Robert Dorin, luptătorul la Scorpions Iași, este pasionat de kickboxing, sportul care îl inspiră și care a devenit pentru el un sens al vieții, în care este permanent ghidat de țeluri. La doar 21 de ani, Robert are un palmares constituit din 12 victorii la nivel profesional, printre care 6 prin KO (knock-out) și 3 înfrângeri. Tînărul învață în anul III la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Robert crede că tocmai pasiunea pentru sport i-a schimbat viața și l-a schimbat pe el însuși, i-a creat personalitatea.

În căutarea unui hobby potrivit

Studentul nu s-ar fi gîndit niciodată că va ajunge să facă sport de performanță și că va face cariera în acest domeniu. În copilărie, părinții au încercat să-i insufle dragoste față de alte domenii total opuse celor de care este pasionat Robert în prezent. „Țin minte cum în copilărie încercam să învăț să cînt la chitară, mama credea că o să-mi placă. Apoi, părinții au decis că vor să mă ducă să fac modelling. Încercau să-mi găsească un hobby. Eu însă, fiind un copil timid, mai ciudat la felul meu de a fi pentru că îmi plăcea să stau singur, nu vroiam să fac nimic”, spune Robert în timp ce se uită meditativ pe fereastră.

Nu-mi venea să cred că acest tînăr care nu părea a fi deloc timid, ci dimpotrivă sigur pe sine, zâmbitor, cândva era altfel de om. Tatăl lui Robert a vrut ca fiul lui să învețe să se apere, să socializeze, să colaboreze cu alți copii, de aceea l-a dus să facă sport de contact la Scorpions Iași. Nici nu bănuia că mai tîrziu, sportul se va transforma într-o pasiune pentru fiul său și că acesta va face performanță. „La 14 ani am intrat în sala de sport Scorpions Iași, unde se antrenau Cătălin Moroșanu și Sebastian Ciobanu, kickboxerii care erau deja cunoscuți și aveau rezultate bune în acest domeniu. Acest lucru m-a motivat să mă antrenez ca să am și eu rezultate bune”, povestește Robert.

Performanța cere sacrificii

Robert făcea în fiecare zi naveta din Tomești în Iași, unde avea antrenamente. Сhiar dacă era obositor să învețe la școală, iar după amiază să parcurcă kilometri ca să ajungă de la o destinație la alta, chiar dacă ajungea tîrziu acasă și abia de mai reușea să citească cîte ceva, să-și facă temele, să ajute prinților, Robert nu a renunțat la kickboxing, care a devenit o ocupație existențială.

Își bea încet cafeaua și povestește că a sacrificat multe, pentru că nu avea timp să se joace sau să se distreze ca ceilalți copii. „Aveam un program stabilit de antrenamente, nu ieșeam la plimbare cu prietenii, astfel am pierdut legătura cu ei. Direct de la școală fugeam la antrenament și invers. Dar nu am simțit această greutate a singurătății mult timp, pentru că la sală mi-am găsit prieteni. Mi-am găsit a doua familie”, susține Robert fără un pic de regret.

Kickboxing – sportul care formează caractere

Primul campionat la care a participat Robert, a avut loc la 14 ani. Cînd a ieșit în ring, a avut emoții, pentru că era copil și era prima lui competiție. Ani la rînd, antrenamente după antrenamente, Robert și-a dezvoltat multe calități, printre care stăpînirea de sine și controlul asupra emoțiilor. „Nu sînt sportiv care să se lase copleșit de emoții. Mă gîndesc la pregătirea de care am avut parte, la tactica care trebuie să o pun în funcție pentru al învinge pe adversar, de aceea intru cu încredere în ring” , povestește Robert. Acesta spune că kickboxing-ul e un sport care formează caractere, trebuie multă determinare, voință, seriozitate ca să fii capabil să lupți corect. „Kickboxing-ul nu e ca fotbalul: pierzi un meci și pleci acasă. Aici dacă pierzi un meci serios, stai trei luni în spital”, spune tânărul sportiv.

„Cred că toți sportivii de performanță au avut momente în viață cînd au vrut să lase totul baltă, dar anume în aceste momente e important să continui, pentru că atunci afli dacă ai tărie de caracter sau nu, dacă ceea cu ce te ocupi te pasionează într-adevăr. Mereu o să fie probleme financiare, o să te timți singur, o să simți că nimeni nu te susține. Sînt persoane invidioase, care o să te tragă jos, o să zică că nu ești bun, o să zică să lași… Dacă îți place ce faci, atunci niciodată, nimeni nu o să te poată convinge să abandonezi visul. Demonstrează că ești capabil, că poți.”

Robert povestește că kickboxing-ul este un sport de echipă, pentru că toată pregătirea se realizează cu colegii de antrenament. „Nu e posibil să te antrenezi de unul singur, ai nevoie de ajutor, de susținere morală. Eu am primit această susținere de la părinți și cel mai mult de la antrenorul meu Mihai Constantin și cei doi colegi Cătălin Moroșanu și Sebastian Ciobanu”. A învățat din experiența lor, ei l-au îndrumat, l-au ajutat și susținut în momente dificile. Mă duc cu toată încrederea lor să lupt, acest lucru mă motivează”, adaugă Robert, în timp ce-și bea cafeaua rămasă în pahar. „Tot ei m-au ajutat să înțeleg că nu învățăm din victorii, ci din înfrîngeri, pentru că doar atunci vedem cu adevărat ce am greșit”.

