“Cooperare” este cuvintul pe care il rosteste de cele mai multe ori Laszlo Boros, profesor de la Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta, membru al Consiliului Executiv al grupului Coimbra. Crede in colaborarea dintre universitatile europene si sustine ca aceasta este singura soltie pentru criza in care se afa mediul academic. Altfel spus, in opinia sa, colaborarea va salva universitatile si Europa in acelasi timp. Un interviu realizat de reporterii Cuzanet cu ocazia reuniunea anuala a grupului Coimbra la care a participat si profesorul Laszlo Boros.

Si educatia trece prin criza?

Desigur ca educatia este o parte foarte sesnibila a societatii si daca exista cirza financiara, educatia revine imediat in atentia guvernelor, in cele mai multe tari. Putem observa, ca asta se intimpa peste tot, dar mai cu seama in tarile mai dezvoltate economic, mai bogate in care bugetul pentru sustinerea universitatilor a fost redus.

E o alta situatie in Ungaria, pentru ca Ungaria trecea printr-o criza financiara proprie, pina la criza mondiala si bugetele au fost “taiate” la momentul potrivit, asa ca acum situatia este, din pacate, aceeasi: nu exista inovatie, dezvoltare si mult mai putine resurse, fata de perioada precedenta crizei.

Cred, in acelasi timp, ca recesiunea poate afecta educatia superioara in doua moduri disctincte: pe de-o parte, reducerea bugetului este o mare problema, dar, pe cealalta parte, liderii universitatilor si profesorii, in general, sint pusi in fata situatiei cind trebuie sa gaseasca noi solutii, sa aiba noi idei, trebuie sa creeze, practic, un proces inovativ. Probabil, personalul universitatilor va fi ceva mai afectat dupa criza, dar acum ne confruntam cu o situatie cu o fata dubla.

Credeti ca reformele sint o solutie pentru aceasta situatie? In Romania, de exemplu, este posibil sa fie adoptata o noua Lege a Educatiei Nationale, care ar putea afecta universitatile intr-o oarecare masura, credeti ca este un moment potrivit pentru astfel de schimbari?

Mai curind nu. Pentru ca reformele de baza se desfasoara deja in tarile care au aderat la sistemul Bologna in ultimii zece ani. Asa ca in prezent, nu constructia legala este problema cea mai importanta, ci solutiile reale, practice si cotidiene. Si acestea nu tin de reforma, acestea fac parte, in opinia mea, dintr-un proces normal de inovare a educatiei. Si cea mai importanta problema a universitatilor, din toate timpurile, conservatorismul, care este, pe de-o parte, o valoare, iar pe alta parte este si o problema practica. Acum cred ca se va diminua mult din conservatorismul universitatilor europene, dar aceasta nu ar trebuie sa fie, in nici un caz, un proces guvernamental, o decizie luata de autoritati. Il vad mai curind ca pe un proces de interior.

Care este contributia grupului Coimbra in spatiul academic european?

Grupul Coimbra ar putea juca rolul celei mai importante institutii, in ceea ce priveste conlucrarea dintre universitati. Si am putut auzi acest lucru chiar si azi dimineata, la conferinta, cind s-a vorbit despre colaborare ca despre cea mai importanta idee pentru viitor. Iar grupul Coimbra, ca un adevarat sustinator al acestei idei, poate deveni un adevarat motor pentru cooperare si poate da chiar si noi forte, noi valente acestei forme de lucru. Acesta a fost si unul dintre puctele cele mai dezbatute ale intilnirii: cum am putea schimba formele de colaborare, pas cu pas. Nu este vorba nici de o reforma radicala impusa din virf, dar nici de o schimare revolutionara, pentru ca este vorba despre universitati traditionale. Schimbarea trebuie facuta, din nou “pas cu pas”.

„Valorile noastre comune vin din radacinile istoriei europene, din polisurile grecesti, din Imperiul Roman, din evul mediu, din monarhismul european”.

Titlul conferintei de azi a fost “Cercetare si valori”. Este societatea europeana guvernata de valorile potrivite?

Este o intrebare foarte complexa, in special pentru mine, in calitate de om de stiinta si socilog, pentru ca chiar am scris citeva articole bazate pe problema valorilor. Trebuie sa recunoastem mai intii, ca exista un set de valori, pe care le putem numi “europene”. Si in particular, legat de viata stiintifica, la inceputul istoriei universitatilor, acestea erau universitati europene. In Bolgna, in Padova, in Coimbra sau in Viena exista deja practica schimbului de studenti, pentru ca la acele universitati veneau studenti din toate colturile lumii. Asa ca europenizarea universitatilor este mai mult o reconstituire a isotriei. In acest fel, universitatile ar putea fi numite cele mai europene institutii din acest spatiu. Asa ca valorile noastre comune vin din radacinile istoriei europene, din polisurile grecesti, din Imperiul Roman, din evul mediu, din monarhismul european.

Si cercetarea? Este un fenomen destul de dezvoltat in spatiul european?

Cercetarea este o problema ceva mai complicata. Pe de-o parte, cercetarea este foarte greu de incadrat intr-un spatiu european, pentru ca este un fenomen de natura internationala. Si exista foarte putine practici care tin de o cercetare la nivel national. Dar, pe de cealalta parte, finantarea cercetarii vine doar din exteriorul universitatilor si asta este din nou o mare problema. Majoritatea sponsorilor se afla in afara universotatilor si asta impiedica universitatile sa fie cu adevarat autonome in ceea ce priveste activitatile de cercetare.
La fel, cooperarea vine din exteriorul universitatilor, si procesul de luarea deciziilor a comisiei europene este la fel, o actiune mai mult politica si nu o decizie stiintifica, asa cum ar fi normal si natural sa se intimple.

„Abia acum cooperarea a devenit un termen material si acesta este, in primul rind, beneficiul nostru”

Credeti ca exista o competitie intre universitatile europene si cele din SUA?

Cred ca nu putem vorbi aici despre o competitie reala. Universitatile de elita americane sint cu mult mai bune decit cele europene, prin urmare, nu vorbim despre o competitie posibila. Sper ca in urmatoare perioada, zece sau douazeci de ani mai tirziu vom gasi momentul potrivit pentru o discutie despre o competitie onesta intr cele doua parti, dar acum e prea devreme.

Cum sint vazute tarile Europei de Est in interiorul grupului Coimbra? Cine are de cistigat mai mult din acest schimb de experineta?

Si aici am acelasi argument: cooperare. Eu sint o persoana academica cu vechime, asa ca am cunoscut foarte bine acea perioada cind colaborarea nu era nicidecum posibila, cind tarile socialiste erau destul de limitate la acest capitol. Abia acum cooperarea a devenit un termen material si acesta este, in primul rind, beneficiul nostru. Desigur, universitatile din vest au parte de parteneri de calitate noi, de la universitatile noastre. Acesta este unul dintre motivele pentru care am aderat la Coimbra.

Anastasia Condruc