Localnicii din Podu Iloaiei au auzit de criza nu doar la radio. Au vazut-o cu ochii lor, imbracata in negru, cum bantuie prin sate, cum se instaleaza in fiecare ograda si pe fiecare masa. Tineretul a fugit in Italia si doar pensionarii din Podu Iloaiei au ramas. Fara spital, cu doua farmacii, un supermarket si cu o singura frizerie la 11.000 de locuitori, Podu Iloaiei s-a inrolat in lupta cu economia globala. Frizeria s-a inchis. Sa se poarte parul lung?

Localnicii din Podu Iloaiei ne-au marturisit ca nu cunosc istoricul crizei, ce forme are si cat va dura. Ei stiu doar ca din banii cu care inainte isi puteau cumpara o bucata de carne azi abia isi cumpara un kilogram de cartofi si o paine.

„Criza din Podu Iloaiei a inceput inca de pe vremea fostului primar”

Localnicii din Podu Iloaiei sustin ca la ei criza a inceput inca de pe vremea fostului primar. Ei ne-au marturisit, cu tristete, ca din banii primariei, „domnul Alexa ” si-a construit un „imperiu” industrial la marginea orasului iar acum s-a inchis in cetatile imperiului ca un domn fanariot. Abandonati de fostul primar, localnicii suporta consecintele dezinteresului, intr-un oras fara investitii, rapus de greutati. „Criza asta are radacini adanci. Fostul primar e responsabil de inceputul ei, pentru ca a furat legal, asa cum se fura cu acte, tot ce a putut si si-a construit firme peste firme de a ajuns milionar. Are cred 2000 de ha de teren si e considerat unul din cei mai bogati oameni din judet. Ce a facut pentru noi? Nimic din cele 40 de proiecte pe care ni le-a promis in cei opt ani de mandat. Nu s-au facut investitii, desi orasul avea potential, si astazi suportam consecintele”, s-a plins o localnica. Fostul primar al orasului Podu Iloaiei, domnul Alexa, nu a fost de gasit. Am reusit, totusi, sa ne intalnim cu fiul, „mostenitorul si coordonatorul afacerilor familiei Alexa”, care a refuzat sa vorbeasca. Era prea grabit sa plece cu masina proaspat spalata pe ulitele prafuite ale satului.

Actualul primar ridica din umeri si spune ca nu are bani

Actualul primar recunoaste ca localnicii din Podu Iloaiei trec printr-o perioada grea. Primarul se autocaracterizeaza neputiincios si declara sus si tare ca nu are bani sa ii ajute. „Toata tara e afectata inclusiv Podu Iloaiei. Pe la magazine merg slab vanzarile, constructiile s-au oprit, muncitorii nu au de lucru. Bancile nu mai dau imprumuturi, cei care au rate la banci sunt ingrijorati de cresterea euro. Aveam in perspectiva o fabrica de conserve si din cauza crizei proiectul s-a anulat. Au fost 11 ha de teren cumparate, noi am aprobat proiectul, dar deocamdata s-a stagnat. Discutand cu cetatenii, acestia se plang ca au necazuri. Cel mai rau e ca euro era 3, 5 lei iar acum e 4,2. Deocamdata nu s-au inchis afacerile, oamenii saraci mai mult se chinuie sa supravietuiasca. Si Primaria e afectata, pentru ca oamenii nu isi mai platesc impozitele, iar noi ii mai putem ajuta. Bani mai multi nu sunt”, a precizat primarul orasului Podu Iloaiei, Petru Baciu.

Consilierii locali ramasi de pe urma fostei conduceri sustin ca singura speranta a orasului e agricultura. „Podu Iloaiei e un oras cu preponderenta agricola,foarte multi tineri din sate lucreaza alaturi de parinti si isi castiga astfel existenta. Avem si cateva asociatii agricole pe raza orasului unde lucreaza unii ca zilieri. Rau este ca nu s-a facut nimic in afara de abatorul Avicola, nu s-au facut investitii desi aveam posibilitati, infrastructura, apa, gaz, telefon. In lunile aprilie, mai si iunie vremea va fi favorabila pentru agricultura, in zona noastra a Moldovei. Cred ca va fi un an agricol bun, singura speranta de altfel a noastra pentru a trece perioada asta grea. Nu in ultimul rand, o problema cu care ne confruntam in aceasta perioada e lipsa locurilor de munca. In fiecare audienta cam 40-50% din localnici solicita un loc de munca, majoritatea tineri. Avem foarte multi tineri care sunt plecati peste granite, lucreaza in Italia, Spania si sigur ca mai trimit bani si acasa, la familii, dar orasul nu le ofera nimic”, a declarat Constantin Chiriac, consilier local.

