(LIFE, 8.00) INTERVIU – ION SANDU / Prof. univ. dr. Ion Sandu: "Am avut in suflet o gelozie constructiva si ma intrebam mereu: oare eu nu o sa fiu capabil sa fac o inventie?"

(CUZANET, Iasi, 26 octombrie) – Novi-Sad, Serbia, 11-15 octombrie 2008. Echipa Romaniei se intoarce de la Festivalul international de inovare in tehnologii noi si creatie, TESLAFEST, cu numeroase distinctii: trei medalii de aur, trei de argint, trei de bronz, o diploma de excelenta a Asociatiei Inventatorilor din Federatia Rusa si premiul special al Asociatiei Inventatorilor din Iran. Delegatia romana a fost condusa de prof. univ. dr. Ion Sandu, de la Catedra de Patrimoniu Cultural a Facultatii de Teologie Ortodoxa "Dumitru Staniloae" (Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"). Este printre putinii oameni din tara  pasionati de inventica, fiind, de altfel, cel mai premiat roman in ultimii sapte ani. Pe linga meseria de cadru didactic, se mai indeletniceste si cu cea de inventator si numismat. Este, de asemenea, si presedinte al Forumului Inventatorilor Romani.

"Sint romanul cu cele mai multe inventii"

Ce asteptari avea delegatia romana de la Festivalul international organizat la Novi-Sad?

Medaliile batute la Novi Sad sunt de o frumusete aparte, cu valoare numismatica, avand chipul lui Nicola Tesla, prelucrate prin laser. Toate medaliile au, pe langa incarcatura emotionala si valoarea simbolica, si o incarcatura numismatica deosebita. Novi Sad imi aduce o implinire aparte. Prin medaliile de la Novi Sad, doua de aur, doua de argint si doua de bronz, am insumat in palmaresul meu a  250-a medalie, si 30 de medalii pentru anul 2008. In ultimii sapte ani nu am adus niciodata sub 30 de medalii, fiind considerat cel mai medaliat roman. In perspectiva, in perioada 26-30 octombrie, voi participa la Simpozionul International de Monitorizare a Comportarii Monumentelor la Interventiile de Restaurare, la Florenta.  De asemenea, voi participa la Eureka, Bruxelles,  care va avea loc in perioada 13-15 noiembrie a.c., unde sper sa obtin macar o medalie.

Cum se preda inventica, domnule profesor?

Eu am reusit sa imi depasesc asteptarile si dintr-o dorinta launtrica de a ma etala in fata scolii iesene dar si a studentilor mei, ca fiind un profesor cu un potential aparte si de a da o sansa tinerilor, de a-i apropia de laborator. Atunci cand tanarul vede ca mentorul este recunoscut si are o pozitie profesionala in context international, isi intareste sperantele. Sunt sperante atat pentru piata muncii cat si pentru viata, si  ii creste si dorinta de materializare a rezultatelor proprii. Tin minte, cand eram student in anul III, am vazut intr-un afisier inventia unui profesor. Am stat ore in sir si am citit-o, pana aproape am invatat-o pe de rost. Am avut in suflet o gelozie constructiva, si ma intrebam: oare eu nu o sa fiu capabil sa fac o inventie? E adevarat ca autorul de inventii, pe langa formatia profesionala deosebita, trebuie sa aiba o gena aparte. Mult timp nu am crezut ca este ceva cu care m-am nascut, dar mi s-a confirmat de nenumarate ori ca sunt spontan in realizarea unor lucruri inedite si care sa ramana amprentate in istorie. Sunt purtator a peste sapte efecte Sandu si sunt mentionate in literatura de specialitate. Daca din cele peste 325 de lucrari publicate, doar 61 sunt cotate ISI, ca inventator, sunt romanul cu cele mai multe inventii citate international si cotate ISI, 94 din 165.

Pregatiti tineri in acest sens. Cum se manifesta acum interesul pentru acest domeniu?