Tînărul menționează că niciodată nu a dat lovituri ilegale, a vorbit frumos conferințe de presă, pentru că a încercat întotdeauna să fie corect în ceea ce face, să demonstreze profesionalism.
Cafeneaua se umple treptat cu studenți care au venit să-și ia cafeaua pe care să o savuzere în pauză. Unii se salută cu Robert, dau mîna cu el. Tânărul nu se lasă furat de forfota ce s-a creat din cauza studenților gălăgioși și continuă îngândurat: „Cred că toți sportivii de performanță au avut momente în viață cînd au vrut să lase totul baltă, dar anume în aceste momente e important să continui, pentru că atunci afli dacă ai tărie de caracter sau nu, dacă ceea cu ce te ocupi te pasionează într-adevăr. Mereu o să fie probleme financiare, o să te timți singur, o să simți că nimeni nu te susține. Sînt persoane invidioase, care o să te tragă jos, o să zică că nu ești bun, o să zică să lași… Dacă îți place ce faci, atunci niciodată, nimeni nu o să te poată convinge să abandonezi visul. Demonstrează că ești capabil, că poți.”

Părinții lui Robert au văzut la început frecventarea acestui club ca fiind un simplu hobby. Erau fericiți că fiul lor are cu ce se ocupa, nu pierde timpul pe lucruri care nu se merită, nu fumează, nu consumă alcool. Cu timpul, acest hobby s-a transformat într-o pasiune, iar părinții au încercat să discute cu el despre faptul dacă nu ar vrea să renunțe să mai practice acest sport, pentru că este periculos. „Am avut destule certuri cu ei. Au văzut că sînt foarte pasionat, decis și încăpățînat, de aceea nu au mai zis nimic. Mama nu știe niciodată cînd am lupte, nu-i zic pentru că nu vreau să stea cu grijă. Află mai tîrziu de la rude sau știri, se supără, dar nu e genul care să țină mult supărarea. Tata mereu știe cînd va avea loc lupta. El e bărbat, se descurcă cu astfel de emoții și mă mai susține, chiar dacă ar vrea să fac altceva”, spune Robert.

Performanța în sport încununată cu titluri

Robert deține trei titluri de Campion Național al României în trei categorii diferite: 80 kg, 85 kg și 95 kg, este Campion Național al Republicii Moldova la categoria grea și Campion European la categoria grea juniori. Are multe premii, a deținut multe victorii, iar eu l-am rugat să mi le zică pe cele la care ține cel mai mult. Privește pe fereastră, se gîndește puțin, după care zice: „Țin foarte mult la toate premiile, pentru că acestea sînt rezultatul muncii mele. Cred că cel mai important premiu este Aurul de la Campionatul Europenean de juniori, iar cea mai importantă victorie a fost împotriva lui Fabio Kwasi, luptător de top din Olanda, urmașul lui Badr Hari. Vreau să vă dărîm pe toți cum a făcut Mike Tyson și vreau să rămîn în top la fel ca Michael Jackson”, a zis tânărul, după care a râs cu poftă. „Cred că aceasta e deviza mea, deși sună parcă a glumă. E o glumă serioasă”, zâmbește.

„Mereu înveți, chiar și de la o persoană fără experiență. Un campion adevărat învață de la oricine și orice, e ca un burete, absoarbe toată informația importantă. Dacă mergi cu convingerea că știi tot, n-ai să ajungi departe.”

Robert vrea să se dezvolte în continuare, să devină cel mai bun în kickboxing, să ajungă în topul mondial. Îi place să fie admirat ca sportiv, îi place să fie cunoscut. „Este un lucru firesc să vrei să te cunoască lumea datorită succeselor pe care le ai. Cînd cîștig, simt o satisfacție a muncii depuse de mine, parcă aș fi cucerit lumea, e ceva de nedescris”, explică Robert. Este o grupă de copii mici la sala Scorpions Iași, care îl susțin mereu, fac poze împreună. Robert povestește că îi place să vadă copii care se antrenează cu o determinare și dorință mai mare decît atunci cînd era el copil. „E plăcut să-i motivezi pe alții”.

După ce termină Facultatea de Economie, Robert își va continua cariera în kickboxing. Mi-a explicat că a învățat economie pentru a avea în viitor o garanție. „Cine știe ce se poate întîmpla la un meci, orice meci poate fi ultimul. Riști, pentru că poți să te alegi cu o traumă, care nu-ți va mai permite să practici sportul în continuare. Rămâi cu nimic”. Vrea să rămînă în România, dar speră că vor interveni schimbări în sistem. Kickboxerul susține că sportivii în România nu sînt promovați, nu sînt susținuți financiar și nu sînt apreciați la justa lor valoare. Aici, în România, el se simte cel mai bine, alături de familia și prietenii lui.
În prezent, Robert se antrenează intens pentru Campionatul Mondial de lupte KOK (King of Kings), care va avea loc în noiembrie 2015. „ Mereu înveți, chiar și de la o persoană fără experiență. Un campion adevărat învață de la oricine și orice, e ca un burete, absoarbe toată informația importantă. Dacă mergi cu convingerea că știi tot, n-ai să ajungi departe.”