„Nici nu stim cum mai traiesc”

Criza a intrat in fiecare casa din cele cinci sate care apartin orasului Podu Iloaiei, si anume Cositeni, Budai, Scobaltani, Henci si Holm. Situat la 25 de kilometri de Iasi, Podu Iloaiei pare rupt de civilizatie. Drumurile sunt afundate in noroi iar satele parca au murit. Aproape in fiecare ograda se regaseste o caruta, semn ca oamenii inca mai gasesc in lucrarile agricole o forma de supravietuire. In fiecare curte cite un noian de lemne umede abia iesite din iarna.Movilele de paie stau in gradini precum caciulile la tirg. Circiumele sunt centrul de greutate al acestor sate in care doar un paharel de tarie ii mai poate consola pe localnicii „disperati”. Parasiti de tineri si copii care au plecat spre un drum mai bun, batranii mai tin in viata satele si spun lacrimand ca nu mai au cu ce trai. „Nici nu mai stiu cum traiesc. Pensia e asa cum ne-o da statul. EI, nu ajung, asteptam altii. Luam si noi o paine, mancam ce putem , ca fara bani nu iti da nimeni nica. Am un baiat care nu mai are loc de munca de vreo 5-6 ani de acum. E greu, am 90 de ani, de acu nu mai am treaba, de abia merg de ici colo”, ne-a martuisit un batranelul. Oamenii simpli si-au mascat grijile si nevoile in spatele umorului. „Ma afecteaza ca pe toata lumea. E greu mai ales ca nu am serviciu. Am facut si eu un liceu economic. Acum mananc fasole, cartofi, carne mai rar, nu ii buna, colesterolul e mare, spune zambind. Cativa ani buni de acum inaingte vom fi afectati de criza asta economica. Lucrez la instalatii electrice ca sa ma intretin. Am ramas fara casa, fara sotie, stau cu chirie si platesc 70 de lei pe luna. Nu e mult, dar acum e mult. Oamenii sunt cam pesimisti , vad numai in negru viitorul apropiat, in doliu”, ne-a povestit un localnic (foto) care isi ineaca amarul la carciuma din satul Scobaltani zi de zi.

„Fara bani mori de foame”

Fara bani mori de foame e concluzia la care au ajuns satenii din Henci. „Mai avem noroc, domnisoara, ca postim acuma si manancam fasole si cartofi, urzici”, ne-a destainuit „personajul colorat al satului”, asa cum e cunoscut, Vasile Ghinet. Domnul Vasile (foto stinga) se apropie de orice fata noua care strabate ulita satului. El o duce mai bune ca altii, dupa cum spune, dar se gandeste mereu la batranii neajutorati. „E necajita domnisoara, toata lumea e necajita. Vorbesc cu localnicii, nu au bani, pensiile sunt mici. E greu, nu au locuri de munca, peste tot unde se duc ii da afara ca nu au cu ce sa ii plateasca. Cu atatia someri nu stiu unde o sa ajungem , nu merge bine deloc. Cu scumpirile astea, de au crescut preturile de trei ori deja, lumea nu are cu ce trai. De pe o zi pe alta traiesc, pe cuvant de onoare. Oameni se duc si cumpara pe datorie acum, e tare greu, lumea e necajita. Cred ca 80% din sat nu au cu ce trai, is la patura de jos, exploatata. Restu is balaurii astia mari care nu mai pot de bine, miliardari. Se cunoaste diferenta ”, a adaugat domnul Vasile.

Daca altii nu au ce sa isi cumpere mancare, el nu are cu ce sa ii cumpere sotiei medicamente. „Anul trecut pe vremea asta erau mai ieftine toate produsele, misca banul altfel, oamenii isi mai gaseau un loc de munca. Eu am 9 milioane pensie si mai lucrez si pe o masina pe ici pe colo si ma descurc, multumesc Lui Dumnezeu. Da altii cu 2-3 milioane pensie din ce sa traiasca? Sunt batrani, bolnavi, au nevoie de medicamente saracii, sunt vai de capul lor. Nevasta-mea e bolnava de ciroza hepatica si nu I se acorda medicamente cu pret redus, compensate. Trebuie sa sa ii cumpar medicamente de 3-4 milioane in fiecare luna, de bani la doctori nu mai spun, zeci de milioane. Fara bani, mori de foame”, ne-a marturisit domnul Vasile.

