Anne Lonsdale este modelul perfect al profesorului universitar: inteligent, echilibrat, echidistant, dar mereu cu o privire noua si critica asupra lucrurilor. Fiind unul dintre liderii Universitatii Cambridge, ea a reusit sa faca destule lucruri utile si pentru tarile din estul Europei, unde a ajutat la consolidarea mai multor centre academice. In prezent este membru al Consiliul Executiv al Grupului Coimbra si reprezentantul rectorului Cambridge. A fost prezenta la Conferinta Anuala a grupului Coimbra care s-a tinut la Iasi, la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, in perioada 8-11 iunie.

V-ati nascut si ati crescut intr-un mediu academic. Cum ati fost influentata de acest mediu?

Am fost interesata mereu de tot ce se intimpla in jurul meu. Am fost invatata de la inceput ca exista raspunsuri pentru toate intrebarile, ca este incitant sa cauti raspunsuri, ca exista carti si referinte in care poti sa cauti raspunsurile. Am invatat ca lumea e fascinanta si ca nu ar trebui sa ne plictisim niciodata.

Tatal Dumneavoastra a fost fizician. Ati reusit sa indragiti fizica vreodata?

Mai curind nu. Gaseam fizica fascinanta si inca mai cred ca e asa, insa nu am inteles-o niciodata. Poate si pentru ca n-am fost destul de asionata de matematica. Am fost in schimb interesata de limba si de cultura, de lucrurile care transforma individul din homo sapiens intr-unun om de cultura.

Cum a fost experienta Dumneavostra ca studenta?

Am fost studenta la Oxford. Am studiat mai intii limbile clasice, latina si greaca, filosofia si istoria antica, apoi mi-am luat si diploma in chineza.

Ce ati invatat in universitate pe linga cursuri si materii?

Am invatat ca viata e foarte complicata, iar omul este complex si fascinant. In acelasi timp am invatat despre ceea ce discutam azi dimineata la conferinta, despre cooperare, care este calea cea mai buna spre a “ataca” lumea si a o cuceri, intr-un final.

De unde va vine interesul pentru tarile Europei de Est?

In 1991, am avut sansa sa lucrez cu George Soros in Budapesta, Praga si Varsovia. Cred ca am avut norocul, atunci cind tarile din est “s-au deschis” sa ma aflu aici si sa vad cum se misca lucrurile. Iar asta mi-a parut foarte interesant.

„Impresia pe care o avem noi in vest este mult mai gri, pe cind aici totul este plin de viata, plin de culoare si de farmec.”

Aveti si vreo curiozitate legata de ecologie in aceste tari?

In mare parte, pentru ca am gasit un mediu ecologic foarte interesant in Europa centrala si de est. Dar interesul meu si mai mare s-a manifestat pentru China, pentru ca o cunosteam foarte bine, din 1964. Eram mai interesata sa vad cu tarile isi “pierd” din comunism si cu ce probleme se confrunta in acest proces. Iar in Europa acest lucru s-a intmplat intr-un mod foarte diferit de China.

Sinteti pentru prima oara in Romania. Cum vedeti aceasta tara, acest oras, oamenii de aici?

Am petrecut ceva timp cu studenti romani din Budapesta, asa ca eram foarte interesata sa vin aici. Cred ca farmecul acestui loc, care a supravietuit aici, nu este reprezentat foarte bine in vest. Cred ca ar trebui sa va promovati un pic mai mult, pentru ca acesta este un loc foarte frumos. Dar impresia pe care o avem noi in vest este mult mai gri, pe cind aici totul este plin de viata, plin de culoare si de farmec.

Care este diferenta dintre un student de la Cambridge si unul de la “Alexandru Ioan Cuza”?

Nici una. Doar ca poate studentul de la Cambridge nu stie atitea limbi.

Diferentele culturale pot fi eliminate? Ar trebuie eliminate pentru o colaborare mai buna?

Eu sper ca nu vom elimina diferentele culturale, pentru ca acestea sint fascinante. Ele arata un alt mod de a examina si de a structura lumea, de a structura viata, moartea si toate lucrurile care ne fac umani. Iar aceasta diversitate este una speciala si foarte valoroasa.
Si sper ca se vor crea oportunitati egale pentru toate tarile, cele din est si din vest, mai ales cele din est, care au avut de suferit atita timp si nu au avut aceleasi oportunitati; dar sper ca tarile nu-si vor pierde din cultura lor.

Este o problema faptul ca universitatile s-au simtit destul de “dirijate” de guverne

Cum poate o structura ca Uniunea Eurpoeana, bazata pe dezvoltare economica, sa ajute la dezvoltarea mediului educational?

Cred ca am primit sansa sa ne cunoastem si sa ne intelegem unii pe altii. Cind am infiintat gurpul Coimbra a trebuit sa ne sincronizam toate detaliile legate de programul, de obiceiurile si de viata noastra academica, din toate tarile, ca sa intelegem cind studentii nostri vor fi intr-adevar pregatiti ca sa faca schimburi culturale, sa stabilim metodele prin care vor fi examinati. Nu stiam foarte multe unul despre altul, multi dintre noi aveau relatii in Statele Unite ale Americii, relatii bilaterale si foarte putini aveau relatii multilaterale cu universitatile europene. Asa ca formarea acelor relatii, bazate pe intelegere, ne-a ajutat, cel putin la nivel practic, legate de admitere, de examinare. Toate aceste lucruri au fost foarte necesare. Repet, nu era vorba despre pierderea diferentelor, ci despre posibilitatea sa facem lucrurile mai usoare si sa ne bucuram de aceste deosebiri.

Care este problema prin care trece educatia europeana acum?

Cred ca trecem printr-o criza la toate nivelurile, cauzata de cea financiara, evident. Dar un american a spus odata ca nu exista nici o limita pentru banii care pot fi cheltuiti bine si intelept in folosul invatamintului superior. Si cred ca e adevarat, daca ai mai multe resurse, poti face mult mai multe lucruri utile, poti sa oferi oamenilor mai multe oportunitati.

Pe linga problema financiara, mai cred ca este o problema faptul ca universitatile s-au simtit destul de “dirijate” de guverne. Am impresia ca universitatile au inceput sa creada si sa spuna: “impreuna sintem mai puternice, avem valori diferite pe care trebuie sa le pastram, iar Europa ne va ajuta sa le combinam”.

Cum vedeti viitorul Uniunii Europene? Pentru ca exista multe voci care sustin ca este o structura care se clatina…

Uniunea Europeana este foarte tinara, este o structura extrem de noua in evolutia umanitatii. Chiar si constitiurea Statelor Unite a luat ceva timp, pentru ca partile componente erau foarte diferite una fata de cealalta, dar in acelasi timp erau si foarte putin sofisticate, foarte noi, foarte simple. Pe cind in Europa avem tari vechi de citeva secole, cu mindrie, istorie si complexitate si noi le cerem sa lucreze impreuna. Desigur ca vor exista probleme si momente in care nu vom avea foarte mare incredere unul in celalalt, dar invatam sa inlaturam aceste indoieli. Asta cere timp si foarte multa interactiune.

Anastasia Condruc