Film: Vice
Regia: Brian A. Miller
Cu: Bruce Willis, Thomas Jane, Ambyr Childers
Durata: 96 min.
Gen: Science-fiction, Acțiune, Aventură
An aparitie: 2015

Odată ce tehnologia a început să facă parte din viața noastră de zi cu zi, tot mai mulți regizori au conceput scenarii, unele mai apocaliptice ca altele, în care omul este mutilat sufletește, prostit de însuși progresul la care a contribuit, și este nevoie de o inteligență artificială sau de un erou imun la manipulare care să salveze lumea. Primele filme care au ridicat problema controlului tehnologic și a iluziilor existențiale a fost trilogia „The Matrix”, cu efecte speciale revoluționare care au făcut istorie la Hollywood, ridicînd mult ștacheta pentru producțiile ce au urmat.

Filmul spune povestea unui om de afaceri (Bruce Willis) care găsește o modalitate unică pentru a veni în întîmpinarea nevoii omenești de a se sustrage regulilor și constrîngerilor, cel puțin pentru o vreme. Așadar, el creează „Vice”, un complex hotelier de vacanță unde clienții plătesc bine pentru un sejur care să le asigure posibilitatea de a-și trăi pînă și cele mai scandaloase fantezii. Pentru a se evita victime umane, în Vice „lucrează” numai roboți umanoizi, care însă gîndesc, simt și arată întocmai ca oamenii adevărați.

Acțiunea se împarte inițial între scene din Vice, pline de lux și fantezii îndeplinite, și scene din lumea reală, haotică, nesatisfăcătoare. Pe parcursul filmului, cele două lumi încep să se întrepătrundă și să semene tot mai mult între ele, ilustrând faptul că artificialul va fi întotdeauna detronat de real și că îi este cu neputință omului să creeze el însuși perfecțiunea, când ea se regăsește tocmai în imperfecțiune.Turnul de control al complexului Vice, cu toate camerele și ecranele flotante seamănă izbitor cu cel din „Divergent”, „Jocurile foamei” sau „Avatar”.

La început, filmul urmărește în paralel două povești, povestea lui Kelly care descoperă că este artificială și fuge de tot ce înseamnă Vice Industries, cu toate că toți sunt pe urmele ei, și povestea lui Roy, polițistul plin de fler care, scîrbit de depravarea crescîndă a oamenilor, face tot ce poate pentru a distruge Vice Industires. Majoritatea scenelor sînt filmate noaptea şi în ele abundă luminile artificiale, sirene, becuri, neoane şi nuanţe de albastru.

Deşi intriga este bine definită, la capitolul scenariu mai sînt cîteva scăpări. De exemplu, poliţistul descoperă unde se ascunde umanoidul pentru că găseşte harta insulei unde aceasta se pregăteşte să fugă. De asemenea, deşi ştie că este urmărită, Kelly nu îşi schimbă hainele, nu se tunde, nu se vopseşte, nu face nimic ca să-i deruteze pe cei ce o urmăresc. Felul în care ea evoluează pe parcurs mă duce cu gîndul la „Lucy” (2014), inclusiv la partea în care fata blondă se plimbă nestingherită cu arma şi nimeni din jur nu observă. Momentul culminant al filmului, cînd toată inteligenţa artificială din Vice îşi recapătă amintirile este întîrziat, altfel spus, filmul are o mare „burtă” în scenariu, devenind interesant abia la final.

Evident, acesta nu este primul film în care apare Bruce Willis împuşcînd fără milă tot ce mişcă într-o societate decăzută moral, măcinată sufleteşte de propria utopie bolnavă. A avut experienţe similare cu roboţii perfecţi din „Surrogates”, cu rebela şi frumoasa femeie fatală Leeloo (Milla Jovovich), din „Al cincilea element”(1997), şi nu numai. Cu toate acestea să-l văd pe Willis în rolul băiatului rău este într-adevăr o răsturnare de situaţie interesantă. Setea tîmpă cu care oamenii de rînd se destrăbălează în Vice aminteşte de producţia lui Mike Judge, „Idiocracy” (2006).

De asemenea, nu este primul film în care o inteligenţă artificială capătă conştiinţă de sine şi autonomie. Amintim „I, Robot” (2004), äTranscendence” (2014) şi „Her” (2013), iar acestea sînt doar cîteva. Thomas Jane convinge destul de mult în rolul poliţistului rebel cu geacă de piele, hotărît să facă dreptate cu orice preţ, rol care în urmă cu zece ani i-ar fi revenit sigur lui Willi, dar spre deosebire de Willis, acesta nu are la fel de multă carismă şi oricât de mult ar vorbi din vîrful gurii, oricat de răvăşite i-ar fi pletele, nu reuşeşte să o aibă.