„Nu-s clienti, nu bani, jale cu criza asta”

Prin alimentare bate vantul, si asta nu pentru ca nu ar fi marfa, ci pentru ca mai rar vezi un om care sa le treaca pragul. „Nu -s clienti, nu bani, jale. Se simte criza la oricare, pensia abia s-a marit cu cativa lei, someri pe tot drumu. E jale. Cumpara oamenii tot ce e mai ieftin, care au bani, incepand de la primari pana la parlamentari, cumpara ce e mai scump, iar restul cumpara ce e mai ieftin”, ne-a explicat vanzatoarea carciumei din satul Scobaltani. Femeia isi aminteste cu drag de vremurile cand vanzarile mergeau bine. Azi, se pare ca vanzarile au scazut si mai bine de jumatate, iar oamenii prefera sa cumpere alcool in loc de mancare, ca asa isi mai inneaca amarul. „Scump totul, totul. Nici fasolele nu se mai cumpara, ca is scumpe si astea, sase lei kilogramul de fasole. Sunt care pun carne in tigaie o data la luna, la somaj sau cand iau alocatia copiilor. Bautura se vinde, da si aia care e mai ieftina. Sa stie si Bucuresti-ul ca abia traim”, a adaugat vanzatoarea.

Patronii au devenit mai indulgenti si filele carnetelului de datorie s-au ingrosat. „Magazinul acesta e singura mea sursa de venit, iar daca nu va mai merge imi voi cauta de lucru undeva. Localnicii cer pe datorie iar eu mai dau si asa, ca am doi copii mici si trebuie sa ii intretin. De fapt, venitul imi ajunge doar pentru a-mi intretine familia, atat”, a precizat Neculai Chelariu, patronul unui magazine alimentar din satul Henci.

De la cartierul marginas al New York-ului, asa cum il numesc localnicii din Scobaltani, unde facturile la current ajung si la 1800 de lei fiindca isi trag curent, in lant, unul de la altul, ne indreptam spre Podu Iloaiei.
La carul sarac nici boii nu trag

Doar cateva societati mentin Podu Iloaiei pe linia de plutire. Abatorul „Avicola” a creat cele mai multe locuri de munca si a contribuit pentru un timp la salvarea orasului. Criza a ocolit abatorul, care se mentine datorita retelei de fabrici din toata tara. „Remina”, o fabricuta de panificatie, asigura singurul aliment de care oamenii nu se pot lipsi: painea. „Prodlact”, unica fabrica de lactate din oras si printe cele mai mari din zona, a reusit sa ramana la suprafata pe timp de criza. Painea si laptele, au ramas de altfel produsele indispensabile pentru localnicii din Podu Iloaiei. Nu in ultimul rand, supermarketul domnului Istrate, magazin in care se gaseste cea mai variata gama de produse din oras, de la cele mai ieftine la cele mai scumpe, a atras tot mai multi clieni, dar a lasat in faliment micile magazine care se mai regaseau in oras. Acestea sunt firmele care asigura supravietuirea orasului Podu Iloaiei, nu se stie insa pentru cat timp.

„Se poarta parul lung”

Cele doua farmacii, menite sa asigure cu medicamente cei 11 mii de locuitori dintre care 50% sunt pensionari, merg din ce in ce mai prost. „Mai cumpara lumea medicamente, mai putin, dar cumpara. Oamenii nu pot sta fara medicamente. Adevarul e ca se simte criza aici, sa stiti. Lumea se limiteaza la strictul necesar, mai ales cei cu pensii mai mici. Sa zicem ca au scazut vanzarile cu 20%. Retete mai dam, dar intotdeauna se asteapta pensiile, salariile, si apoi vin si iau medicamentele de pe retete”, ne-a marturisit Tincuta Chitmus, asistent farmacist. Si daca la farmacie lucrurile merg greu, la frizerie nu mai merg deloc. Unica frizerie din Podu Iloaiei s-a inchis. Prin urmare, frizatul nu mai este o prioritate pentru localnicii din Podu Iloaiei, unde acum la „se poarta parul lung” dupa cum ne-au marturisit chiar ei.

