(LIFE, 17.00) TEATRUL EVREIESC – JOCUL REGILOR / Interviu cu actorul Mircea Rusu.

(CUZANET, Iasi, 26 octombrie) – In Sala Cub a Teatrului National, luminile se aprind. Asezat in fata unei masute de sah, actorul Mircea Rusu incearca sa anticipeze mutarea pe care o va face Maia Morgenstern. “Jocul regilor” de-abia a inceput.

 

– In anii ‘80 erati un tanar absovent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promotia 1986. La scurt timp va faceati debutul pe scena Teatrului de Tineret din Piatra Neamt…

– Am gasit o trupa foarte buna pe vremea acea in Piatra Neamt. Jucam impreuna cu colegii mei de facultate, cu Maia Morgenstern, Oana Pellea, Claudiu Istodor in multe spectacole frumoase. Dupa ’89 m-am indreptat spre meleaguri bucurestene. De Maia Morgenstern ma leaga o prietenie de 30 de ani si peste 20 de spectacole facute impreuna. A inceput la Institut, apoi la Teatrul din Piatra Neamt si apoi la Teatrul National din Bucuresti. Exista o comunicare permanenta si fara gres cateodata. Au fost si suisuri si coborasuri. Increderea in cel de langa tine conteaza enorm, la fel ca intr-o poveste de dragoste la baza careia stau respectul si increderea. Nu trebuie sa-ti fie frica ca daca te intorci cu spatele se intampla ceva.

 

– De ce ati ales Bucurestiul?

– Era un miraj pe care-l aveam format inca din vremea studentiei. Era un loc la care toti ravneam, la care toti aspiram si am urmat aceasta cale. Nu regret alegerea facuta pentru ca am avut, multumesc lui Dumnezeu, suficiente satisfactii in ceea ce priveste profesiunea mea.

  “Nu cred ca este niciun fel de prostitutie sa joci intr-o telenovela”

 

– In lumea artistilor, exista destula reticenta fata de cuvantul “telenovela”. Dumneavoastra cum ati primit propunerea de a juca in rolul lui Silviu Stamate din productia romaneasca “Pacatele Evei”?

– Mi-e foarte greu sa vorbesc despre acest subiect, deoarece am fost confuz atunci cand am interpretat acel rol. Sigur, e greu de crezut pentru telespectatori, dar si actorii sunt oameni si au nevoie si ei de bani pentru a trai un pic mai bine decat au facut-o poate,  la un moment dat. Pana la urma ne facem meseria indiferent daca este vorba despre o telenovela sau o productie hollywoodiana. Tocmai v-am spus cele doua extreme ale profesiei noastre, asa ca nu cred ca este niciun fel de prostitutie sa joci intr-o telenovela. Exista telenovele si telenovele. Unele sunt filme din care poti iesi cu capul sus, din altele mai putin. A fost o experienta pe care am parcurs-o si habar n-am daca o voi mai repeta sau nu. Depinde de situatia mea materiala din momentul acela. Este la fel ca in cazul jurnalistilor care fac cateodata concesii, cand trebuie sa scrieti despre subiecte care poate nu va intereseaza sau nu va plac, dar pentru ca meseria si seful vi le cer, va duceti. Apoi va culcati acasa linistiti.

 

– In 20 de ani de cariera, ati interpretat numeroase personaje de teatru si film. Haideti sa apasam pe butonul “Back” si sa ajungem la momentele din copilarie, cand mergeati cu mama Dumneavoastra la Teatrul din Brasov…

– Mama m-a indrumat fara sa-si dea seama catre aceasta profesie, crezand ca-mi va deschide noi orizonturi culturale, fara a banui insa ca o sa si raman acolo. Acest lucru il recunoaste pana in ziua de astazi. Sper ca nu am dezamagit-o. Intr-un timp parea multumita.

 

– In viziunea Dvs., ce inseamna un “mare spectacol”?

