Aerul diminetii de 22 noiembrie nu are nicio aroma de „mare alegere mare”. „Nu se grabeste lumea la votare!” spune soferul microbuzului. Soferul multumeste cu un simplu gest colegilor care au impins microbuzul la plecare. Nu strica o mina de ajutor,nu? Trebuie sa ajung in satul Podul Hagiului din comuna Gorban dar am trecut de cele doua panouri de intrare si iesire, iar nea Gica, soferu… tot nu ma anunta ca ar trebui sa cobor. Ma lasa, la un moment dat, in mijlocul drumului, spunandu-mi s-o iau tot inainte ca-l gasesc eu. Si dupa vreo 2 km de liniste si pace, inconjurata doar de campuri, si cate un cal pe ici pe colo, am descoperit o adunatura de casute pictate cu afise electorale, parca „fara numar”. Basescu pe toate gardurile. „Ca doar e satul lui”, imi explica zimbind „ghidul”

In ziua alegerilor, reporterii CUZANET au mers sa ia pulsul urnelor din Podu Hagiului, satul unde-si duc veacul neamurile lui Traian Basescu.

In drum spre nea Mircea

Primul om intalnit pe drum, euforic, imi explica detaliat fiecare carare, punte si chiar santurile pe care aveam sa le intampin pentru a ajungea unde vroiam eu: „Imi place de tine ca mi-ai vorbit frumos!”. La popasul de la carciuma am aflat cu stupoare ca astazi nu se serveste bautura. Oamenii trebuie sa se duca treji la votare ca sa nimereasca unde-i bine. Cativa copii de hilizesc la usa, cerand in cor acadele.

Cateva cantece de slava se inalta spre cer. Se auzeau din biserica primitoare cu sfintii in culori vii. Ma intampina un aer pe care la Iasi l-as numi „fresh”, dar acolo, e aerul de tara, imbibat cu parfum de toamna. L-am simtit inca de cand am coborat din microbuzul prafuit dar parca imprejurul bisericii cineva pulverizase mai mult. M-a trezit din contemplari vocea pitigaiata a preotului „Sa mergeti la vot! Domnul fie cu voi!”. „Mergem, mergem parinte! Da pe cine sa votam. Tule mama lor…pff ca era sa injur in biserica!” tipa ragusit un nene. „Doamne, Doamne nu ofta!” sopteste o fata ascunsa intr-un colt.

Sectia de votare e la 2-3 pasi, in scoala satului. Lumea se ingramadea la vot ca la pomana. Stiau cu cine sa voteze, asa ca intrau in cabine, unul cate unul si schitau un zambet multumit cand votul lua calea urnei. Si plecau spre viata de zi cu zi sau ziua, opriti din cand in cand de cate o doamna din comisie „Dar luati-va si buletinele, o sa mai aveti nevoie si in turu… 2.”

„Toti il sustinem. Nu aici a copilarit el?”

Dupa banner-ul imens intins pe gard mi-am dat seama ca am dat de casa lui Mircea Gatu, unchiul presedintelui Traian Basescu. Inainte sa ma pun in pielea cocosului desteptator, apucandu-ma sa urlu la poarta mosului, ma hotarasc sa mai intreb o data pe cineva, sa fiu sigura de proprietarul la poarta caruia urma sa bat. Gasesc o batranica ce se plimba prin curte chemand pasarile. Dupa ce se apropie de gard sa ma auda, imi confirma banuiala. A pus si ea stampila de dimineata: „Da mai stii pe cine sa alegi ca nu prea inteleg eu ce se intampla. Cand era Ceausescu era unu singur, da acuma… Ptiu, lua-i-ar varteju… focului, ca pensia tot mi-o fura. De ce sa-mi fure mie pensia?!”

La nea Mircea in curte ma intampina doi nepoti in floarea varstei si un catelus zburdalnic, Norocel, despre care am aflat mai tarziu ca e si deparazitat si vaccinat. Dupa ce sunt privita cu ochi banuitori, sunt pusa la masa fara a mi se accepta refuzul. Si cum puteam rezista unei ciorbe facuta cu bors de putina si mamaligutei aburinde cu branza de burduf!? Parca eram de-a casei.

„Aici s-a mutat crasma, la noi vine lumea sa parlamenteze, sa bea un paharel de vin, da’ nu mai mult, ca oricum bunicu… gusta o data la cateva luni, ca nu-l mai tin puterile”, ma pune in tema un nepot. Vecinu…, mos Vasile vine ingandurat, la fel e si nea Mircea, intrebandu-se cine va poposi in turul doi, cui va da voturile Antonescu sau Vadim. „Da’nu ai vazut ca Traian e pe primul loc (in sondaje-n.red)? Cei de aici, toti il sustinem. De ce? Pentru ca se trage din locurile astea. Nu aici a copilarit el!? E de-al nostru” spune mos Vasile convingator.

Cu speranta, la urne

Discutia este intrerupta de un copilandru, cu sapca PD-L, ce anunta ca „Vine Claudia! Vine Claudia! Imbracati-va ca mergeti la votare!”. Curtea casei de-abia mai respira si toata lumea merge sa-si destainuie optiunea in cabina cu perdelute bluemarin. Se simte un fior de sarbatoare, cu toate ingredientele unei „zile frumoase de toamna” cum spune nepoata Claudia, apriga sustinatoare a PD-L-ului si purtatoarea unui profund respect bunicului Mircea. Daca Mircea Gatu spera ca nepotul lui sa mai prinda un mandat, sotia, Maria, crede ca Basescu se afla intr-o lume periculoasa, ca are multi dusmani si ca mai bine ar fi sa traiasca bine linistit, departe de politica. Se inteleg insa si merg impreuna in cabina.Isi strecoara votul in urna si o data cu el si speranta. Votul lor nu mai e secret. Stie tot satul „ca-s ai lui Traian”.

Andreea Jugaru