„Pornind de la criza financiara s-a ajuns la una morala”

Printre localnicii care se pling am gasit o raza de optimism. Pe domna Doina o cunoaste orice localnic din orasul Podu Iloaoiei. Mereu cu obrazii rumeni si privirea senina doamna Doina intinde o mina de ajutor fiecaruia. Ea a fost printre cei care au pus bazele acestui oras si inca de mica, la bine si la rau a ramas in aceste locuri. Ea ne-a marturist ca acum, mai bine ca niciodata, pe timp de criza, Podu Iloaiei are nevoie de oameni ca ea. Ne-a povestit ca nu prea cunoaste istoricul crizei, de unde provine criza, cit va dura, dar deja a inceput sa simta consecintele ei. „Nu inteleg aceasta criza pentru ca ni s-a inoculat din exterior. Auzim pronosticuri tot mai sumbre, iar altii care sunt mai slabi si nu pot depasi acest dezechilibru , ajung la suicid, la tentative din astea tot mai neortodoxe, pentru ca la un moment dat clachezi. Cand te vezi in spatele tau cu o forma bancara, cand esti pus in situatia de a-ti scoate copii de la scoala, cand mai vezi si ca sotia e somera, sau eventual mai e si un membru al familiei bolnav, deja clachezi psihic. Nu are cine sa ii incurajeze, nu exista forme specializate la nivel de comunitate pentru a duce munca de lamurire. Biserica de exemplu nu are niciun fel de implicare majora in perioada asta” ne-a povestit cu tristete doamna Doina. La cei 50 de ani ai sai a asistat la multe casatorii, nasteri, multe inmormintari dar niciodata la …divorturi. „De cand a inceput criza, au crescut divorturile in Podu Iloaie, divorturi pe care nu mi le-as fi imaginat vreodata, divorturi in urma carora copiii raman cu sechele. Familii odata unite, acum s-au dezbinat. Starea de stabilitate de bine a disparut, a cazut ca un trasnet vestea ca x si y se despart. Cel mai renumit divort in Podu Iloaie a fost cel al Mihaelei Popa si Laurentiu Popa. Nu am fi crezut niciodata, ca dupa 25 de ani da casatorie, dupa ce ai un supot financiar consistent in spate, doua fete mari, poti divorta. Pornind de la criza finaciara s-a ajuns la una morala”a constatat doamna Doina.

Solutia: 50% reducere la toata marfa

Doamna Doina, cum s-a recomandat  activeaza de 27 de ani in comert. In orasul Podu Iloaiei, are un magazin alimentar si unul de haine la „mina a doua”. „Am deschis acum opt ani un magazin de vechituri. Stiam ca in perioadele acelea, cand oamenii trec la liberalizare, azi un pret, maine unul, oamenii simpli incep sa se limiteze la cat mai putin. Conta cat mai mult educatia copiilor, hranirea lor, si am preferat sa deschid un magazin de vechituri, mai ales ca nu exista un altul in Podu Iloaiei pe atunci. A fost o perioada excelenta, chiar exceptionala. Trebuie sa recunosc ca volumul de marfa si calitatea erau cu totul diferite fata de ce aduc acum. Inca mai am magazinul, dar nu mai da aceelasi profit”. Ca si cei mai multi din oras doamna Doina se confrunta cu vremuri grele. Spre deosebire de alti localnici, ea nu sta cu miinele in sin, ci cauta solutii pentru a invinge criza. Ea ne-a explicat ca la momentul actual, in Podu Iloaie problema a peste 90% din populatie e alimentatia. Dar chiar si in astfel de conditii vinzarile la magazinul ei au scazut cu mai bine de jumatate. „Ma confrunt si cu problema magazinului de alimente. Daca pana acum un an, doi, era o criza de supraproductie si aveam mai multa marfa decat puteam sa comercializez, acum este invers. M-am gandit la consecinte, deja mi-am asumat niste riscuri. Ma uit ca doi dintre colegii mei au punctat ceva de genul 50% reduceri la tot fondul de marfa.Ei prefera sa o dea cu 50% si sa se reprofileze. M-am gandit totusi si eu la aceeasi solutie. Cheltuielile sunt cu mult mai mari decat profitul. Adunand salariile, cota la banca, darile la stat, chiria stabilita in functie de euro, gazul, lumina, care toate s-au scumpit, ajung la 7 mii de lei lunar. Castigul meu e cam jumatate din ceea ce cheltui. Asta presupune o solutie, si cred ca va voi recurge si eu la solutia: reducere de 50%” ne-a povestit Doamna Doina.