Ar fi pacat sa nu revendici un subiect,  cu un grad de noutate absolut. Inventia are cele doua laturi, proprietatea intelecutala prin dreptul de autor, si cea industriala prin implementare. In economia de piata nu mai conteaza proprietatea intelectuala, ci doar cea industriala. Vorbim de transfer tehnologic, dar despre cum se realizeaza, in detrimentul cui si cat de mult este incurajat inventatorul, nu se spune nimic. De aceea scade interesul pentru inventica, si apetitul pentru invatamantul de inventica. Sunt tari precum Japonia, Olanda, Canada, care au cursuri de master de inventica. Sunt metodologii prin care tanarul invata sa creeze. Pana in 1989, Romania crea trei, patru mii de inventii pe an. Acum, Romania are o productie de zece ori mai mica si suntem pe penultimul loc in lista statelor din comunitatea europeana. Nu mai sunt acei inventologi care erau inainte. Cand e vorba de practica, toti vorbesc de proprietatea industriala. Spun asta cu o mare durere in suflet, pentru ca incerc sa evidentiez necesitatea implicarii inventatorilor in elaborarea legilor si a aspectelor etice. Omul de stiinta care nu a facut niciodata o inventie considera ca aceasta nu are valoare si intrucat in tara noastra parghiile finantarii cercetarii sunt sub influenta celor implicati in cercetarea fundamentala, inventicii i se acorda o sansa mica.

"Mi se spunea «tataia» si «inventatorul»"

Ce va mai amintiti despre prima dvs. inventie?

Din studentie, de prin anii 1975-1976, iar prima inventie a fost realizata in 1979. Majoritatea inventiilor mele sunt din domeniu chimic. Era o tehnologie pe grafit coloidal, pentru obtinerea unui lubrifiant pentru presele Wagner. Se aplica la Barlad. Era o cercetare facuta de colegii mei mai mari si de profesorii mei pe care am continuat-o. Eu imediat in 1979 am devenit asistent. Dar in  perioda 1976-1979, in industrie, la Suprem, pe atunci UPSR, am realizat primele inventii privind inhibarea coroziunii la uscatoarele de cherestea pentru Etiopia, si la instalatiile de prelucrare a lemnului, pentru tarile africane. Pe urma am facut feroborul, un fel de aliaj care se aducea din Franta. Am muncit atunci trei saptamani pana cand am gasit o solutie de fabricare si o sursa de bor, pentru ca materiile prime pentru aceasta in Romania nu prea erau. Eu eram inscris la doctorat si mi-am dorit sa plec din industrie spre invatamantul superior. Cand am plecat de la fabrica tin minte ca aveam doua denumiri: tataia si inventatorul. Tataia pentru ca aveam obiceiul sa ii strig asa pe muncitori, “hai tataie, treci la treaba” si inventatorul sau filosoful pentru ca eram mereu “consumat” in laborator. Am facut in acei trei ani de stagiu lucruri deosebite care m-au onorat. Cuvantul inventator mi l-au transmis  fostii colegi de munca mai tarziu, cand m-am intors la fabrica, in clipe de aducere aminte. Am contribuit de asemenea, la inventarea unor procedee de curatire si conservare a obiectelor vechi din lemn.

Presupune inventica rigori deosbite fata de alte meserii?

Eram totdeauna adeptul unui lucru bine facut.  Nu imi placea sa fac speculatii. Tata imi spunea de multe ori ca improvizatia asa ramane. Timpul nu te iarta si mereu vin alte probleme. Mama mi-a dat cateva replici care mi-au ramas legi ale vietii : sa nu te iubesti, ci sa ii iubesti pe cei din jur, o lege foarte importanta pentru profesor, sa nu rupi aripile tanarului (studentului sau elevului), sa ii dai aripi sa zboare, si, a treia, aureola copiilor – sa nu o distrugi, ci s-o amplifici. Tot de la mama am preluat dorinta de a scrie istorie. Conteaza foarte mult sa faci lucrurile cu traire, cu abnegatie, pentru tine si pentru tara ta. / Nicoleta Bunduc