Deși legislația în vigoare cere ca universitățile să asigure condiții speciale pentru studenții cu dizabilități, instituțiile de învățămînt superior încă întîmpînă dificultăți în acest sens. La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași s-au luat de-a lungul timpului măsuri, precum amplasarea de noi căi de acces, însă deplasarea către unele săli de curs pentru acești studenți rămîne în continuare anevoioasă.

Conform art. 118, alin. 3 al Legii Educației Naționale nr. 1/2011, „studenții cu dizabilități fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptate acestora în totalitatea spațiilor universitare, precum și condiții pentru desfășurarea normală a activităților academice, sociale și culturale în cadrul instituțiilor de învățământ superior”. Avînd în vedere însă că unele clădiri ale UAIC fac parte din patrimoniul național (cum ar fi corpul H, I, J sau Observatorul Astronomic din corpul A) și nu se poate interveni în construcția lor, lipsesc de aici rampele sau lifturile de acces.

 

Locurile din cămine pentru studenții cu dizabilități

Camerele de cămin amenajate pentru studenții cu nevoi speciale trebuie să fie doatate cu grup sanitar, iar studentul se poate caza împreună cu însoțitorul său. Regulamentul de cazare al UAIC specifică faptul că „taxa de cazare a însoţitorului este echivalentă cu a unui student”, iar „studenţii cu handicap grav şi accentuat beneficiază de reducerea tarifului de cazare cu 50%”. „Acolo unde nu au acces, studenții cu nevoi speciale au însoțitori din familie sau colegi care îi ajută. Totuși, în ceea ce privește locurile de cazare, dacă studenții anunță si solicită un loc de cazare la care să aibă acces ușor, departamentele specializate ale UAIC se ocupă să ofere aceste locuri”, a declarat Diana Chihaia, șef Departamentul Servicii pentru Studenți și Absolvenți (DSSA).

Rampă acces cămin

Dar unii studenți nu își permit un însoțitor. „Dacă merg singură de la cămin pînă la facultate fac 30 de minute. Ar fi foarte bine ca facultatea să ofere un însoțitor. Eu fiind din Republica Moldova nu are cine să stea cu mine și nici nu am rude în România”, a explicat o studentă a Facultății de Litere. Din cele 14 cămine ale UAIC, doar două au lifturi: Căminul C5 și Căminul „Gaudeamus”. Mai mult, în căminul C4 nu există nicio cale de acces pentru studenții cu dizabilități locomotorii. În ceea ce privește accesul lor la cantinele din Akademos și Titu Maiorescu, există rampă de acces numai la intrarea în clădire. Căminele din Complexul „Titu Maiorescu” (C5-C8) au fiecare cîte două camere cu grup sanitar, cele din Complexul „Codrescu” (C10-C13) au doar cîte o cameră pentru persoanele cu dizabilități, fără grup sanitar, iar căminele C1-C4 din „Tîrgușor-Copou” nu dispun de nicio cameră amenajată pentru studenții cu nevoi speciale. Acestea au doar cîte o rampă la intrare. Toate camerele destinate acestor studenți se află la parter. Căminul Akademos este singurul cu două rampe de acces: una dreaptă și alta oblică.

 

Noile amenajări din universitate

În Corpurile A și B au fost amplasate la începutul anului universitar cîte o platformă înclinată de tip DSL, pe care studenții cu dizabilități locomotorii le pot utiliza singuri. Cu toate acestea, unii întîmpină dificultăți în a le folosi. „Nici nu știu cum funcționează. Acolo scrie «apasă aici», «rotește», dar mi-e frică să o folosesc. Prefer să merg pe scări, decît să cad”, a precizat o studentă de la Facultatea de Litere. Există cîte un grup sanitar pentru cei cu deficiențe locomotorii în corpul A (la parter), în corpul B (etajul al II-lea), corpul D (etajul I) și în coprul I. În corpurile G și H accesul este blocat, pentru că nu există niciun fel de rampă și, implicit, niciun grup sanitar. Accesul în amfiteatrul „Adrian Marino” (P1) este de asemenea dificil. „Cum mergi în P1 nu e deloc rampă, doar scări. Am multe cursuri acolo, dar îmi las căruțul pe hol și merg pe scări. Cînd merg în Reading Room – coșmarul vieții mele. Pe drumul de acolo este și pietriș”, a explicat o studentă. Accesul la unele rampe este în continuare dificil, iar mersul cu liftul durează. „Cartela mi-au dat-o foarte greu, după o lună, și cînd am zis că am nevoie, au spus să urc cum vreau. M-a văzut un profesor cînd urcam scările și mi-a dat cartela dumnealui. Pe rampă ușor de coborît, dar cum urc? Trebuie să mă împingă cineva.”

Tot în această perioadă, la avizirele secretariatelor au apărut traduceri în alfabetul Braille ale anunțurilor. Acestea sînt realizate de Asociația Nevăzătorilor din România, Filiala Județeană Iași, în urma unui contrat încheiat cu universitatea. „Parteneriatul are drept scop combaterea marginalizării și excluderii sociale a persoanelor cu handicap, precum și creșterea calității vieții acestor categorii de persoane. Universitatea se angajează să promoveze drepturile persoanelor cu nevoie speciale, ale celor cu deficiență de vedere și auditivă, și să le asigure mecanismele de comunicare adaptate nevoilor specifice ale acestora”, au declarat reprezentanții universității.

 

Neîncredere sau dezinformare?

Universitatea trebuie să asigure, de asemenea, și integrarea socială a studenților cu nevoi speciale, nu doar drumul pînă în amfiteatre sau laboratoare. „Pot solicita consiliere la Centrul de Consiliere Educațională, Psihologică și pentru Persoane cu Cerințe Speciale (CEPP) din cadrul DSSA. De asemenea, UAIC, prin facultățile care au specializări legate de domeniul asistenței sociale, precum cea de Psihologie și Știinte ale Educației, inițiază diverse proiecte care se adresează unor categorii de studenți”, a precizat Diana Chihaia, șef DSSA. În luna noiembrie a anului trecut, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației propunea organizarea unui grup de suport pentru studenții cu nevoi speciale, al cărui scop era integrarea socială prin împărtășirea dificultăților cu care se confruntă. „Grupul nu s-a format, aș vrea să încep o campanie nouă de promovare. Studenții nu au răspuns, iar credința noastră este că sînt temeri firești, că nu îi poate ajuta, ci doar îi expune și vulnerabilizează. De aceea trebuie să le demonstrăm că sînt utile aceste grupuri”, a explicat asist. univ. dr. Oana Dănilă, inițiatoarea grupului. Șeful DSSA spune că e vorba de o lipsă de informare în acest caz.

Instrucțiunile de folosire a rampelor mobile din cele două corpuri principale ale universității sînt încă un mister, așa că studenții cu nevoi speciale vor mai cere ajutorul colegilor, dacă nu au însoțitor, iar celelalte corpuri au rampe numai la intrare. Clădirile de patrimoniu nu pot fi modifcate, prin urmare, traseul către sălile de curs din aceste locuri va rămîne la fel de greu.