(LIFE, 16.00) TEATRU – INTERVIU – MAIA MORGENSTERN: "Nu am sentimentul  ca Romania este un bec ars care trebuie desfasurat din filet".

(CUZANET, Iasi, 29 octombrie) –  De la Ecaterina cea Mare a Rusiei, de la fecioara Maria si pina la doamna T din piesa lui Camil Petrescu, Maia Morgenstern nu crede decit intr-o  "logica a nebuniei".  La virsta de 46 de ani inca nu si-a impus o limita in a-si alege rolurile, este in plina cautare si diversitate. Cu riscul de a nu cadea in patetic, recunoaste ca nu se ataseaza de nici un personaj interpretat de ea, cu cit mai departe de propria ei imagine, cu atit mai bun de jucat.

George Gurescu: In urma cu o saptamina ati jucat in piesa "Jocul regilor", sub egida  festivalului international "Avram Goldfaden". Personajul dumneavoastra a trait , in secret, cu doi barbati.  Facind abstractie de rol, cum ati descrie o asemenea persoana?

Maia Morgenstern: Elsa este un om care si-a asumat responsabilitatea faptelor sale, cu riscul de a fi judecata, condamnata, cu riscul de a parea ridicola, proasta si chiar triviala. Oricum, aceasta piesa este pina la urma o alegorie. Daca am sta sa discutam  si sa analizam din punct de vedere realist, o sa vedem o mie de hibe ale piesei. Aici vorbim de personaj, aici este vorba de o  optiune. Elsa contrazice toate legile firii, toate  perceptele si prejudecatile sociale. «Trebuie ori laie ori balaie», ei bine se poate si laie si balaie pentru ca si-a asumat lucrul acesta. «Vai de mine, este o ticaloasa!», dar a salvat doua vieti, s-a pus in slujba lor. Dar asta nu inseamna ca este vreo nefericita. Din contra, ea si-a asumat lucrul acesta si chiar si-a asumat si riscul de a fi condamnata. Ok, o poate condamna oricine, societatea. Este o optiune, iar ea a avut curajul sa opteze aici.

G.G.: Din prisma rolurilor jucate, a fost unul anume care a reusit sa atraga in totalitate pe actrita Maia Morgenstern?

M.M.: Pe mine nu m-a afectat nimic, eu nu m-am identificat cu nici un rol. Cu cit este mai departe de personalitatea mea, cu atit este mai interesant. Cu cit ma vad eu, cu ceea ce cred eu despre mine, cu prejudecatile care ma bintuie pe mine, cu ce imi place mie sa cred despre mine, ca sint sau ca pot fi, toate acesta ma determina sa aleg rolul.

G.G.: Atunci, viziunea asupra viitoarelor roluri este extrem de vasta. Ati accepta orice fel de roluri doar din dorinta experimentarii continue?

M.M.: Nici nu indraznesc sa raspund, mi-ar fi si teama sa raspund cu "Da". Cred ca imi este teama sa raspund asa. Exista o logica, dar nu este vorba despre vreo cerebralitate, exista o logica a nebuniei. Daca stam sa judecam, sa cintarim, sa studiem din punct de vedere psihologic comportamental personajul intr-o situatie <<face asa, nu face asa>>,  ar fi dificil. Am judeca, dar,  despre noi inca nu  stim daca am face asa sau nu. Ma duc mult pe  intuitie, este o logica a intuitiei, poate este paradoxal sau absurd ceea ce spun.

"Nisipul care mi se aduna in suflet ca in rinichi"

G.G.: Aveti, drept urmare o limita maleabila.

M.M.: Da, se modifica tot timpul.

G.G.: Fiind de religie ebraica, ati afirmat adesea suferinta dumneavoastra ca urmare a batjocurilor si prejudecatilor celorlalti. O mai simtiti dumneavoastra?

M.M.: O simte toata lumea. Miine dimineata (n.r.: 29 octombrie), ma voi afla alaturi de comunitatea evreilor din Bucuresti pentru a imi exprima  nemultumirea. Am sa incerc sa ma gindesc cu luciditate, cu raceala. O sa incerc sa las deoparte sentimentalismul si invorbureala de coana Mita. Chiar o sa stau si o sa ,ma gindesc ce si cum se cuvine sa spun in cuvinte sentimentele care ma incearca fata de profanarea cimitirului evreiesc din Soseaua Giurgiului din Bucuresti. Vreau sa  vad care este reactia autoritatilor. Poate  este de uimire, la noi lumea se uimeste. Voi incerca sa imi formulez sentimentele care ma incearca, crisnetul si nisipul care mi se aduna in suflet ca in rinichi.

G.G.:  Dupa 19 ani de la revolutie, mai exista patriotism?

M.M.: Eu am sentimentul de patriotism, dar mi-e si frica pentru ca atit s-a abuzat si s-a uzat aceasta notiune. A fost golita de sens si de semnificatie: sa declari ca iubesti aceste locuri, ca iti este  drag sa te intilnesti cu oamenii.  Pentru mine are sens, dar imi este frica sa vorbesc despre asta.

"Eu incerc sa schimb tot timpul"

G.G.: Zilele trecute, Emil Hurezeanu a propus un joc de imaginatie: "Ce ar fi daca am schimba ceva in istoria Romaniei?". Ce hiba gasiti?

M.M.: Eu schimb, eu incerc sa schimb tot timpul,  in primul rind incerc sa pun o oglinda. Eu nu vreau sa desurubez ca un bec, nu am sentimentul  ca Romania este un bec ars care trebuie desfasurat din filet. Ceea ce pot eu sa fac ca si actrita este  sa incerc sa pun  o oglinda. De ce are succes acum „ O noapte furtunoasa"? Pentru ca se oglindeste acum in realitate. Acest fapt ma atinge.

G.G.: Dincolo de tot impactul media creat in jurul filmului lui Mel Gibson, care este acel lucru care a conferit mamei lui Iisus universalitatea si frumusetea?

M.M.: Demnitatea, suferinta, sfisiere interioara, durere. Totusi, puterea de a-ti pastra demnitatea. Se intimpla in suferinta ca ne pierdem demnitatea si este de inteles, nu este de condamnat. Ceea ce am incercat cu domnul Mel Gibson si cu ceea ce sublinia intotdeauna in indicatiile sale asta a fost,  trebuia sa se materializeze intr-o imagine cinematografica. Era demnitatea./ George Gurescu