– E foarte greu de explicat. Am putea face o analogie: un mare specatcol este cam ce inseamna pentru oameni un foarte mare film. Trebuie sa se conjuge mai multe calitati: distributie foarte buna, un text extraordinar, o regie minunata si nu in ultimul rand, spectatori informati, avizati. Din pacate, gustul publicului s-a modificat, lucru care a dus la schimbari si in randul nostru, al actorilor. Nu sunt de acord cu drumul pe care l-a ales teatrul romanesc. Poate, o parte din vina o are publicul educat la televizoare. Pe oamenii mai inteligenti nu-i influenteaza foarte mult mass-media pentru ca stiu sa aleaga graul de neghina, dar cine nu stie sa aleaga, ia ceea ce i se ofera si apoi isi formeaza gustul pe acel calapod. Iaca manele sau talk-show-uri de cea mai joasa speta…

 

– Ce se intampla cu Mircea Rusu cand, la sfasitul zilei, repetitiile iau sfarsit sau luminile din teatru se inchid?

– Familia mea este extrem de vaduvita de prezenta mea pentru ca, uite! este a trei seara cand lipsesc de-acasa. Luni am jucat la Deva, marti la Timisoara, iar in seara aceasta la Iasi, dupa o goana nebuna. Sunt mandru de baiatul meu care va pleca in noiembrie la un festival international la Salerno, in Italia. Nici nu are impliniti 10 ani si deja este un combatant de nadejde. Sper sa fie la fel de luptator in continuare si sa participe la cat mai multe concursuri, unde sa fie printre cei merituosi. Nu poate decat sa ma bucure faptul ca si-a descoperit pasiunea pentru pian.

 

– Si cu pasiunea pentru tenis cum ramane?

– Ramane… Cand ajung acasa, primul lucru pe care-l fac este sa ma duc sa joc tenis pentru ca daca nu as face lucrul acesta as fi un om pierdut. Atunci imi lipezesc gandurile, imi alung inhibitiile fizice si psihice si imi cultiv putin moralul, puterea de a continua.

 

“Jocul de sah de-abia a inceput”

 

– Teatrul Evreiesc de Stat a reusit si anul acesta sa ne aduca pe scena ieseana spectacole cu greutate cum ar fi “Recviem”, “Just remembered”, “Copilul din spatele ochilor” si, nu in ultimul rand, “Jocul regilor” in care spectatorii v-au gasit alaturi de Maia Morgenstern si Andrei Finti…

– Teatrul Evreiesc este impulsionat si imbunatatit, ajungand la performanta de a fi unul dintre cele mai bune din lume. Nu cred ca ne putem mandri cu multe lucruri la nivel mondial, asa cum am facut-o la un moment dat cu teatrul romanesc care ajunsese in plina glorie. Nu in multe domenii am fost printre primii. Atmosfera din aceasta seara a fost extraordinara. A fost un public avizat, care a reactionat foarte elegant si foarte cultivat in spiritul teatral. Au ascultat cu foarte multa atentie si am simtit acel fior, acea comunicare si acea energie pe care o retrimiteau catre noi. Lucrul acesta nu se intampla foarte des, dar sper sa se organizeze in continuare acest festival si sa fie invitate si trupe mai importante din lume. In ultima perioada, recunosc ca ne-am cam izolat de lumea teatrala. Poate si din pricina faptului ca avem impresia ca stim multe sau poate din lipsa intelectului international.

 

– Sa ne imaginam ca intreaga Dumneavoastra cariera artistica este ca un joc de sah. Care a fost mutarea cea mai importanta?

– Nu am facut inca nicio mutare decisiva. Jocul de sah de-abia a inceput in ceea ce ma priveste si nu spun asta folosind clisee de comunicare. Aceasta profesiune incepe cu “Inceputul” si se sfarseste de-abia cand mori.

 

– Ce spectacole pregatiti pentru stagiunea 2008-2009?

– Am sase spectacole in derulare la Teatrul National, “Jocul regilor” la Teatrul Evreiesc. Marti, Maia impreuna cu mine, ne intoarcem la Iasi cu “O noapte futunoasa” la Casa de Cultura a Studentilor, intr-o distributie la fel de prestigioasa. / Dorina Mihaela Tanase, Emilia Alexandra Radu