef în Milano. După asta, a lăsat deoparte luptele de K1 care l-au marcat în viață şi s-a apucat serios de bucătărie. Atît de serios încît a ajuns pînă într-acolo încît farfuriile sale să fie apreciate de maeștrii bucătari şi văzute de o ţară întreagă în timpul emisiunii „Hell’s Kitchen” de la Antena 1.

La o primă privire, Ciprian pare genul de om dur, cu tatuajele împînzite pe corp și braţele lucrate îndelung la sală și în timpul antrenamentelor de K1. Însă pe măsură ce îl descoperi, ajungi să înţelegi că asta e doar o armură în spatele căreia stă ascunsă o fire mult mai sensibilă, de la care scoți foarte greu cuvintele. Îmi și spune, înainte să începem, că nu prea îi place să discute cu oamenii şi nici nu o face decît dacă simte o „chimie”, altfel se retrage.

De dragul familiei şi al unui pasaj din ziar

Ciprian a avut o copilărie frumoasă, deşi părinţii săi s-au despărţit cînd avea 5 ani. Pînă astăzi el şi-a căutat tatăl şi a dat într-un final de el, i-a spus că vrea doar să-l cunoască, însă s-a lovit de reufuzul acestuia. Chiar și așa, spune cu o mîndrie în glas că ceea ce l-a ajutat să reuşească a fost familia, dar şi un pasaj dintr-un ziar despre o maşină de fabricat oameni tari. „Asta m-a motivat şi în cadrul emisiunii, altfel plecam de la început.”

În toată viața sa, Ciprian nu s-a ferit niciodată de muncă. De-a lungul timpului a lucrat în construcţii, ca bodyguard, magazioner, ajutor de barman sau pazni, însă de gătit, a gătit întotdeauna.

„Am îmbrăţişat meseria asta pentru că voiam să fac ceva pentru viitor, ceva care să îmi placă cel mai mult.” A trăit în Italia, iar acest lucru i-a influenţat gusturile atunci cînd se așază în fața aragazului. De aceea îi place să gătească peşte, paste, lasagna sau rizotto, iar cînd vine vorba de mîncat se dă în vînt după gustul picant. „Dacă îmi dai o bucăţică de pîine picantă, o mănînc cu mare plăcere”, spune el. Nu e înnebunit după anumite ingrediente, ci îi place mîncarea bună, care este gătită cu drag. Mănîncă româneşte, asiatic, mediteranean şi îi place să încerce orice.

Ciprian este logodit şi are un băieţel de trei ani. Cînd nu e cu ustensilele de gătit în mînă îi place să iasă cu ei, să se plimbe prin locuri verzi şi să călătorească, ajungînd să viziteze multe dintre țările Europei. Acasă nu găteşte decît la ocazii speciale. În rest, de mese se ocupă soţia lui şi, spune el, o face chiar foarte bine.

Ciprian pune suflet în orice bucate prepară (foto: Gabriela Arsenie)

Fe luptele K1 s-a apucat atunci cînd a împlinit 33 de ani, iar povestea este una simplă. În timp ce era în Spania şi îşi căuta de lucru, a trecut pe lîngă o sală de sport şi a intrat din curiozitate. S-a îndrăgostit de sport, de ring, de antrenamente și de stilul de viață şi a rămas acolo timp de două luni. Revenit în ţară, a continuat cu antrenamentele şi a avut cîteva meciuri, după care a luptat pentru un club din Italia.

„N-au fost multe lupte dar au fost, în schimb, intense”, spune acesta explicînd însă că acum a mai renunțat la ele pentru a petrece mai mult timp alături de familie și în bucătărie. „Sînt familist şi nu-mi mai permit să mă accidentez”, crede el. Spune că practicarea sportului îl bucură, îi aduce liniştea şi posibilitatea de a se detaşa de întîmplările neplăcute din viaţă. Sportul l-a ajutat chiar și în bucătărie, făcîndu-l să devină mai disciplinat.

De emisiunea „Hell’s Kitchen” a auzit din întîmplare, de la un prieten care l-a sunat ştiind că e pasionat de gătit. „Iniţial am refuzat, însă el a tot insistat şi am luat-o ca pe o glumă. Am fost la preselecţii, am făcut un preparat după care, la cîteva săptămîni, am fost sunat şi mi s-a zis că am fost selectat”. A trăit cu intensitate cele 36 de zile din competiţie și spune că a avut momente bune şi momente mai puţin bune, însă a fost „nemaipomenit de fericit” cînd preparatul său, paste de orez cu creveţi şi legume, i-a fost introdus în meniu de către chefi. „Sînt foarte puţine momente în care am fost mîndru. Ăsta a fost unul dintre ele”, a declarat Ciprian. O altă farfurie apreciată a fost muşchi de porc în pesmet cu cartofi, parmezan şi prosciutto.

Sensibilitatea a cîştigat teren în faţa muşchilor

De la televizor, nu ai crede că e tipul care plînge, care se lasă impresionat de laude şi care pune suflet în fiecare bucăţică de mîncare. Ciprian găteşte în funcţie de starea lui de spirit – dacă e supărat, nu are acel ceva în farfurie şi chiar dacă foloseşte acelaşi gramaj și aceleași ingrediente, reţeta nu iese. „Recent am făcut o ciorbă de fasole cu urzici şi mîncau de parcă spuneai că e nu ştiu ce. Atunci cînd eşti foarte ok psihic şi mîncarea iese mai bună.” Drept dovadă, în urma unui conflict cu Tudor, un concurent din emisiune, Ciprian şi-a vărsat toată frustrarea în farfuriile prezentate chefilor.

Competiția a fost strînsă (foto: Gabriela Arsenie)

E omul care urăşte cearta, iar la „Hell’s Kitchen” era oarecum inevitabilă. De aceea mărturiseşte că i-a fost foarte greu să reziste în atmosfera de acolo. Cu toate astea, nu regretă pentru că a învăţat foarte multe lucruri pe care, dacă stătea acasă, le asimila abia în câţiva ani buni, simțind că a lucrat cu profesionişti şi de la fiecare „a furat” cîte ceva. „Emisiunea mi-a schimbat orizontul în ceea ce priveşte bucătăria”, spune Ciprian.

După ce s-a încheiat competiţia se aştepta ca oamenii să-l critice, însă spune că nu a fost deloc aşa. Toată lumea l-a apreciat, atît pentru platourile gătite, cît şi pentru felul său de a fi. „Atunci cînd te vezi la televizor, calculezi fiecare vorbă pe care ai spus-o. Însă acum zic sincer că a fost una dintre cele mai tari experienţe din viaţa mea.”

În prezent, Ciprian lucrează la Cafeneaua Piaţa Unirii, iar pe viitor visează să-şi deschidă un restaurant micuţ. Însă merge şi la sală unde are un grup pe care îl antrenează. „În bucătărie, dacă ai 1% talent şi 99% dăruire şi voinţă reuşeşti. Eu am văzut oameni care nu ştiau nimic, care nu erau foarte pasionaţi, dar voiau şi astfel au evoluat. Important e să-ţi doreşti.”