Astăzi, în Sala Senat a Universității Alexandru „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a avut loc ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa scriitorului Matei Vișniec. Evenimentul a început prin intonarea imnului „Gaudeamus” de către Corala Universitas, urmată de discursul rectorului UAIC prof. univ. dr. Liviu George Maha. În discursul său, acesta a apreciat activitatea națională, dar și internațională a lui Matei Vișniec, amintind și de expoziția permanentă pe care acesta o are în orașul natal, Rădăuți.

După acest moment, prof. univ. dr. Antonio Patraș, directorul Școlii Doctorale de Filologie a Facultății de Litere din cadrul UAIC a rostit Laudatio. Acesta l-a numit pe Matei Vișniec drept „unul dintre cei mai valoroși și apreciați scriitori români contemporani”, celebru atît ca dramaturg de limbă franceză, cît și de limbă română. Profesorul Patraș a apreciat, totodată, activitatea literară bogată a scriitorului, acesta fiind tradus în peste 20 de limbi. În finalul discursului a menționat că doar Mircea Cărtărescu îi poate sta alături lui Vișniec.

A urmat ceremonialul citirii textului în limba latină, iar invitatului i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa. De asemenea, primarul Mihai Chirica, prezent la eveniment, i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași.

Matei Vișniec a mărturisit că încă din timpul studenției a început un pelerinaj literar și cultural în Iași, oraș pentru care are o admirație aparte, apreciind în mod deosebit cultura ieșeană, care, „într-un oraș mai mare, precum București, s-ar pierde”. Dramaturgul a amintit că prima sa piesă, un monolog, a fost jucată pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Totodată, Vișniec a subliniat că cele mai multe dintre piesele sale de teatru au fost montate la Iași, la Teatrul Național, punctînd că are cîte o piesă jucată în fiecare sală de spectacol.

Discursul a continuat cu cîteva întrebări retorice despre noroc: „Ce este norocul?” , „Am avut eu noroc?” , „Este norocul acel puțin talent pe care îl au unii?” și cu povestea primei sale interacțiuni cu scrisul: în clasa a VI-a mergea la muzeul din Rădăuți, unde Samuil Ioneț, fondatorul muzeului, îi asculta poeziile, încurajîndu-l să scrie cît mai mult. Scriitorul a mărturisit că ajunsese să scrie doar din plăcerea de a-i citi muzeografului creațiile sale.

În continuare Vișniec a povestit despre întîlnirile sale cu Nichita Stănescu, din studenția de la București. Scriitorul a spus că în mod cert pentru el Nichita Stănescu a fost un model în adevăratul sens al cuvîntului. El și-a amintit cum în zilele în care se plictisea, mereu era bine venit la casa poetului, fiindcă și el, la rîndul său, scria poezie. După o întîlnire în care Vișniec i-a adus lui Stănescu o piesă de teatru pentru a o citi, acesta i-a spus: „Matei, scrie teatru, că oricum la poezie eu sînt cel mai bun!”. Acel episod i-a oferit validarea că dramaturgia lui este valoroasă.

Ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa s-a încheiat simetric prin intonarea de către Corala Universitas a imnului academic „Gaudeamus”.

Născut la Rădăuți, județul Suceava, în 1956, Matei Vișniec este cel mai cunoscut poet și dramaturg român la nivel european, apreciat atît pentru scrierile sale în limba franceză, cît și în limba română. Din 2025, este membru de onoare al Academiei Române.