Sintem o tara de previzibili. Nu sintem in stare sa impresionam niciodata, fie ca e vorba de meniul nostru zilnic sau de alegeriea presedintelui. Nici macar nu ne-am obosit sa citim lista pina la capat, am adoptat pozitia comoda de a alege dintre ceea ce ne era cunoscut, chiar daca nu aveam cine stie ce impresii bune de la experienta comuna a “cunoscutului”. Cu exceptia pungilor de faina, ulei si zahar, principiul “raului cel mai mic” a ramas cel care ne conduce spre urnele de vot. In Romania, candidati naivi precum Romus Cernea nu au nici o sansa, si nu doar din cauza lipsei de resurse care nu le permite sa-si afiseze fetele zimbitoare pe toate gardurile, ci este vorba si despre reticenta noastra innascuta, mostenita de la stramosii nostri care credeau ca radioul e o inventie a necuratului. Dar ne-am facut-o cu mina noastra, am aplicat stampila fara sa analizam si alte optiuni, iar daca ne-ar fi intrebat cineva, am fi spus ca nu vrem sa ne pierdem votul pentru un candidat fara sorti de izbinda. Nu ne-am pus niciodata problema ca ar putea exista citeva milioane de indivizi care gindesc ca noi si care, daca ar trece peste frici si prejudecati, ar putea sa acorde un vot in plus unui om care poate chiar merita. Nu ne-am gindit nici la cei cu sanse mai mari, pentru ca noi nu-l avem drept reper moral pe Tudor Chirila. Lumea noastra se imparte de cind ne stim in buni si rai, destepti si prosti, rusi si americani; iar noi ne aflam mereu undeva intre acestea, dar nu ne dam seama niciodata de existenta acestui mijloc de aur.

Alegerile prin care am trecut au fost formale, aproape inutile, ba chiar daunatoare. N-ar fi fost mult mai simplu daca le ceream un sondaj celor de la INSOMAR, fara a mai organiza scrutinul? Ne-ar fi spus acelasi lucru, doar c-am fi cheltuit mult mai putini bani din bugetul de stat. Pentru data viitoare in schimb, pentru doua saptamini de lupta taioasa dar cunoscuta deja (pentru ca, cum ziceam, nu stim sa uimim), putini vor fi cei care vor pune mina pe stampila fiind siguri unde o aplica. In rest, vom asculta in continuare de rude, de vecini si de televizor, dar tot nu vom fi siguri pe alegerea noastra, pentru ca nici pina acum nu ne-a fost prea bine, dar ni-i si mai frica sa nu fie mai rau.

Anastasia Condruc