La un pas de faliment

Dar problema magazinului alimentar nu este singura ei grija. Afacerea cu haine vechi care cindva ii aducea profituri mari acum este la un pas de faliment. „Am un fond de marfa de aproape un milliard, in bani vechi, si tocmai de aceea, intentionez sa il vand cu 50% si din banii obtinuti sa imi reinnoiesc marfa, sa o actualizez, si sa supravietuiesc” Toata viata a lucrat in domeniul comertului. Asta stie sa faca cel mai bine. Din vinzari si-a cistigat bucata de piine si tot din vinzari a crescut doi copii. Daca criza ajunge la os doamna Doina ne-a marturisit ca mai bine se retrage decit sa sa se reprofileze. „ Nu ma gandesc sa ma reprofilez, nu stiu de altfel ce as mai putea face. In momentul asta, in Podu Iloaiei sunt acoperite cam toate domeniile. E un circuit intreg al tuturor bunurilor de larg consum, incepand de la caramida pana la mobile, televizoare de ultima generatie. Nu stiu efectiv la ce m-as putea gandi ”. Doamna Doina ne-a marturisit ca nu face parte din acel segment de oameni disperati, pe care criza i-a adus la sapa de lemn. „Nu am rate la banca, deci nu sunt disperata. In momentul in care nu am nici un fel de datorie, imi restrang activitatea, reduc cota de adaos si supravietuiesc. De-a lungul anilor, ca orice om care se gandeste si la partea proasta a lucrurilor, am pus un ban deoparte, mi-am cumparat doua masini, pentru firma si familie, cateva apartamente si spatii comerciale, si cred ca cei 27 de ani de munca au fost consistenti ”, isi aminteste cu mindrie Doamna Doina.

Proiecte care ar putea ridica Podu Iloaiei din ruine

Atit localnicii cit si oficialii Podu Iloaie credca singurele arme care pot dobori criza de pe aceste meleaguri sunt investitiile. Daca pana acum potentialul orasului a fost valorificat prea putin, de acum inainte cateva constructii ar putea salva Podu Iloaiei de la prabusire. „Investitiile propuse in perioada asta se fac, dar cam greu. Avem o fabrica de pavele in constructie. De asemenea, avem doua proiecte de extindere a apei si canalizararii in satele din jurul orasului: Scobaltani, Holm, Cositeni, Henci si Budai. Proiectul in sine costa 1 miliard jumatate de lei vechi si daca va fi finantat, Primaria Podu Iloaiei va contribui cu 15%. Va fi creat si un centru medical, care va oferi multe locuri de munca. Anul trecut ni s-au acordat 5 miliarde de lei vechi si acum se lucreaza la acest centru. Speram ca va fi construita pana la urma si fabrica de conserve, avand in vedere ca terenul a fost deja cumparat si am aprobat proiectul. Desi avem tot interesul, alte investitii nu mai avem in perspectivea tocmai din cauza ca lipsesc banii”, a precizat primarul orasului Podu Iloaiei, Petru Baciu. In anul 2008, compania olandeza Swanenberg, unul dintre cei mai mari jucatori pe piata europeana a conservelor de carne a anuntat ca doreste cobstructia unei fabrici in regiunea Moldovei. Potrivit informatiilor vehiculate, valoarea investitiei se ridica la 20 milioane de euro, ceea ce reprezenta una dintre cele mai importante investitii straine realizate in industria alimentara din Romania. Firma olandeza a ales Podu Iloaie unde a cumparat 11 hectare de teren. Primaria Podu Iloaie a aprobat acest proiect care promitea sa ridice de la pamint economia orasului, sa asigure locuri de munca si astfel sa scoata orasul din anonimat. Cand vor fi finalizate aceste investitii insa, nu ne poate spune nimeni, intrucat birocratia din Romania isi spune cuvantul, dupa cum a marturisit chiar primarul orasului.

Victoria Cantir

Nicoleta Bunduc